Răspunsul inedit dat de un mic stat arab vecinilor care și-au propus să-l saboteze, pentru că ar sprijini terorismul

Acest articol apare în numărul 23 (11-24 septembrie) al revistei NewMoney

Conflictul Arabiei Saudite cu Qatarul are o istorie de 22 de ani și a fost gene­rat de resursele de gaze naturale. Recentul gest din iunie de „excomunicare“ a Qatarului de către Arabia Saudită, alături de alte trei state arabe se înca­drează perfect în acest conflict surd. Doar că regimul de la Doha are un plan curajos de a contracara blocada.

Sunt mici semne că Arabia Saudită și-a mai înmuiat poziția față de Qatar, căruia i-a impus un embargo brutal la începutul verii: pe 17 august, regele Salman bin Abdul-Aziz Al Saud Salman a relaxat parțial restricțiile de circulație și le-a per­mis qatarezilor să participe la pele­ri­najul tradițional „hajj“ la locurile sfinte musulmane care are loc anual, înce­pând cu 30 august. Un gest cordial față de Qatar din iunie încoace, când regatul saudit și alte trei state arabe au impus un embargo micului emirat pe motiv că ar sprijini insurgenți islamici.

Pe de altă parte însă, saudiții au cre­di­tat o „mediere“ între un descendent al fondatorului Qatarului, un verișor smuls din anonimat, și regele Salman alături de puternicul său fiu, prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman. O fotografie distribuită de agenția de presă saudită îi arată pe regele saudit și pe șeicul qatarez Abdullah Bin Ali Al Thani strângându-și mâinile. Fratele șeicului a fost înlăturat de la putere în 1972 de bu­nicul actualului emir al Qatarului. „Poza va fi percepută ca o provocare la Doha, pentru că este limpede că vor să-l prezinte pe șeic drept o alternativă la actuala putere“, este de părere Kristian Ulrichsen, de la Institutul Baker pentru politici publice al Rice University.

STRATEGIA CURAJOASĂ. Emirul Qatarului, Tamim Bin Hamad Al Thani (37 de ani), a supraviețuit atacurilor, ba chiar călărește valul unui reviriment al naționa­lismului qatarez în contextul în care țara sa se află într-un blocaj care durează deja de ceva timp. După izolarea impusă în iu­nie, qatarezii au intrat în panică, am­balați și de zvonuri că ar putea urma o invazie sau chiar o lovitură de stat. Nu s-a întâmplat nimic, iar șeicul Tamim a avut răgaz să-și consolideze alianța cu Occidentul, făcând mai multe achiziții militare și nu numai – câteva avioane militare americane, nave de luptă italiene și un contract cu superstarul brazilian Neymar, cel mai scump jucător de fotbal al momentului care, din 2 august, va juca pentru clubul de fotbal Paris Saint Germain, deținut de gu­vernul qatarez (via Autoritatea de In­vestiții din Qatar, n.r.). Mai mult, Qatarul a fost chiar interesat să achiziționeze un pachet de acțiuni în cadrul companiei aeriene American Airlines Inc.

Totodată, diplomați de top din SUA și Europa au mers la Doha pentru a da asi­gurări de sprijin șeicului Tamim, sub controlul căruia se află al treilea mare zăcă­mânt de gaze naturale din lume. Turcia și Iran s-au implicat deopotrivă, alimentând cu produse de uz necesar și populare în Qatar, anulând practic embargoul impus emiratului de Arabia Saudită, Bahrain, Egipt și Emiratele Arabe Unite. În plus, la începutul lunii iulie, Qatar a semnat un pact de contraterorism cu SUA, dând astfel o palmă și acuzațiilor Arabiei Saudite privind sprijinul extremiștilor islamiști.

Tot pe fondul embargoului impus, băncile qatareze se văd nevoite să se uite spre Est pentru finanțări noi, spun surse apropiate autorităților de la Doha. Pe fondul retragerii creditorilor din Golf din economia qatareză, rezervele valutare ale țării s-au redus dramatic. Pentru a compensa, emirul și-a îndemnat bancherii să caute investitori în Asia. Banca islamică a Qatarului, a doua mare bancă a emiratului, a reușit să atragă finanțare în yeni și dolari australieni prin plasamente private, spun aceleași surse. Oficialii băncii nu au dorit să comenteze.

TENSIUNI REGIONALE ISTORICE. Izolarea regională nu este ceva nou pentru Qatar, iar șeicul Tamim, al treilea cel mai tânăr șef de stat din lume, nu-și asumă nici un risc. A preluat coroana în 2013, când tatăl său, șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani, a decis de bunăvoie să abdice la 61 de ani, primul gest de acest gen din istoria țării. Șeicul Hamad a supraviețuit unei lovituri de stat organizate în 1996 de mercenari saudiți (la rândul său, în 1995, Hamad își îndepărtase pașnic de la putere tatăl, șeicul Khalifa bin Hamad al-Thani, pro-saudit). Incidentul a fost urmat de ciocniri diplomatice repetate între cele două state, inclusiv pe marginea Al-Jazeera, postul de televiziune fondat de șeic și care are o acoperire în tot Orientul Mijlociu, din Tangier până la Tel Aviv și Te­heran. Închiderea postului este una dintre condițiile pe care saudiții o pun pen­tru a ridica embargoul impus Qatarului.

Relațiile Qatarului cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egiptul s-au fisurat după Primăvara Arabă (2010), când saudiții au acuzat emiratul că destabi­li­zează regiunea prin sprijinul pe care-l acordă Frăției Musulmane. Șeicul Tamim a acuzat la rândul său blocul saudit că exagerează deliberat în privința temerilor față de terorism pentru a-și legitima de fapt regimul opresiv. „Problema de care ne lovim acum este contrarevoluția“, îi declara acum doi ani unui interlocutor din cadrul Universității Georgetown într-unul dintre puținele sale comentarii despre Pri­măvara Arabă. „Credem că întreaga lume, inclusiv regiunea noastră, se con­fruntă cu probleme precum sărăcia, tirania, ocupația militară. Această suferință, pe care o consider una dintre cauzele prin­cipale ale terorismului trebuie să fie ameliorată.“

La baza lor, problemele Qatarului sunt de origine tribală. De dimensiunea statului american Connecticut, peninsula qata­reză a fost unificată în secolul al XIX-lea de predecesorul lui Tamim, Jassim bin Mohammed Al Thani, pentru a-i primi pe nomazi și exilați. Într-un poem, Qatarul este numit o „Kaaba a celor săraci“ (kaaba este un lăcaș de cult care se gă­sește la Mecca și este considerat cel mai sfânt loc al islamului, n.r.), un sanctuar al pelegrinilor musulmani așa cum este Moscheea Sfântă din Mecca. Liderii Bahrainului și cei de la Abu Dhabi l-au acuzat pe Jassim că adăpostește beduini care comit fărădelegi. S-a ajuns la confruntări militare, care au culminat cu războiul pentru independență al Qatarului din 1867-1868, când forțele lui Jassim au înfrânt Bahrainul.

În 1974, la trei ani după ce Qatarul și-a proclamat independența și față de Marea Britanie, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au retrasat în secret granița de sud a Qatarului într-o înțelegere care a șters practic frontiera emiratului cu Emi­ratele Arabe Unite și le-au conferit saudi­ților drepturi asupra unui câmp de țiței de 14 miliarde de barili situat de-a lungul frontierei comune dintre Arabia Saudită și Emirate.

Qatarezii au reușit totuși să-și păstreze controlul asupra importantelor rezerve offshore de gaze naturale de la North Field, cel mai mare din lume, pe care-l împarte cu Iranul (aflat pe poziții de rivalitate cu Arabia Saudită, n.r.).

Acest zăcământ a protejat economia qatareză de prăbușirea prețului la țiței care, în schimb, a slăbit economic petrostatele arabe vecine. Astfel, este de aș­teptat ca economia saudită să aibă o creș­tere de doar 0,5% anul viitor, iar cea a Emi­ra­telor cu doar două procente.

Po­trivit analiștilor chestionați de Bloomberg, Qatarul a reușit să absoarbă șocul embargoului și estimează o creștere a PIB conform ratelor previzionate anterior incidentului diplomatic – de 3,2% în 2018, ceea ce ar reprezenta cea mai mare creș­tere din cadrul Consiliului Cooperării al Golfului (entitate fondată în 1981 și for­mată din Arabia Saudită, Bahrein, Emira­tele Arabe Unite, Kuweit, Oman și Qatar).

Șeicul Tamim speră să transforme această blocadă într-un avantaj pe termen lung pentru Qatar astfel încât să-i spo­­rească autonomia în regiune. „Avem nevoie de muncă, de creativitate, gândire autonomă, inițiative și rezultate acade­mice în toate disciplinele“, puncta șeicul într-un discurs adresat națiunii luna tre­cută. „Obiectivele noastre sunt realiste și practice, bazate pe hotărârea de care po­porul nostru a dat dovadă pe parcursul acestei crize“, a mai spus acesta.

Cu specific qatarez

Condus de la jumătatea secolului al XIX-lea de dinastia Al-Thani, micul emirat este locuit preponderent de expați – peste 80% din populația totală de aproape 3 milioane de locuitori.

• BOGĂȚIE. În top Forbes privind venitul brut per capita, Qatarul se află și anul acesta pe primul loc cu 127.523 de dolari. Exploatarea resurselor de gaz și petrol asigură 70% din veniturile guvernamentale, 60% din PIB și 85% din veniturile din export.
• SPORT. Succesul economic al micului emirat i-a ușurat drumul către câștigarea dreptului de a organiza Campionatul Mondial de Fotbal din 2022, o premieră pentru un stat arab.
• ÎNCEPUT. Înainte de Al Doilea Război Mondial, Qatar era cea mai săracă națiune din Golf. După descoperirea rezervelor de petrol și exploatarea lor, emiratul a devenit una dintre cele mai bogate țări din lume.
• SUA. Găzduiește o bază aeriană ultra-modernă la Al Udeid, lângă Doha. În 2014, emiratul a cumpărat echipamente militare americane de peste 10 miliarde de dolari.
• TENSIUNI REGIONALE. Relațiile Qatarului cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egiptul s-au fisurat după Primăvara Arabă (2010), atunci când saudiții au acuzat emiratul că destabilizează regiunea prin sprijinul pe care-l acordă Frăției Musulmane.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Peter Waldman și Mohammed Sergie; adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Zainab Fattah și Archana Narayanan

FOTO: Guliver / Getty Images