Recomandare de lectură: „Nautilius”, romanul care te poartă, ca o vrajă, prin Franța Evului Mediu

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Un vraci, o regină, un doctorand, două surori și un copil autist. Cercuri. Spirale. Melci. Toate acestea se suprapun miraculos în poveștile din „Nautilus“.

Despre „Nautilus“, cel de-al doilea roman al Ioanei Bâldea Constantinescu, apărut recent la Humanitas, s-a scris că este „o spira mirabilis de cuvinte“, „o vrajă“. Îmbinând povești din epoci diferite, cu personaje puternic conturate, unite prin simbolul cercului și al spiralei, „Nautilus“ te poartă, ca o vrajă, din secolul al XIV-lea, epoca în care Reine Blanche, prima colecționară a Evului Mediu, dobândește, ca prin minune, un chip nou, și până în contemporaneitate, unde un adolescent autist pe nume Octavian spulberă visele celor din jur. Sunt povești în povești care fascinează prin con­strucția și personajele lor, prin perspectivele interesante asupra vieții și morții, a bolii și singurătății.

Destine suprapuse. Blanche de Navara sau Belle Sagesse, cum i se mai spunea acestei regine a Franței datorită frumuseții sale covârșitoare, este salvată de la moarte de Yaakov, un bătrân evreu care, cu leacurile și descântecele lui, îi reconstru­iește chipul ciuruit de varicelă făcând-o mai fru­moasă decât a fost. Această regină, care colecționa tapiserii, cufere și tot felul de opere de artă, de­vine, câteva secole mai târziu, obiect de studiu pentru tânărul Marc, un doctorand român la Paris, fascinat de povești medievale, de cabinete de curiozități și cochilii de melci. Luna, o fată cu păr roșu, pe care a crescut-o, după moartea părinților, sora ei, Arabella, devine iubita lui Marc. Arabella, pe ale cărei „bluze în culori terne foșnise cândva o altă lume“, își crește singură băiețelul, care suferă de o formă gravă de autism (nu vorbește, nu râde, este violent, desenează întruna cercuri). Un vârtej amețitor de povești care fac și desfac, construiesc și deconstruiesc. Destine suprapuse în care ghi­cești taine și intuiești răspunsuri. Cercuri și spirale care repetă iar și iar, în alte chipuri, în alte vieți, AND-ul dragostei, al fricii, al speranței. Asta este „Nautilus“.

Dependență. Marc și Luna. Arabella și fiul său, Octavian. Yaakov și soția lui, Miriam. Yaakov și Blanche, regina colecționară. Cupluri care își împart iubirile, disperările, pasiunile. Parisul, orașul care le leagă. Cercuri, forme care îi fascinează pe unii (Marc) și îi agasează pe alții (Luna). Spirală, sensul în care evoluează poveștile acestea halucinant suprapuse. Un inspector (Lafitte) care cer­cetează o (posibilă) crimă. Și Nautilus Pompilius, acea specie de moluscă devenită celebră grație cabinetelor de curiozități renascentiste, exemplul perfect de spirală logaritmică (sau „spira mirabilis“), pe care unele personaje o folosesc drept ingredient al unor amestecuri miraculoase (Yaakov), iar altele, drept model pentru studii în desen (Marc). Toate sunt personaje care trăiesc captive în propria viață, întocmai ca unicornul împrejmuit de gardul fragil de pe una din celebrele tapiserii medievale descrise în roman. Sunt dependente de iubirile și de fricile lor, de cercurile amețitoare în care se tot învârt revenind mereu în același punct fix, durerea.

Convenție. „Nautilus“ te poartă din Evul Mediu cel plin de mister, de magie și boală, de tapiserii și ilustrații de carte, de miros de cuișoare, ambră, apă de trandafiri și până în prezentul cu „n“ posi­bilități, cu suflete singure, cu muzee, doctorate, metrouri ucigașe. Te strecoară în visele bătrânului Yaakov, unde-l vezi tânăr și fericit alături de soția lui Miriam (moartă de mult), pentru a te readuce apoi, brutal, în prezentul în care Luna își poartă doliul (Marc moare într-un accident de metrou care se dovedește a fi fost provocat de micuțul Octavian). Cu „Nautilus“ aluneci ușor în iatacul lui Belle Sagesse, care pictează cu migală litere în jurnalul ei și care bea cupe de otrăvuri fine care să-i ia dure­rile, pentru a te trezi apoi lângă Arabella, mamă tânără și frumoasă, prizoniera unei suferințe fără leac. „Normalitatea este întotdeauna o convenție“, îi spune, la un moment dat, Arabellei un terapeut. Fiecare dintre persoanjele cărții se împacă, cum se pricepe mai bine, cu propria convenție: Yaakov se sinucide, în cele din urmă, prin înec, Arabella re­nunță să mai spere că va găsi un leac pentru Octavian, Luna continuă să trăiască singură cu aminti­rea unui Marc, cel dispărut într-un stupid accident de metrou. Dacă și-au făcut intrarea în scenă vije­lios, cu trena lor de spaime și întrebări fără răs­puns, personajele din „Nautilus“ se retrag, la final, discret, în propriile iluzii până când nu mai rămâne din ele „decât o literă“, până când nu mai sunt „decât un punct“.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Miniportret de scriitor” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Absolventă a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, Ioana Bâldea Constantinescu lucrează, de peste 15 ani, ca jurnalist la Radio România Cultural.[/vc_column_text][vc_column_text]Cărți. În 2015, a publicat primul roman, „Dincolo de portocali“, care a fost nominalizat la Premiile revistei Observatorul Cultural.

Traduceri. A tradus, din engleză, „Povestea lui Peter Iepurașul“, de Beatrix Potter, și din franceză „12 creatoare care au schimbat istoria“, de Bertrand Meyer-Stabley.

Instalații. Este autoarea unor instalații audio, „Orașul cu cercel de perlă“, realizată în colaborare cu Victoria&Albert Museum (Londra), fiind unul din aceste proiecte.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Alexandru Dolea, Radio România