Republica Moldova, între Occident și Rusia

Au fost alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova. Acestea au adus câștig de cauză Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), al președintei Maia Sandu, obținând 52,8%, ceea ce înseamnă 62 de man­date din totalul de 101 ale parlamentului de la Chișinău. O redistribuire consistentă, întrucât numai trei partide au depășit pragul electoral, ceea ce con­solidează majoritatea parlamentară. Comuniștii aliați cu socialiștii au luat puțin peste 27% din voturi, iar partidul rusofon Șor a depășit la limită pragul electoral de 5%.

REALITATE NUANȚATĂ. Comentariile din presa noastră au fost că Rusia a fost înfrântă categoric de proeuropenii Maiei Sandu. Realitatea într-o țară ca Republica Moldova este însă mai nuanțată. Da, victoria Partidului Acțiune și Solidaritate reprezintă un sem­nal puternic adresat Occidentului și îndeosebi Uniunii Europene, care dispune astfel la Chișinău de un interlocutor stabil și angajat în cooperarea euro­peană. Este important întrucât Uniunea Europeană reprezintă partenerul pentru asistență economică al Republicii Moldova. 

Aceasta din urmă are nevoie ca de aer de bună­voința partenerilor europeni, deoarece anul 2020 a fost dur. Nu numai pandemia de COVID-19 a avut efecte puternice asupra economiei moldovenești, dar ghinionul a făcut ca aceasta să se cupleze și cu o secetă care i-a afectat cel mai important sector – agricultura. Astfel, anul trecut a fost mai rău decât 2009, când s-au făcut resimțite efectele crizei finan­ciare globale.

Acum, cu un guvern susținut în parlament de un singur partid, de aceeași sensibilitate politică cu Maia Sandu, un personaj credibil la Bruxelles, la Berlin și la Paris, se poate privi cu mai multă spe­ranță spre viitor.

Însă victoria Partidului Acțiune și Solidaritate a fost atât de categorică și pentru că Moscova nu a mai fost interesată să îi sprijine pe comuniști și pe socialiști, cel puțin nu la fel de mult. Iar acest lucru pune într-o cu totul altă lumină rezultatele electorale de la Chișinău. De ce? Pentru că teritoriul dintre Prut și Nistru nu are o miză atât de mare, în condi­țiile în care Moscova controlează Transnistria.

TEREN DE TESTARE. Recent, pe agenda Dumei de Stat de la Moscova a fost pus un proiect de lege pentru acordarea cetă­țeniei ruse locuitorilor din Transnistria – o știre trecută cu vederea în presa de la București. Mizele mari ale Moscovei sunt Ucraina și Belarus. Miza Occidentului este Ucraina. Repu­blica Moldova, unde situația este infinit mai simplă decât în Ucraina prin situația sa periferică, repre­zintă un teren de testare a cooperării dintre Moscova și Occident. Iată de ce victoria partidului Maiei Sandu a fost atât de cate­gorică și sunt convins că însăși președinta Republicii Moldova este conștientă de această situație.

Ar trebui să ne gândim la episodul debarcării lui Vladimir Plahotniuc, în care emisarii american, european și rus și-au dat mâna. Un episod care nu poate să nu mă ducă cu gândul la diplomația Prusiei de la jumătatea secolului al XIX-lea, care dorea prin spriji­nirea Unirii Principatelor Române să creeze un pre­cedent internațional pentru mai ampla unificare germană.

Mai trebuie să ținem seama de un amănunt, dincolo de bucuria legitimă pentru rezultatele alegerilor de la Chișinău. O mare putere care a dominat un te­ritoriu din 1812 va avea întotdeauna suficiente pâr­ghii de acțiune, atât prin controlul direct asupra unei părți a acestuia (Transnistria), cât și prin veci­nătatea geografică și diaspora moldovenească din Rusia, care rămâne consistentă. Totodată, spațiile de contact, așa cum este și teritoriul Republicii Moldova, îndeamnă la politici de echilibru și mai ales pragmatice.

Iată de ce nu cred că trebuie să punem semn de egalitate, așa cum cu prea multă ușurință o facem la București, între opțiunea proeuropeană a Maiei Sandu și apropierea de România. Sigur că România va rămâne un partener deosebit de important, însă punctele cardinale ale politicii europene ale Maiei Sandu și ale guvernului acesteia vor fi în primul rând Berlinul și apoi Parisul, principalii actori și în procesul Normandia privind găsirea unei soluții la situația din Ucraina.

FĂRĂ AUR. În sfârșit, un cuvânt și despre rezulta-tul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) de la Chișinău (sub 1% din voturi), tot într-un cadru mai larg, geopolitic. Dincolo de implantarea recentă în teritoriul dintre Prut și Nistru, respectiv lipsa unor structuri de partid bine împă­mântenite, formulele de unificare cu România de­ranjează în pri­mul rând țările occidentale. Iată de ce este nevoie la București de o schimbare funda­men­tală a politicii pe care o desfășurăm în Republica Moldova.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.