Recomandare de lectură: „Io contra Statelor Unite ale Americii”, povestea unui bărbat de culoare care vrea reinstaurarea sclaviei

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Într-un oraș închipuit, locuitorii trăiesc ca îmblânzitori de oameni, membri ai Gogoașei Înfoiate, sclavi și stăpâni. O superbă satiră a vieții contemporane, cartea lui Paul Beatty ne confruntă cu nenumărate obsesii și fobii sociale.

Dikens, „o comunitate-ghetou“ de la periferia Los Angelesului ce ajunge să fie ștearsă oficial de pe hartă. Naratorul, un bărbat de culoare crescut de un tată dus cu pluta, care vrea să reconfigureze acest oraș, reinstaurând sclavia și segregarea. Curtea Supremă care-l dă în judecată pe motiv că a încălcat principiile sacre ale Constituției Statelor Unite. Sunt coordonatele principale ale romanului „Io contra Statelor Unite ale Americii“, câștigător al Premiului Man Booker în 2016 și proaspăt apărut în limba română la Editura Litera. Însă, ceea ce face acest roman atât de special sunt multe alte teme și subiecte pe care Paul Beatty, autor de culoare și primul american care a câștigat acest prestigios premiu literar, le introduce subtil în sutele de pa­gini ale cărții.

Background. Crescut fără mamă într-una din fermele atât de caracteristice „ghetoului agrar“, protagonistul cărții (căruia autorul nu-i men­ționează niciodată numele) își trăiește copilăria și adolescența într-o permanentă teroare la care îl supune propriul tată. Decan al departamentului de psihologie de la colegiul din regiune, tatăl îl supune ani la rând la stupide studii psihologice privind problemele rasiale într-o epocă post-rasială. Teste care îl vor marca pe viață pe „micul său studiu de caz“, pe „Anna Freud a lui“, care, ca orice copil de negru „primitiv“, avea să realizeze că „nu va putea trece niciodată peste asta“.

Amenințat cu un pistol de calibru 38 ori de câte ori nu se conforma, obligat să umble cu mâna dreaptă legată la spate pentru a-și folosi astfel emis­fera dreaptă a creierului, supus șocurilor electromagnetice atunci când nu răspundea corect întrebă­rilor referitoare la „servilismul și obediența în rândul generației hip-hop“ – așa crește micuțul inofensiv care devine, la maturitate, „un îmblânzitor de negri“, exact ca tatăl lui, care moare în urma unei altercații cu poliția. Un îmblânzitor care-i salvează de la moarte pe toți posibilii sinucigași șoptindu-le cuvinte potrivite, dar care nu se va putea niciodată vindeca pe sine.

Satiră. În jurul acestui personaj clocotesc multe altele, cu tipare comportamentale diferite, apar­ținând unor rase diferite, oameni marginali care duc vieți mărunte sub același soare american. Sunt, în mare parte, purtători ai unui stigmat rasial care le arde ființa nelăsându-i să trăiască liberi, fericiți. Suflete rătăcite între „atunci“ și „acum“ care nu-și găsesc nicicum calea. Hominy Jenkins, un fost star tv care și-a pierdut mințile declarân­du-se sclav; Văru, un gangster foarte respectat pentru „mintea brici și faptele-i de vitejie“, Gogoașa Înfoiată, un grup de pseudo-intelectuali, „singurul loc din Dikens unde negroteii știau cum să se poarte“; Marpessa, o șoferiță mexicană pe care protagonistul a iubit-o în copilărie. Sunt cu toții aici pentru a parodia rasele, cultura pop, poli­ti­cile lumii, visul american.

Cartea lui Beatty devine astfel o satiră intere­santă în care se discută despre Dumnezeu, despre conviețuirea raselor, despre obsesii, tulburări mentale, frustrări de tot felul, homosexualitate, depen­dențe. Nimic sacru, nimic idealizat. Totul este filtrat prin mințile condamnate ale unor oameni simpli care-și articulează crezurile și obsesiile printr-un limbaj de cartier.

Temeri. „Io contra Statelor Unite ale Amercii“, care este și numele dosarului de la Curtea Supremă întocmit pe numele protagonistului, ridică întrebări pertinente despre identitate, rasism, segregare, sclavie. Personajul principal, care va fi absolvit în cele din urmă de „crimele împotriva umanității“ pentru care a fost acuzat, încercase, spre exemplu, să instaureze, în liceul local din Dikens, rasismul inversat, manifestat de negri împotriva albilor. Și nu doar atât, ci se și proclamase stăpân de sclavi, e adevărat, la rugămințile nebunului Hominy.

Minți sucite, suflete chinuite care definesc, în fond, nu doar America de astăzi, ci întreaga societate contemporană, personajele lui Beatty sunt întruchiparea unor adevăruri dure privind identita­tea culturală, socială, sexuală. Ce înseamnă să fii negru? Ce înseamnă să fii alb? Ce înseamnă să fii?

Nu răspunsurile sunt miza acestei cărți, ci tocmai sumedenia de întrebări și îndoieli pe care ți le trezește. Pentru că, dincolo de scenariile ameți­toare și personajele swiftiene pe care le conține, romanul încapsulează propriile noastre gânduri și temeri nerostite de veacuri.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Povestitorul negrilor” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Paul Beatty, care preferă să fie numit mai degrabă „scriitor negru“ decât „scriitor afro-american“, este autorul unor apreciate cărți ce satirizează societatea contemporană.[/vc_column_text][vc_column_text]Poezie. A scris mai întâi poezie, cele două volume, „Big Bank Take Little Bank“ și „Joker, Joker, Deuce“, fiind publicate în 1991 și 1994.

Roman. A convins critica literară încă de la primul roman, „The White Boy Shuffle“ (1996), despre care The New York Times scria că este „o explozie de satiră din inima talentată a vieții negre americane“.

Antologie. În 2006, a editat „Hokum“, o interesantă antologie de texte excentrice scrise de autori de culoare despre umorul afro-american.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Guliver / Getty Images