Recomandare de muzică: ce ascunde noul album al lui Nick Cave, lansat după mai bine de un an de la moartea fiului său

Oana Borviz 22/09/2017 | 15:02 Timp Liber
Recomandare de muzică: ce ascunde noul album al lui Nick Cave, lansat după mai bine de un an de la moartea fiului său

Acest articol apare în numărul 23 (11-24 septembrie) al revistei NewMoney

În cel mai nou album al său, Nick Cave face un portret neașteptat al durerii. Unul pe care-l va purta cu el în turneul european din această toamnă.

„Nick Cave s-a jucat întotdeauna cu moartea. Acum, se confruntă cu ea“, scria revista muzicală pitchfork.com, în 2016, după lansarea celui mai nou album al cântărețului australian, „Skele­ton Tree“. O aluzie generală la piesele lui dramatice, în care oamenii mor pe capete (electrocutați, inundați etc.), dar și la tragedia din viața lui personală (moartea fiului său Arthur), care a dus la apariția acestui album, cel de-al 16-lea din discografia sa. În­re­gistrat împreună cu Bad Seeds, band-ul pe care l-a înființat la începutul ani­lor ’80, albumul a fost promovat anul trecut în cadrul unui turneu nord-ame­rican. Acum, „prințul întunericului“, cum a mai fost numit Cave, pregătește și un turneu european, ce va avea pri­ma oprire în Marea Britanie, la sfârșit de septembrie, iar ultima în Grecia, la jumătatea lui noiembrie.

Din păcate, Cave nu a bifat și România pe harta concertelor, însă, dacă sunteți fani adevărați, veți merge să-l vedeți măcar la Praga (26 octombrie), la Belgrad (28 octombrie) sau la Ljubljana (30 octombrie).

Nick Cave a început să scrie și să compună piese pentru „Skeleton Tree“ în 2015, cu câteva luni înainte ca Arthur – unul dintre gemenii săi – să cadă mortal de pe o stâncă din Brighton (Anglia). A ajuns, însă, să-l finalizeze după această tragică întâmplare, făcân­du-l mai sumbru decât oricare dintre albumele sale de până acum.

Și asta, pentru că „Skeleton Tree“ a fost pentru Cave mai mult decât un șir de momente de compoziții și înregis­trări, a fost o terapie, prin care a încercat să facă față unei traume inexplicabile și inconsolabile. Versurile apăsătoare, lirismul misterios, sound-ul de doliu amintesc de albumul precedent, „Push the Sky Away“, din 2013. Cerurile, mă­rile, sirenele și alte obsesii legate de moarte, religie, iubire, violență sunt și ele ecouri ale unor albume mai vechi. Cu toate acestea, „Skeleton Tree“ este unic, Nick Cave – maestru al jocurilor de cuvinte, al lirismului, simbolului și iro­niei – reușind să creeze aici o atmosferă fără egal.

Durere. Sound-uri întunecate – unele mai jazzy, altele de rock sau blues, unele amintind de Pink Floyd, altele de Twin Peaks –, ritmuri simfonice, tobe zgomotoase, sunete fine de pian, șoapte în loc de strigăte. Emoții brutal de intense. Versuri profetice, coruri de bocitoare și vocea baritonală a lui Nick Cave profundă, rănită. Toate astea te însoțesc într-o călătorie inițiatică, plină de mister.

Nu știi unde duce acest drum – în iad sau în rai –, dar știi că vrei să ajungi o dată la capătul lui ca să nu mai simți durerea aceea sfâșietoare. Căci asta îți transmite fiecare sunet și fiecare vers din cele opt piese ale „Skeleton Tree“, un album captivant care te acaparează mai mult decât orice alt material discografic de-al lui Cave.

În „Girl in Amber“, cântărețul repetă întruna „Nu mă atinge“, ca și cum o ultimă îmbrățișare consolatoare ar exa­cerba durerea.

În „Rings of Saturn“, cântă despre un personaj enigmatic, „ca unul din acele episoade «Sopranos», în care Tony este prins în visele sale, nimic nu are sens la suprafață, dar fiecare imagine haluci­nantă și gest misterios sunt încărcate de semnificație“, scrie pitchfork.com.

„Anthrocene“ ne reamintește că „toate lucrurile pe care le iubim, le pierdem“.

„Skeleton Tree“, piesa cu care se încheie albumul, este un fel de catharsis, cu imagini ale suferinței incredibil de intense: „Am strigat, Am strigat/Tocmai peste mare/ Dar ecoul s-a întors gol“.

Nu e nevoie să fi gustat vreodată din durere, că îi vei simți gustul cu fiecare din aceste piese.

Speranță. Despre soartă crudă, iubiri blestemate și tot felul de ciudățenii, Cave a cântat încă din tinerețe – fie cu primul său band, Birthday Party (post-punk), fie cu Bad Seeds (rock), cu care merge în concerte de peste trei decenii. Asta e arta lui, întunecată, bizară, bântui­toare.

Însă, cu „Ske­leton Tree“, este aproape imposibil să separi arta lui Nick Cave de propria lui realitate.

„Skeleton Tree“ – despre a cărui poveste aflăm din documentarul lui Andrew Dominik, „Nick Cave & The Bad Seeds: One More Time With Feeling“ – este măr­­turia crudă și fragilă a unui artist care încearcă să-și găsească drumul spre lumină.

Pentru că, oricât de întunecat ar fi, albumul este străbătut și de speranță. „Am strigat că nimic nu este gratis/ Iar acum e în ordine“, repetă Cave de mai multe ori într-unul dintre cântece încercând, parcă, să se autoconvingă că merită să speri.

„Dacă nu ar fi făcut-o, scrie revista Rolling Stone, totul ar fi fost mult prea copleșitor pentru el“.

 


FOTO: Guliver / Getty Images