Războiul din Ucraina – lecția timpului lung

Am pășit hotărât în cel de-al treilea an al războiului din Ucraina, iar cele ce se întâmplă – deblocarea pa­chetului de asistență din partea Statelor Unite și continua mobilizare a Rusiei – ne permit să afirmăm că acesta va continua cel puțin un an.

Spre deosebire de alte războaie lungi din vremuri recente – Irak, Afganistan –, războiul din Ucraina are loc în inima sistemului internațional, iar nu spre periferie. El opune, de asemenea, marile puteri occidentale și Federația Rusă. Această geografie centrală explică mizele mult mai mari decât cele din Irak și din Afga­nistan. Competitorii din acest război, de asemenea, explică hotărârea fiecărei tabere de a continua: pe te­renul din Ucraina se joacă percepția de mare pu­tere într-un conflict traversat de o falie civilizațională – Occident vs marii emergenți.

Timpul lung în care începe să se înscrie acest răz­boi reprezintă o lecție în sine și mai ales pentru acele țări care sunt potențial teatre de competiție pen­tru marile puteri. Vae victis! Vai de cei învinși! Dacă timpul le permite rușilor să își refacă poten­ția­lul militar, să își relanseze complexul militaro-industrial, să își consolideze parteneriatele cu acele țări care înțeleg să fie beneficiare de pe urma războiului și, nu în ultimul rând, să beneficieze de pe urma poten­țialului uman mai mare și a profunzimii strategice, același avantaj îl prezintă și pentru occidentali. Timpul le permite să își testeze tipuri de armament, să își găsească motivația dezvoltării bazei tehnolo­gice a industriilor de apărare și, prin urmare, genera­rea unui motor economic important.

UCRAINA, PE MINUS

Pentru Ucraina, timpul în­seamnă și mai multe pierderi umane, materiale, afec­tarea moralului populației ca urmare a îndepăr­tării perspecti­vei victoriei și, cu aceasta, a incertitudinii cu privire la destinul strategic al țării, așa cum va rezulta după război: va fi cuprinsă în structurile occi­dentale (NATO și UE) sau va rămâne într-o zonă gri, de dispută îndelungată ruso-occidentală?

Timpul prezintă pentru ucraineni și dezavantajul producerii altor evenimente, altor priorități, aglome­rării agendei occidentalilor, uzurii, obișnuinței opinii­lor publice occidentale. Atentatul terorist din 7 octom­brie 2023, operațiunile militare israeliene, demon­s­tra­ția de forță iraniană, nevoia unei prezențe occiden­­tale militare și diplomatice mai accentuate în Orientul Mijlociu, revenirea luptei împotriva terorismului in­ternațional în setul de priorități (atât occidentale, cât și rusești) dispersează atenția, diluează percep­țiile și emoțiile, dar și hotărârea occidentalilor de a intra într-o confruntare totală cu Federația Rusă.

Timpul marcat de crizele economice nerezolvate, provocate de pandemie și de războiul din Ucraina, cre­ează egoisme naționale și pune presiune pe liderii occidentali să reflecteze la ieșirea din războiul in­direct. Timpul lung permite altor factori să se manifeste și să prelungească efectele crizei economice – rebelii houthi blochează strâmtoarea Bab el-Mandeb, punct strategic al transporturilor maritime in­ter­naționale între Europa și Asia, criza climatică afec­tează Canalul Panama, accidente precum prăbușirea podului din Baltimore blochează o poartă comer­cială însemnată a Statelor Unite.

Timpul lung a dus războiul din Ucraina pe terenul electoral din Uniunea Europeană și din Statele Unite – blocarea vreme de șase luni a pachetului american de asistență fiind o dovadă a felului în care întretă­ie­rea exercițiilor electorale cu logica susținerii efortului de război din Ucraina poate determina efecte profunde asupra evenimentelor pe teren.

Timpul lung aduce la suprafață interesele diferite din interiorul taberei occidentale: francezii își amintesc că nu se pot alinia totalmente americanilor, ger­manii caută să își păstreze unele perspective în re­la­­ția cu Estul, nedorind să trimită rachete care ne­ce­sită prezența unor militari ger­mani, americanii în­cep să se gândească la modul în care, la un moment dat, ar putea restabili anumite canale cu Rusia.

MARELE EȘEC

În concluzie, timpul lung în care se înscrie acest răz­boi permite marilor echilibre strategice mondiale care se modifică să își spună cuvântul asupra cursului evenimentelor, de la strategii și până la dinamica propriu-zisă a frontului: acum, nimeni din Occident nu mai vorbește despre victorie, ci de­spre asistarea Ucrainei spre a putea rezista și pre­zerva unele puncte strategice, precum Kievul și Odessa.

Pe scurt, ma­rele eșec al strategiilor occidentale a fost incapacita­tea de a evita un război îndelungat, deși minți lucide și bine informate, precum ge­ne­ralul Mark Milley, cel care a îndeplinit funcția de șef al statului-major al ar­matelor SUA, a pledat încă din primele săptămâni ale conflictului pentru așe­za­rea la masa negocierilor. Dar atunci timpul nu presa factorii politici decidenți din lumea occidentală – emoțiile puternice ale opinii­lor publice nu ar fi permis o soluție care amintește de diplomația clasică, detes­tată la nivelul percep­ții­lor publice, dar din plin folo­sită și în zilele noastre.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.