Restalinizarea Rusiei: Pe măsură ce se scufundă într-un război pe care l-a declanșat, Vla­dimir Putin recurge la teroare și acasă

Pe măsură ce se scufundă într-un război pe care l-a declanșat, președintele rus Vla­dimir Putin recurge la teroare și acasă, împotriva propriilor cetățeni.

Când Putin a ordonat invadarea militară a Ucrainei, cel mai probabil visa că este un prim pas spre refacerea imperiului rus. Nu a fost deloc așa, tot ce a reușit a fost să reinstituie teroarea stalinistă. Și nu doar pentru că a declanșat în Europa cea mai brutală agresiune neprovocată de la 1939 încoace, dar și pentru că a devenit un Stalin al seco­lului al XXI-lea, întruchipând la un nivel fără precedent minciuna, violența și paranoia, scrie revista britanică The Economist.

Pentru a înțelege scara minciunilor la care recurge Putin, ne putem uita la cum a plă­nuit acest război. Putin a crezut că Ucra­ina va cădea rapid, așa că nu și-a pregătit nici poporul și nici măcar soldații pentru „operațiunea specială“.

După trei săptămâni teribil de sânge­roase pentru ambele tabere, Putin neagă că a pornit cel mai mare război de după 1945. Pentru a putea susține această imensă min­ciună, a suprimat toată mass-media inde­pen­dentă, amenințându-i pe jurnaliști și pe oricine pronunță cuvântul „război“ cu 15 ani de închisoare. Ordonă mii de arestări la protestele rușilor curajoși care cer oprirea războiului. Televiziunea națională, care pro­ferează zilnic mesajul că „operațiunea mili­tară“ are scopul de „denazificare“ a Ucrai­nei, nu face decât să restalinizeze Rusia, consideră The Economist.

EXERCIȚII

Pentru a înțelege apetitul lui Putin pentru violență, să ne uităm la cum luptă armata sa. După ce blitzkriegul a eșuat, Rusia a trecut la tactica de demoraliz­are a ucrainenilor, bombardându-i zilnic și lăsân­du-i fără apă și fără alimente. Pe 9 martie a lovit o maternitate din Mariupol. Iar dacă Putin comite aceste crime de război împo­triva semenilor slavi pe care altfel îi elogiază în scrierile lui, atunci înseamnă că este gata să-și măcelărească și concetățenii.

Pentru a-i măsura paranoia, să încercăm să ne imaginăm sfârșitul războiului – Rusia este superioară militar Ucrainei. Și continuă să înainteze, mai ales în sudul țării. Chiar are șanse să cucerească Kievul. Și dacă răz­boiul va dura luni întregi, Putin tot nu va fi văzut ca un învingător. Rusia își va impune, să spunem, un nou președinte în locul lui Volodimir Zelenski. Ucrainenii sunt uniți ca stânca împotriva agresorului. Marioneta lui Putin nu va putea conduce fără sprijinul unei ocupații militare, iar Rusia nu are bani pentru a ocupa nici măcar jumătate din teri­toriul ucrainean.

Doctrina militară americană spune că pentru a reprima o insurgență – în cazul de față, una susținută de NATO –, ocupanții ar avea nevoie de 20-25 de soldați la mia de locuitori. Iar Rusia acum are cam 4 soldați la mia de ucraineni.

SCENARII

Dacă Putin nu reușește să-și im­pună un guvern-marionetă la Kiev, pentru că pur și simplu nu are cum, atunci va trebui să ajungă la un compromis în aceste negocieri de pace. Și chiar dacă se va mul­țumi cu un compromis, va avea o problemă să-l impună. Dacă, după război, Ucraina va dori să adere la structurile occidentale, ce va face? O va invada din nou?

Adevărul în care se scufundă este că, atacând Ucraina, Putin a comis o greșeală catastrofală. A distrus iremediabil reputația armatei ruse, care se dovedește incapabilă tactic în fața unui rival mai slab, mai prost înarmat, dar extrem de motivat. A pierdut deja, în două săptămâni, mii de soldați și tone de echipament militar cam cât au pierdut Statele Unite de la invadarea Irakului în 2003 pe toate teatrele de operațiuni.

Putin a atras sancțiuni distrugătoare împotriva țării lui. Banca centrală a Rusiei nu are acces la valuta de care are nevoie pentru a susține sistemul bancar rusesc și a sta­­biliza rubla. Marile companii occidentale s-au retras. Unele bunuri sunt deja raționa­lizate. Exporturile de componente vitale au fost suspendate, astfel că fabricile nu mai pot funcționa.

Și, așa cum Stalin a distrus burghezia, Putin a distrus clasa de mijloc, singurul motor al modernizării. În loc să ajungă în gulag ca pe vremuri, mulți pleacă acum în Turcia sau în Armenia. Cei care rămân, pe lângă lipsurile zilnice și viața tot mai grea, sunt supuși terorii instituite intern.

DIFERENȚE

Stalin a condus o economie care creștea. Oricât de criminal, s-a bazat pe o ideologie reală – comitea atrocități și în același timp consolida imperiul sovietic. Iar după ce a fost atacat de Germania na­zistă, a fost salvat prin sacrificiul incredibil al propriului popor, care a luptat mai încrâncenat ca oricare alt popor pentru a câș­tiga războiul.

Putin nu are de partea lui niciun atu avut de Stalin. Nu doar că nu reușește să câștige un război pe care l-a pornit, sărăcindu-și con­cetățenii, dar regimul lui nu are niciun miez ideologic. Putinismul, dacă ar fi să-l nu­mim așa, amestecă naționalismul cu ortodoxismul și cel mult face audiență TV. Teritoriul rus se întinde pe nu mai puțin de 11 fusuri orare, iar tot mai mulți ruși mor­măie că de fapt este doar războiul Mosco­vei.

PERICOLUL

Pe măsură ce eșecul lui Putin devine tot mai clar, Rusia intră în cel mai pe­riculos moment al acestui conflict. Fac­țiuni din interiorul regimului vor începe războiul intestin, pasând vina de la unele la altele. Putin, care se teme de un puci, nu mai are încredere în nimeni și va fi nevoit să lupte pentru a păstra puterea. Nu este exclus să încerce să schimbe cursul răz­boiului îngrozind Ucraina și Occidentul cu arme chimice sau chiar cu lovituri nucleare tactice.

Acest pericol trebuie limitat. Minciunile lui Putin trebuie expuse și arătat adevărul. Companiile tehnologice occidentale au gre­șit închizându-și operațiunile în Rusia și lă­sând astfel regimul lui Putin să preia controlul asupra întregului flux informațional. Iar guvernele care îi primesc pe refugiații ucrai­neni ar trebui să se poarte la fel cu refugiații ruși.

NATO poate tempera violența lui Putin – cel puțin în Ucraina, continuând înarma­rea țării și susținându-l pe Zelenski, dacă decide că a sosit timpul negocierilor seri­oase. În același timp, poate crește presiunea pe Putin adâncind și accelerând sanc­țiunile împotriva Rusiei în domeniul energiei, chiar dacă prețul va fi plătit de toată economia lumii.

Occidentul poate încerca să țină sub control paranoia liderului de la Kremlin. NATO trebuie să promită că nu-i va ataca pe ruși, atât timp cât aceștia nu atacă primii. Nu trebuie sub niciun fel să-i livreze lui Putin un motiv să târască Rusia într-un război mai mare, declarând „no fly zone“ (zonă de excludere aeriană) deasupra Ucrainei. Și oricât și-ar dori Occidentul un nou lider la Moscova, va trebui să spună clar că nu se va implica într-un puci. Eliberarea de Putin aparține exclusiv poporului rus.

Pe măsură ce Rusia se scufundă, contras­tul dintre Putin și Zelenski devine imens. Putin este izolat și mort din punct de vedere moral. Zelenski este omul de rând devenit erou, care a strâns o planetă în jurul lui. Este antiteza lui Putin și agentul răzbunării. În schimb, Rusia ar putea deveni altceva, odată eliberată de-al ei Stalin de secol XXI, conchide The Economist.

RĂSCRUCE

Vladimir Putin îi împarte pe ruși în „patrioți“ și „trădători“, Aleksei Navalnîi spune că poziționarea lor față de război este decisivă pentru viitorul Rusiei.

• „AUTOEPURARE“. ­­Pe 16 martie Putin a afirmat că Rusia are nevoie de o „autoepurare“ pentru a „distinge între patrioți și mizeriile de trădători“. El i-a îndemnat pe rușii patrioți să-i scuipe pe trădători, „la fel ca pe o muscă ce le-a intrat accidental în gură“.
• ALEGERE. ­­Aleksei Navalnîi, închis din toamna trecută, crede că decisiv este dacă rușii sprijină sau nu cu adevărat războiul contra Ucrainei. De această pozi­țio­nare depinde locul Rusiei în istoria secolului al XXI-lea.