Radu Hanga, președintele BVB, crede că o eventuală recesiune ar avea un rol terapeutic pentru multiplele crize pe care le traversează economia

Piața de capital românească a fost afectată nesem­ni­­ficativ de cutremurele financiare sau geopolitice pe­tre­cute în ultimele opt luni. Să fie norocul unei piețe nu foarte dezvoltată pentru moment? Să fie doar o chestiune temporară? Sau totul se datorează faptului că evaluările companiilor lis­tate la noi sunt mult mai decente decât ale celor de pe pie­­țele mature, Wall Streetul fiind cel mai bun exemplu?

Toate aceste întrebări, precum și altele, legate de mersul economiei în general, își gă­sesc un răspuns în interviul extins pe care Radu Hanga (50 de ani), președintele bursei, l-a acordat revistei NewMoney la sfârșitul lunii iulie.

NewMoney: Credeți că va veni și un „moment“ al agriculturii pe bursa românească, așa cum astăzi avem un „moment“ al energiei, să spunem?

Radu Hanga: Cred că a venit deja. Nu mă aștept ca situația din Ucraina să se normalizeze foarte curând. Ucraina și Rusia sunt furnizori im­por­tanți de ma­terii prime agricole. Mă aș­tept ca presiunea pe prețuri să rămână. Ciclurile lungi sunt speci­ficul agriculturii. Dacă schimbi ceva astăzi în zona de input, nu o să se schimbe outputul mâine. În agricul­tură, trebuie să semeni ca să culegi peste trei-șase luni. Ca fermierii ucraineni să aibă producție în 2023, trebuie să aibă semințe și îngrășăminte în toamna lui 2022. Dacă acestea nu or să fie în următoarele două-trei luni, va fi o problemă și anul viitor.

– Deci s-ar putea să apară o criză alimentară în 2023?

– Criza e deja aici. S-ar putea să continue. Asta va în­semna prețuri mari la produsele agricole. Aici, Ro­mânia, ca producător agricol important, este avan­­ta­jată.

– Un raport al BVB arată că, în pri­mul semestru, bursa din Ro­mâ­nia a rezistat la multiplele crize. Ce credeți că se va întâmpla dacă va veni o recesiune?

– Nu vorbesc neapărat despre România, dar eu cred că (recesiunea, n.r.) e aici. O să vină la un moment dat cifrele care să o confirme. Cred că momentul în care vom vedea în cifre că economia nu crește, ba chiar se contractă, va fi unul în care vom începe să avem efecte po­zi­tive: în sensul că răspun­sul băncilor centrale va consta în relaxarea condițiilor de creditare, iar așteptările legate de inflație se vor reduce.

– Putem spune că o eventuală re­ce­siune ar putea fi „medicamentul“ pentru multe din problemele actuale?

– E greu de dat un răspuns. E natural să se întâmple așa. Vedem că au crescut prețurile la energie, la produse de bază, la carburanți – toate acestea sunt produse pe care le consumăm în fiecare zi. Creșterile de prețuri sunt ca un fel de taxă pe consum. Inevitabil, plă­tim mai mult pe produsele pe care le consumăm, și astfel consumăm mai puțin. În condițiile în care con­sumăm mai puțin, cuplat cu creșterile de do­bânzi, aceasta (recesiunea, n.r.) va constitui un factor de reglaj, va scădea cererea, iar asta va duce la domolirea creșterii prețurilor.

În ultimii șapte-opt ani, România a trăit o perioadă pozitivă. Veniturile au crescut în fiecare an, nu a fost inflație. Veniturile reale au crescut, iar asta se vede cel mai bine dacă ne uităm la depozitele bancare. Și bursa a crescut, iar acum – într-o perioadă scurtă – am văzut o corecție. Practic, inflația a consumat o parte din creșterile pe care le-am văzut în ultimii șapte-opt ani.

– Ce s-a întâmplat pe piețele de capital din țările vecine – Ungaria, Cehia, Polonia?

– Vedem diferențe mari ale modului în care au reac­ționat piețele la ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. Dacă România este față de începutul anului la minus 5% (discuția cu Radu Hanga a avut loc la final de iulie 2022, n.r.), în Ungaria, Polonia chiar și Austria, vedem scăderi în zona de minus 20, minus 25%. Mă re­fer la indicii principali. Ne putem gândi la mai multe explicații. În primul rând, la noi e o piață în care sunt foarte importanți jucătorii din zona de ener­gie, care au beneficiat, ca afaceri, de contextul acesta caracterizat de creșterea prețurilor la energie. Pe de altă parte, suntem mai puțin legați de Ucraina și Rusia, economic vorbind, decât țările din vestul Eu­ropei, și chiar și Austria.

Bursa locală e ajutată și de faptul că, pe de o parte, avem o piață mai decentă din punctul de vedere al evaluării companiilor. Pe de alta, e o piață în care cererea e mult mai stabilă, prin faptul că avem o creștere semnificativă a numărului de investitori de retail în ultimul an și jumătate. Mai este și indus­tria fondurilor de pensii, care reprezintă un factor de stabilitate.

(Companiile listate pe bursa de la București sunt evaluate de investitori cu niște multipli mai mici decât în cazul emitenților de pe bursele occidentale. Numărul mic de investitori și volumele de tranzac­ționare relativ reduse pot fi parte din explicație. Să luăm câteva exemple. Tesla și Amazon continuă să aibă multipli de profit – PER – de peste 100, în pofida declinului bursei americane. Mutatis mutandis, pe piața locală, nici cele mai râvnite companii tehnologice, precum Safetch Innovations, nu depășesc un multiplu de 30 – valoarea este valabilă pentru primul semestru din 2022. E adevărat însă că, în energie și banking, discrepanțele sunt mai mici, n.r.)

– Care este calendarul de listări până la finalul anului?

– Vedem o temperare pe zona de listări, explicabilă din cauza contextului geopolitic și financiar dat de creș­terea inflației și răspunsul băncilor centrale. Avem discuții privind listarea producătorului de energie electrică Hidroelectrica de către Fondul Proprietatea. A apărut și un scenariu al lis­tării Salrom, tot prin Fondul Proprietatea.

(La sfârșitul lunii martie, acționarii Hidroelectrica, producătorul cel mai mare de energie electrică din România, au aprobat listarea a până la 20% din acți­u­nile companiei. Este vorba de pachetul deținut de Fondul Proprietatea, restul acțiunilor aflându-se în proprietatea statului. Inițial, listarea urma să aibă loc anul acesta, însă există indicii că lucrurile au fost amânate pentru anul viitor. Potrivit mai multor ana­liști, pachetul de 20% ar avea o valoare de circa 2,5 miliarde de euro, ceea ce ar face din această ofertă publică inițială un record pentru Europa Centrală și de Est. Marea întrebare este dacă Bursa de la Bucu­rești are suficientă adâncime pentru a absorbi aceste acțiuni, n.r.)

Suntem conectați cu antreprenorii locali. Vedem că vizibilitatea bursei a crescut și vedem alți jucători locali care se uită la BVB ca la o soluție. Și nu e doar despre finanțare – e vorba și despre poziționare, cre­dibilitate. Odată ce lucrurile se vor tempera în zona economică și în zona de dobânzi, se vor relua listă­rile. În 2021 am avut 23 de listări (3 pe piața prin­ci­pală și 20 pe AeRO), plus 45 de emisiuni de obliga­țiuni și titluri de stat. Anul acesta am avut 10 listări de acțiuni (pe AeRO) și 18 emisiuni de obligațiuni și titluri de stat.

– Cum caracterizați investitorul în acțiuni versus cel în obli­gațiuni?

– Investitorul în obligațiuni se uită la obligațiuni ca la o alternativă la depozitul bancar, cauți o variantă – într-un context în care dobânzile sunt scăzute – care e mai sigură și îți generează un randament mai bun decât cel al unui depozit bancar. Nu te uiți la evaluare și nu îți faci marcare la piață ca să vezi cum a evoluat prețul obligațiunii. Ai cumpărat pentru a ră­mâne până la maturitate. În zona de acțiuni, e o altă poveste. Vorbim despre un investitor mai dina­mic, care vrea să aibă expunere către companie și își asumă volatilitatea pe care poate să o aducă piața. Pe termen lung însă, expunerea pe acțiuni generează randamente superioare celor oferite de dobânzile bancare.

(Numărul de investitori de pe piața locală a crescut cu 30%, până la 117.000, în al doilea trimestru al anului, potrivit unei raportări a Fondului de Compensare a Investitorilor. Creșterea spectaculoasă poate fi pusă însă și pe seama emisiunilor de titluri de stat cu randamente atractive – instrumente percepute ca lipsite de risc, n.r.)

– Credeți că problemele cu obligațiunile Vivre au avut un efect asupra pieței?

– Aici n-aș discuta neapărat de Vivre. Aș face un pas în spate și aș discuta într-un context mai larg. Ar tre­bui să discutăm mai deschis despre riscul asociat investițiilor – trebuie să acceptăm că acesta face parte din regula jocului. Vorbind strict despre obli­gațiuni, când te uiți că dobânda la depozitul bancar este de 1-2% (cum era acum șase luni) și emisiunile de obligațiuni se făceau la dobânzi de 7-8 procente, te aștepți ca undeva să fie un cost.

(În luna mai, odată cu publicarea rezultatelor financiare ale retailerului online de mobilă Vivre Deco, a izbucnit cel mai mare scandal legat de un emitent de obligațiuni pe bursa românească. Compania a anunțat o pierdere enormă – de circa 17 milioane de euro – reprezentând cam o treime din cifra de afa­ceri. Asta, în condițiile în care Monica Cadogan, unul dintre fondatori, părăsise fulgerător funcția de chief executive officer în august 2021, n.r.)

Faptul că dobânda pe care o încasezi este mai mare decât dobânda la un depozit – percepută ca risk free – te aștepți să fie un risc. Dacă prima de risc – calculată ca diferența dintre randamentul obliga­țiunii și dobânda la depozit – e de 6%, te poți aștepta ca pe termen lung una din 20 de emisiuni de obli­ga­țiuni să aibă niște probleme. Și atunci când investim în companii știm că afacerile prezintă și riscuri – și nu e vorba doar despre România, și nu e vorba despre fraudă. Orice companie are o viață – se dez­voltă, ajunge la maturitate și uneori intră în declin. Am văzut exemplul Nokia – s-a schimbat tehnologia în partea de telefonie, iar compania nu a reușit să se adapteze la noile tendințe.

– Care este ponderea investitorilor străini în piața locală?

– După aprecierea noastră, investitorii străini gene­rează cam jumătate din volumele zilnice de tranzac­țio­nare. În general, vorbim despre investitori institu­ționali. Persoanele fizice străine pot investi indirect, prin fondurile de investiții. De aceea, pentru noi, local, e importantă industria de asset management. Dacă un investitor vrea să investească 500 sau 1.000 de lei pe lună, are varianta să deschidă un cont la un broker și să investească singur sau să inves­tească într-un fond care cumpără acțiuni de pe bursă. Toate băncile mari au fonduri care investesc la bursă.

– Ca o întrebare personală, de unde ați învățat despre piața de capital?

– Mi-am început cariera în zona de brokeraj în 1998. După aceea m-am mutat la Banca Transilvania și m-am ocupat de partea de investiții. În 2005 am construit cu o echipă de colegi ceea ce se cheamă acum BT Asset Management. Viața mea s-a derulat în zona investițiilor.

– Era multă emoție în viața de broker, așa cum vedem în filme?

– (Râde). Sigur că da. E prin faptul că te uiți la niște ac­tive a căror valoare fluctuează. Tensiunea e și mai mare când apar tranzacțiile în marjă, când lucrezi nu doar cu banii tăi, ci și cu bani împrumutați. Pe de altă parte, e o zonă foarte frumoasă pentru că te în­vață să înțelegi economia. Ca un mic disclaimer, eu sunt inginer de profesie. Cred că dacă ai trecut prin­tr-o școală tehnică înțelegi și mai bine ceea ce se în­tâmplă într-o companie. Până la urmă, într-o companie, nu e doar despre cifre, despre cont de profit și pierdere, despre bilanț sau cashflow. Companiile, de regulă, construiesc ceva, produc un bun, un serviciu. Și înțelegerea tehnologiei din spate te poate ajuta.

Noi, cei de la bursă, încercăm ca informațiile despre companii să fie cât mai accesibile. Atunci când investești într-o companie e bine să ai o idee despre ce face. E foarte simplu atunci când investești local – nu e despre ce citești în ziare. Petrom, Purcari, BRD Société Générale sunt companii pe care le vezi. Dacă nu investești local, ești dependent de informațiile pe care le pri­mești în format scris, prelucrat. Am încercat și noi să facem mai accesibilă informația (și pentru străini, n.r.).

Dincolo de ceea ce vezi pe stradă ca investitor, e important să știi câte ceva despre companie. Anali­zele le fac brokerii, noi finanțăm genul acesta de analize ca să promovăm, să diseminăm informația în piață prin BVB Research Hub.

BVB, momente-cheie

Istoria Bursei de Valori București (BVB) e strâns întrepătrunsă cu evenimentele so­ciale și politice din ultimii 140 de ani.

• RESTART.  Bursa românească a fost redeschisă după 47 de ani de pauză în perioada comu­nistă, în 1995. Piața a mai fost închisă și în perioada celor două războaie mondiale.
• RASDAQ. În 2005, BVB fuzio­nează cu Rasdaq, o piață creată în 1996 pentru privatizarea în masă, proces care a presupus listarea multor companii de stat cu ale căror acțiuni (celebrele cupoane) au fost împroprietăriți mili­oane de români.
• DESCHIDERI. Dacă, în 2008, la București se listau acțiunile primei com­panii străine – e vorba despre Erste, în 2015 era lansată piața AeRO – o plat­formă pentru lista­rea companiilor de talie mică și mijlocie.

Acest articol a apărut în numărul 146 al revistei NewMoney.

Ilustrație: Vali Ivan