Recomandare de carte: „Eu voi fi ultima”, destinul unei tinere scăpate din ghearele ISIS

Oana Borviz 02/03/2018 | 17:58 Timp Liber
Recomandare de carte: „Eu voi fi ultima”, destinul unei tinere scăpate din ghearele ISIS

Ea va fi ultima… Asta îți dorești cu toată ființa pentru această supraviețuitoare a ISIS, deși știi, asemenea ei, că s-ar putea să nu fie așa.

Acest articol a apărut în numărul 35 (disponibil până în 18 martie) al revistei NewMoney

Atunci când ai în mână o carte precum „Eu voi fi ultima. Povestea captivității mele și lupta mea împotriva Statului Islamic“, nu ai cum să nu simți fiorii groazei. Este de ajuns să-i citești titlul și știi deja că vei găsi în ea mai mult decât ai aflat de la televizor, de pe YouTube sau din presa scrisă. Mărturiile unei tinere yazidite pe nume Nadia Murad fac din această carte, proaspăt apărută la Polirom, un stri­găt atât de puternic încât poți să juri că l-ai auzit fizic. Iar ceea ce îi dă această sonoritate acută este, nu doar vocea Nadiei Murad, care a fost răpită, violată, bătută, vândută ca sclavă de către comba­tanții ISIS, ci vocile miilor de femei (și nu numai) care continuă să-și piardă virginitatea, stima de sine, speranța și viața doar pentru că o grupare, care-și spune Statul Islamic, vrea asta.

Vocea lor. „De când o cunosc, Nadia nu doar că s-a făcut auzită, ci a devenit glasul fiecărui yazidit căzut victimă genocidului, al fiecărei femei abuzate, al fiecărui refugiat abandonat“, scrie, în prefața cărții, Amal Clooney, soția actorului George Clooney și cunoscută avocată specializată în drepturile omului.

Nadia Murad vorbește, nu doar despre drama ei (din momentul în care a devenit cap­tivă și până în momentul în care a reușit să evadeze), ci și despre dramele atâtor oameni cu vieți și suflete destră­mate. Oameni cu care a împărțit suferința, la fel cum a împărțit satul în care a co­pi­lărit (Kocho, o comunitate firavă de păstori din nor­dul Irakului), religia de care nu s-a lepădat nicio­dată (yazidismul) și ura față de cei care le-au ucis viitorul.

Născută într-o familie numeroasă și săracă, dar unită ca toate familiile care împart o bucată mică de pământ și visuri mari, Nadia și-a luat adio de la micul paradis terestru (în care a trăit până la 21 de ani) în 2014, când, după cucerirea Mosulului, com­ba­tanții ISIS au făcut prăpăd și în Kocho. Bărbații care au refuzat să se convertească la Islam au fost uciși, iar femeile tinere au fost transformate în sabaya, proprietate a combatanților ISIS, care le umileau, le violau, le ardeau cu țigara sau le băteau până când își pierdeau cunoștința.

Lupta ei. Religia aceasta monoteistă, care are, de altfel, multe în comun cu islamul și iudaismul, a fost cauza genocidului descris de Nadia Murad. Pentru că nu au o carte oficială precum Biblia și Coranul, pentru că nu fac duș miercurea (ziua lor de odihnă și de rugăciune), yazidiții sunt conside­rați, de către ISIS, necredincioși și nespălați. Convertirea la Islam sau moartea sunt singurele căi de ispășire a păcatelor, spune una dintre multele legi întocmite de reprezentanții ISIS după bunul plac.

Șocul despărțirii de familie, al abuzurilor sexuale repetate (yaziditele fiind vândute ca sclave de la un combatant la altul), al pierderii celor dragi (Nadia a pierdut șase din nouă frați) sau al aderării unora dintre ei la ISIS (cum a fost cazul unuia dintre frații Nadiei) i-au învins definitiv pe unii, în timp ce pe alții i-au făcut să lupte.

Nadia este unul dintre luptători, aceasta reușind să evadeze, după ce a trecut prin riscuri incredibile, să iasă din Irak cu ajutorul unui sunnit și să ajungă în Germania, unde a primit consiliere psi­ho­logică și ajutor social. Așa a ajuns să spună lumii întregi (prin discursuri susținute în nenumărate țări) despre crimele oribile comise de ISIS, pe care, ca orice victimă a acestei grupări, nu le vrea doar rostite, ci și pedepsite. „Tot ce vrem este să ne păs­trăm vii cultura și religia și să aducem ISIS în fața instanței“, spune Nadia numind o dorință care unește astăzi mii de yazidiți deveniți, ca și ea, acti­viști pentru drepturile omului.

Scop comun. „Eu voi fi ultima“ este un cântec trist despre neputință și violență, despre credință adevărată și radicalism, despre sate tihnite cu mi­ros de fân, năframe albe și suflete curate, despre visuri spulberate și dușmănii absurde (relația în­cor­dată dintre yazidiți și sunniți).

Nadia descrie în detaliu cum și-a cartografiat ISIS harta terorii în Irak, cum și-a instalat punctele de control, cum îi determină pe tineri să le îmbrăți­șeze ideologia, cum instaurează sclavia. Scrie despre femeile aflate încă în captivitate, despre copiii care au murit de deshidratare în timp ce fugeau de gruparea ISIS, despre doliul fără sfârșit pe care îl vor purta toți cei care, asemenea ei, au văzut cu ochii lor iadul.

În numele tuturor acestora, Nadia luptă, alături de Yzada (organizație pentru drepturile yazidi­ți­l­or), să-i aducă pe reprezentanții ISIS în fața tribunalelor naționale și internaționale. Pentru că, spu­ne ea: „Mai mult decât orice…, vreau să fiu ultima fată din lume cu o poveste ca a mea“.

 

Pentru ei

La cei 25 de ani, Nadia Murad este primul ambasador ONU al Bunăvoinței pentru demnitatea supraviețuitorilor traficului de ființe umane. În 2016, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru pace.

  • Fapt. A înființat, printre altele, „Nadia’s Initiative“ – o organizație ce vizează promovarea femeilor și a minorităților, sprijinirea stabiliză-rii și dezvoltării comunităților aflate în criză.
  • Vis. I-ar fi plăcut să fie profesor de istorie sau make-up artist, însă a devenit activist pentru drepturile omului.
  • Țel. Nu-și va găsi liniștea până nu va aduce Statul Islamic în fața Curții Penale Internaționale sub acuzația de genocid și crime împotriva umanității.