Recomandare de lectură: riscurile unei vieți mărunte

Oana Borviz 19/05/2017 | 14:38 Timp Liber
Recomandare de lectură: riscurile unei vieți mărunte

Care sunt limitele suportabilității? Mai există viață după abuz? Sunt întrebări care te încearcă la fiecare pagină din cartea lui Hanya Yanagihara.

Sunt cărți care te tulbură într-atât, încât, și după ce le-ai citit, acestea reverberează în tine în cele mai stranii feluri. „O viață măruntă“, a scriitoarei de ori­gine hawaiiană Hanya Yanagihara, este una dintre ele. Mult comentată și lăudată încă de la publicarea în 2015, dar, mai cu seamă, în 2016, când a intrat în cursa pentru Man Booker Prize (premiu oferit în fiecare an celui mai original roman scris în limba engleză), „O viață măruntă“ este o po­veste așa cum nu ai vrea să întâlnești vreodată în viață.

De neînchipuit. Pe scurt, cartea – apărută recent și în limba română, la Editura Litera – îți prezintă patru prieteni, care se cunosc încă din liceu și care-și duc „viețile mărunte“ în New Yorkul zilelor noastre, unde se bucură de prosperitate, succes și prietenie. Jude (avocatul) este cel în jurul căruia gravitează toți ceilalți, începând cu bunii lui prieteni Willem (actorul), J.B. (pictorul), Malcolm (arhitectul) și până la doctorul Andy, care, asemenea unui înger, îl salvează de la atâtea posibile morți, și profesorul Harold, care-l adoptă pe când Jude este deja adult.

Afli gradat că Jude, avocat sclipitor și bărbat extrem de sensibil, este un bolnav fără șanse de vindecare. Abandonat la naștere, acesta este crescut într-o mânăstire, unde „frații“ îl jignesc și agresează fizic, apoi este „adoptat“ de tot felul de ciudați care se pretind drept „binefăcători“, dar care îl supun la lucruri abominabile (fratele Luke, împreună cu care fuge de la mânăstire, îl obligă să se prostitueze; psihiatrul Traylor, un psihopat care-l adăpostește o vreme, îl nenorocește căl­cân­­du-l cu mașina). Jude ajunge să studieze, să aibă prieteni, bunuri și o carieră de invidiat, însă din ființa lui fundamentală nu a mai rămas nimic. Și totuși, provocarea lui este de a încerca iar și iar să recompună, să reclă­dească ființa lui așa cum a fost înainte de a trece prin acele traume.

Fără scăpare. Scris cu o forță și inteligență ce amintesc de romancierii realiști ruși, „O viață măruntă“ este despre bărbați, despre relațiile dintre ei – fie de prietenie, fie de amor –, despre cum văd ei lumea și iubirea. Femeile aproape că nici nu au voce aici, soția profesorului Harold abia dacă are câteva replici, iar Ana, singurul asistent social care se poartă uman cu Jude, este o apa­riție palidă. În acest univers masculin descoperi tipologii antagoniste, de la bolnavul psihic fără leac (pedofilul Luke, psihopatul Taylor) până la îndrăgostitul iremediabil (talentatul Willem). Jude, cel mai avariat și cel mai speriat dintre toți, este singurul care face eforturi supraomenești de a uita, de a se integra, de a se iubi. Este singurul care luptă pentru viață, pierzând-o.

„Uneori, fiindcă mă simt atât de oribil sau îmi e atât de rușine încât trebuie să exprim fizic ceea ce simt… alteori, findcă simt prea multe lucruri și am nevoie să nu mai simt nimic… Iar, câteodată, fiindcă sunt fericit și e nevoie să-mi amintesc că nu trebuie să fiu.“ Așa explică el nevoia de a se tăia cu lama pe corp în orice moment în care viața devine de nesuportat. În copilărie obișnuia să-și izbească trupul de ziduri până când durerea aceea revigo­rantă îi golea mintea de chin, însă acest obicei a fost dat uitării din momentul în care „fratele“ Luke l-a învățat să se taie. O face și în anii de singură­tate, și în perioadele în care oamenii de lângă el îi arată toată dragostea lor (Ha­rold, cândva profesorul lui, îl înfiază, Willem, prie­tenul lui cel mai bun, îi devine iubit). Cu toții știu, la început din de­ducții (Jude poartă mereu panta­loni și cămăși cu mâneci lungi pentru a-și ascunde cicatricile), apoi din mărturisiri (Jude ajunge să li se destăinuie lui Willem și, parțial, și lui Harold). Nimeni, însă, nu îl poate ajuta, nici chiar el, iar Jude e conștient de asta. De aici și drama acestui personaj care, după tentative repetate, ajunge să se sinucidă.

Neputință. Cartea lui Hanya Yanagihara te pune la mari încercări. Istovit, după unele pagini îți spui că nu mai poți continua, așa cum își spune Jude în miez de noapte, de atâtea ori. Dar nu te oprești, chiar dacă fiecare rând din acest roman te biciu­iește, te macină, te înspăimântă. Devii un compa­nion tăcut, la fel de neputincios ca prietenii din carte, care nu pot, nu au cum să recompună un suflet rupt în miriade de bucăți. Și îți vine să te iei la trântă cu toți „frații“ și cu toți „binefăcătorii“. Nu poți însă decât să strângi din dinți și să îți promiți că-ți vei trăi, cum vei putea tu mai bine, viața măruntă.

 

Din culise

Deși a ratat Man Booker Prize, câștigat de Paul Beatty, Hanya Yanagihara a primit, pentru „O viață măruntă“, premiul Kirkus, acordat de revista literară Kirkus Reviews.

Bărbați. Romanul se bazează pe observarea relațiilor dintre bărbați, dar și pe conversațiile pe care scriitoarea le-a avut cu bunul ei prieten Jared Hohlt.

Modernitate. Dincolo de povestea terifiantă, romanul face și o radiografie a vieții moderne occidentale, bifând teme gen homosexualitate, umanitate, psihologie.

Copilărie. O sursă de inspirație a fost și copilăria lui Yanagihara, care își amintește de sentimentul de singurătate pe care l-a încercat adesea în acea perioadă.


FOTO: Getty Images