Retro(per)spective fiscale: ce temeri au specialiștii pentru 2018

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Capitalul este un animal fricos și ni­mic nu îl înspăimântă mai tare decât detonarea săptămânală a Codului Fiscal.

Întrebați în ce direcție a fost îndrumată economia de modificările fiscale din 2017, specialiștii recunosc că, dacă a existat o strategie, obiectivul ei le-a scă­pat. „E un haos. Nu simt că e o di­rec­ție clară. Nu pare că există o strategie fis­cală. Dacă există, eu nu o înțeleg“, spu­­ne Angela Roșca, managing partner TaxHouse România, una dintre cele mai mari companii independente de con­sul­tanță de la nivel local. Cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu, Roșca a participat la multe întâlniri între „artizanii“ strategiilor fiscale, specialiștii Minis­terului Finanțelor Publice (MFP) și con­sul­tanții din mediul privat. „Dincolo de haosul din strategie, mi s-a părut un an în care orgoliul și mândria au bătut ori­ce argument“, mai adaugă ea acum.

Fiscalitatea nu este doar o infras­truc­tură care asigură cea mai importantă sursă de venituri a bugetului public, ci și o mână invizibilă care ghidează economia. Taxele mici într-un domeniu pot atrage investiții, iar când bulgărele con­tinuă să se rostogolească acestea pot duce la venituri mai mari. Pentru angajator, pentru angajați și pentru stat, deo­potrivă. S-a întâmplat în IT – al doilea cel mai mare motor al creșterii econo­mice, după industrie –, unde stimulentele fiscale au dus la o creștere naturală a numărului de companii interesate să lucreze cu programatori români.

Ceea ce a însemnat apoi o creștere a nu­mărului de locuri de muncă și a salarii­lor angajaților din domeniu. Mai mult, dezvoltarea industriei informației și teh­no­logiei a redus decalajele dintre regiuni, spunea Florin Talpeș, cofondatorul Bitdefender, la Gala NewMoney. Un programator din Cluj, a explicat el, este plătit la fel de bine ca unul din Capitală, dacă nu chiar mai bine, iar treptat se produce și convergența către statele Occidentale.

Care a fost, însă, rezultatul micilor și marilor „revoluții fiscale“ ale lui 2017? O mare (de) incertitudine. „Incertitudinea nu e dată numai de multitudinea modifi­cărilor, ci și de comunicarea aceasta ex­ce­sivă“, spune Roșca. Iar atunci când nu știu ce urmează să se întâmple, investitorii, fie ei străini, fie locali, preferă să își pună proiectele în cui. „Problema cea mai mare a plătitorului de taxe din România nu este numărul de modificări, ci faptul că sunt majore (plata defalcată a TVA, mutarea contribuţiilor sociale) şi vin «din scurt»“, spune Miruna Enache, partener EY România.

Deși multe inițiative au fost vehement contestate de mediul privat, care a adus obiecții raționale cu privire la imposibilitatea aplicării lor, subliniind efectele adverse pe care le-ar putea avea sau chiar că nu își vor îndeplini menirea, autori­tă­țile au ales să meargă înainte. Este cazul split-ului de TVA – aflat la ora închiderii ediției în curs de amendare în Parlament –, o măsură considerată în continuare inutilă. Proiectul nu este, cum s-a dorit, o armă în lupta împotriva evaziunii, ci doar o complicare a birocrației pentru contri­buabilii cărora li se aplică.

Și nu este singurul exemplu. Deși celebrul formular 088 a dispărut, procedura de înregistrare în scopuri de TVA este la fel de dificilă, funcționarii Fiscului având libertatea de a refuza acest drept pe baza unor motive inventate din mers.

Și să nu uităm mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat, o măsură extrem de incomodă și care odată corelată cu scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10% ridică mari semne de alarmă pentru specialiști, care știu că tot mediul privat este cel care va plăti minusul din buget. „Scăderea e nesustenabilă și creează noi incertitudini despre ce se va întâmpla anul viitor, dacă nu cumva se va mări impozitarea pentru a acoperi deficitul bugetar. Și dacă se va mări, în ce domenii se va mări? La venit, la profit?“, sunt necunoscutele cu care mediul privat este nevoit să lucreze.

Optimism vs. realitate. Dacă fiscalitatea este mâna nevăzută care ghidează economia, bugetul de stat este cea mai importantă lege economică anuală, calculele publice având impact asupra ori­cărui bilanț din economie. Cu toate că Ro­mânia a avut, în primele nouă luni ale anului, cel mai mare avans al PIB-ului din Europa, economiștii sunt rezervați cu privire la 2018.

Realitatea „din teren“ forțează deja o ajustare a mixului de politici, este de pă­rere Ciprian Dascălu, economist-șef al băncii olandeze ING. El se așteaptă la o încetinire a creșterii la sub 5% din PIB în 2018, proiectul de buget fiind fundamentat pe o prognoză mai optimistă, de 5,5% din PIB. O parte din explicații se referă la pierderea unor echilibre care s-a resimțit deja în creșterea inflației, în deprecierea leului și în avântul ratelor la dobânzi. A doua parte ține de inconsistența poli­ti­cilor publice și o scădere a încrederii consumatorilor pe fondul renegocierii contractelor de muncă, susține Dascălu, într-o notă transmisă investitorilor băncii. „Planurile bugetare pentru 2018 au în spate o prog­noză optimistă de creștere economică, bazată pe consumul privat și pe o mai bună colectare a taxelor. Acest scenariu ar putea duce la măsuri de co­recție în timpul anului pentru menți­nerea deficitului sub limita de 3% din PIB, în special dacă avansul economiei va fi sub aștep­tări“, notează el.

Nici Banca Națională a României (BNR) nu este prea optimistă. În cel mai recent raport privind stabilitatea financiară, banca centrală avertizează asupra unui risc sistemic ridicat, al deteriorării încrederii investitorilor în economiile emergente. Măsurile din ultimii ani au dus la creșterea importurilor. Modi­fi­cările anun­țate din scurt au amplificat lipsa de încredere, ceea ce a determinat un nivel redus al in­ves­tițiilor și a limitat capacitatea pro­duc­ției interne de a suplini cererea.

O altfel de cotă. Pe de altă parte, tot oficialii BNR s-au arătat în favoarea unei „revoluții fiscale“ controversate: întoarcerea la cota progresivă de impozitare. Prim-viceguvernatorul Florin Georgescu spunea, la sfârșitul lunii noiembrie, că impozitul de 16% a favorizat corupția și eva­ziunea fiscală. În opinia sa, globalizarea veniturilor și introducerea impozitării progresive ar trebui implementate cât de curând posibil. De acord cu Georgescu este și Valentin Lazea, economist-șef al băncii centrale. Creșterea economică trebuie să fie nu doar sustenabilă, ci și inclu­sivă, adică să ducă la creșterea bunăstării pentru o mai mare parte a societății.

„Ne prefacem că nu simțim nemulțu­mirea care fierbe la cei mulți și săraci“, a precizat Lazea, la un seminar de specialitate. În opinia sa, în absența unor măsuri care să ridice nivelul de trai al maselor, acestea pot oricând să se întoarcă împo­triva „bogaților“. Întrebat cum va face statul această redistribuire, având în vedere că este cel mai slab administrator de bani din economie, economistul BNR a admis că redistribuirea ar ajuta, chiar dacă statul „mai fură“.

Introducerea cotei unice a fost una dintre cele mai importante simplificări ale legislației fiscale din România, în condi­țiile în care în acest an s-a vehiculat ideea introducerii impozitului pe gospodărie, o măsură care ar fi complicat și mai mult o fiscalitate deja greu de înțeles și extrem de birocratică.

Văzută prin ochii inițiatorilor revoluției, „România este și va fi o țară stabilă din punct de vedere politic și fiscal“. Acest lucru va putea fi însă confirmat doar de capital.

Punct și de la capăt

Autoritățile au aruncat nenumărate „idei“ de strategie fiscală în spațiul public. O parte au fost retrase, însă nu fără a produce efecte: blocarea investițiilor pe fondul scăderii încrederii.

• PROFIT. După sperietura legată de introducerea unui impozit pe activele bancare, Guvernul a anunțat modificarea impozitului pe profit datorat de companiile cu afaceri între o jumătate și un milion de euro. Acestea ar urma să plătească impozit pe cifra de afaceri. După ce decizia a fost parafată printr-o Ordonanță de Urgență, autoritățile au decis să amendeze măsura astfel încât administratorii să poată alege între cele două forme de impozitare.
• CONTRIBUȚII. Mutarea contribuțiilor în sarcina exclusivă a angajaților va presupune un efort logistic însemnat, atât în ceea ce privește actualizarea sistemelor informatice, dar mai ales în ceea ce privește renegocierea și rescrierea contractelor de muncă. Deși angajații se vor bucura de un punct de pensie ceva mai mare, Guvernul a decis să le compromită pensiile private obligatorii. Contribuția la Pilonul II a fost înjumătățită, ceea ce ar putea însemna o scădere a sumelor din conturi cu 20%, potrivit calculelor administratorilor.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney