Una din marile teme legate de actuala guvernare este cea privind modul în care va reuși să facă reforme. Nu pe hârtie, prin programul de guvernare, ci efectiv prin deciziile luate și prin transmiterea lor în realitate.
Ceea ce s-a spus în campania electorală, și anume că este un mare avantaj pentru guvern, pentru că urmează patru ani fără vreun scrutin electoral, se transformă acum într-o adevărată provocare. O parte a publicului așteaptă reforme, pentru că este limpede că atunci când ai la dispoziție patru ani fără o presiune electorală trebuie să schimbi ceva în economie și în societate. Poate nu de la început, dar cu cât mai repede, cu atât mai bine. Poate nu atât de radical precum vor unii, dar nici fără vreun rezultat vizibil.
Analiza politică vorbește despre primele 100 de zile în care un guvern trebuie și poate să ia decizii privind reformele, eventual nepopulare. Pentru situația economiei românești, caracterizată de deficite, de un dezechilibru bugetar cronic și de o creștere a datoriei publice, și având în vedere criza sanitară aflată în plină desfășurare, 100 de zile sunt prea puține pentru a lua măsuri tranșante de reformă. Va fi nevoie de mai mult de 100 de zile, dar, în același timp, cu cât trece timpul și cu cât ne apropiem de un viitor scrutin electoral, scad șansele ca reformele și restructurările să se aplice.
ORIENTARE CĂTRE INVESTIȚII. Totuși, deja se întâmplă ceva. Guvernul a construit un buget care, chiar dacă nu pare spectaculos, include o serie de măsuri de reformă. Cea mai importantă este reorientarea de la cheltuielile sociale către cele cu investițiile. Salariile bugetare și pensiile au fost blocate anul acesta, ceea ce în sine este o mică performanță.
Presiunile opoziției politice, în parlament și în spațiul public, sunt în continuare în favoarea creșterii salariilor și a pensiilor. Din acest punct de vedere, opoziția este cantonată în aceleași idei din ultimii cinci ani și promovează aceleași priorități. De parcă ar fi uitat zicala care spune că făcând aceleași lucruri, obții aceleași rezultate. Adică, sunt șanse ca, în viitor, opoziția politică, mergând pe aceleași idei, să mai piardă o dată alegerile.
În același timp, doar alocarea unor fonduri bugetare mai mari către investiții nu este o măsură suficientă. Publicul larg își dorește ca investițiile să devină vizibile și să fie finalizate. Fie că vorbim de autostrăzi, de infrastructura de cale ferată, de spitale sau grădinițe. Se știe că o investiție publică importantă are nevoie de timp pentru a fi dusă la bun sfârșit. Dar opinia publică nu mai are răbdare și de aceea progresele de etapă sunt importante pentru încrederea cetățenilor care doresc să vadă rezultate palpabile ale investițiilor publice.
Guvernul a lovit în toată lumea. Bugetarilor le-au înghețat salariile, pensionarilor li s-a blocat creșterea pensiilor pe parcursul acestui an, creșterea alocațiilor pentru copii a fost eșalonată, studenții au pierdut gratuitatea nelimitată pentru călătoriile cu trenul, angajații și managerii companiilor de stat neperformante sunt puși sub presiune pentru a scrie și implementa un plan de restructurare. Doar această înșiruire este relevantă și ne arată că, totuși, guvernul nu s-a ferit de reforma cheltuielilor bugetare.
ÎMPOTMOLIRI. Sunt două zone majore în care lucrurile s-au împotmolit: pensiile speciale și sporurile salariale. De fapt, este nevoie de o nouă reformă salarială, care nu va fi simplu de făcut. În ceea ce privește pensiile speciale, este clar că așteptările induse de politicieni au fost disproporționate. Dacă guvernul și parlamentul nu vor schimba ceva cu pensiile magistraților, ale militarilor, ale polițiștilor, cu așa-numitele pensii de serviciu, dezamăgirea publicului va fi foarte mare.
Ce s-ar putea face, în mod realist? Pe de o parte, să crească ponderea ramurii contributive în salariu, un fapt nu foarte simplu, pentru că ar duce la o creștere a cheltuielilor statului. Pe de altă parte, este clar că trebuie schimbate o serie de coordonate ale ieșirii la pensie. Publicul este șocat de vârsta de pensionare, de modul de calcul al pensiei speciale și de tertipurile legale la care se apelează pentru a se obține pensii foarte mari.
De altfel, toate aceste facilități acordate pensionarilor din câteva domenii bugetare au dus la o adevărată ruptură între pensionarii normali și cei speciali, pensia medie specială fiind de șase ori mai mare decât cea obținută pe baza contributivității.
Mai există și interdicția de a cumula pensia cu salariul bugetar și, în același context, posibilitatea prelungirii perioadei de activitate până la 70 de ani.
Nu sunt puține schimbările inițiate de guvern. Dar, în pofida acestui lucru, există o senzație că guvernul nu este încă destul de curajos în abordarea reformelor statului. Sunt multe noduri de interese în sectorul public, iar în rândul publicului este mare dorința de a le tăia. Puterea politică, guvernul și parlamentul, se află „sub lupa“ publicului. Cu cât rezultatele vor întârzia să apară, cu atât dezamăgirea va fi mai mare.
