Război, pace și inflație     

Recent, Ewald Nowotny a făcut o declarație care poate să contrarieze. A spus că Europa de Vest a avut 74 de ani de pace și că în tot acest timp s-au acumulat averi și datorii. Și a continuat, mai șocant, spunând că războiul și inflația au rezolvat de-a lungul timpului „în mod eficient această problemă“.

Acest articol a apărut în numărul 74 (23 septembrie – 6 octombrie 2019) al revistei NewMoney

Declarația are, fără îndoială, o doză de cinism, dar la fel de sigur conține și o doză mare de adevăr. Nowotny nu este oricine. Este un bancher cu expe­riență, guvernator al Băncii Austriei și membru în Consiliul Guvernatorilor al Băncii Centrale Europene, ajuns acum la venerabila vârstă de 75 de ani.

Adică, aproape cât anii de pace ai Europei de Vest. Este clar că bancherul austriac știe ce spune, dar, în același timp, vorbele sale nu trebuie interpretate altfel decât ceea ce sunt. O descriere a realității isto­rice și economice. Cu siguranță, ele nu prevestesc și nici nu afirmă că un război ar fi util azi pentru îndreptarea situației economice din Europa.

La fel de adevărat este că Ewald Nowotny mai are cel puțin un precedent al declarațiilor controversate. În anul 2012, când efectele economice ale crizei încă erau prezente în Europa și când Germania, prin vocea cancelarului Angela Merkel, pleda pentru mă­suri care să asigure echilibrul economic al statelor aflate în dificultate, Nowotny a spus că austeritatea dinainte de al Doilea Război Mondial a adus nazismul în Germania.

„Inamicul ascuns“. Tema războiului merită ur­mă­rită. Este adevă­rat că războiul a fost văzut uneori ca un „catharsis“, inclusiv economic. Războaiele au avut rolul de a regla indicatorii economici impor­tanți, de a relansa comenzile, de a scădea costul for­ței de muncă și chiar de a aduce noi echilibre pentru indicatorii demografici.

Bineînțeles, toate aceste legități economice nu pot face uitate pierderile de vieți omenești, suferin­țele, iar istoriografia aduce exemple emoționante sau de-a dreptul dramatice. Al Doilea Război Mondial, de exemplu, a împărțit Europa în două zone, cu două regimuri diferite, dar a consacrat și rolul Statelor Unite în economia globală, în finanțele mondiale și în geostrategia lumii.

Uniunea Europeană, sub formele ei politice și economice, a avut și are destule probleme de construc­ție, inclusiv în ceea ce privește integrarea econo­mică, dar, cu siguranță, are un merit excepțional și anume acela că a adus ani de pace.

Inflația a fost un război nevăzut și fără victime. Sau cel puțin fără victime vizibile, pentru că inflația, de-a lungul timpului, a lovit mase mari de oameni și a accentuat sărăcia. Inflația este „inamicul ascuns“ al consumatorilor și al populației, pe care economia îl creează. România a avut repriza sa de hiperin­flație, imediat după anul 1990, câțiva ani care au reglat negativ economia și au „ras“ o bună parte din acumulările de capital făcute de unii dintre români. Hiperinflația i-a sărăcit pe mulți și i-a îmbogățit pe foarte puțini.

Companiile de stat s-au agățat de piață, în anii de inflație, în încercarea de a supraviețui, dar în lipsa unei schimbări profunde în structura organizatorică, în lipsa investițiilor în tehnologie și în lipsa căutării de piețe în noile condiții ale economiei, multe dintre ele au clacat.

Așadar, după cum spune Nowotny, inflația a reglat economia în anumite limite, dar a fost un șoc dur pentru consumatori și pentru cei care acumulaseră sume de bani (pe ce căi, asta este o altă discuție) în perioada de dinainte de anul 1989.

O multitudine de forme. Problema societății moderne este că se confruntă zilnic cu un mic răz­boi. Războaiele clasice sunt tot mai reduse ca arii geografice, dar nu lipsesc. Occidentul, în schimb, se confruntă cu o multitudine de războaie. Terorismul îmbracă formele cele mai dife­rite și a trecut de la organizații la „lupi singuratici“. Atacurile cibernetice vizează cele mai diverse ținte, de la companii private la instituții publice și de la spitale până la simplul utilizator de computer.

Fake news și intervenția manipulatoare a unor forțe străine în procesele electorale ale statelor de­mocratice fac parte din așa-numitele războaie hibride. Războaiele s-au complicat, au devenit parte din existența noastră cotidiană și nu mai lovesc doar armatele, ci și pe simplii cetățeni.

În această situație, și condițiile de pace s-au schimbat. Pacea se obține prin intermediul celor mai diverse mijloace. Un antivirus instalat pe computer poate fi salvator. Dar infrastructurile critice din care fac parte sistemele energetice, cele privind protecția mediului sau de alimentare cu apă, de exemplu, au nevoie de o pază specială. Este ade­vărat că în continuare cheltuielile pentru apărare de tip clasic cresc. Dar ele nu sunt decât o parte a men­ținerii păcii.

Suntem într-o altă societate. Tema averilor și datoriilor acumulate în vremuri de pace trebuie rezol­vată altfel, prin politici publice economice, nu prin războaie sau inflație. Războaiele se schimbă, pacea se schimbă. Viitorul va redefini noțiunile, iar noi, cetățenii, trebuie să fim pregătiți să trăim altfel vre­murile de război și pace.