„Punți“ și zile libere

De câțiva ani buni, guvernele, oricare ar fi ele, adaugă la zilele libere oficiale încă două-trei zile. Popular, procedura se numește „punte“, adică, alături de ziua liberă, guvernul mai oferă una sau două zile libere, astfel încât sărbătoarea legală se leagă de un sfârșit de săptămână și formează o binemeritată vacanță pentru lucrătorii din sectorul public.

Bugetarii adoră „punțile“. Pe de o parte, pentru că scapă oficial de „povara“ de a merge la serviciu, pe de altă parte, pentru că pot lua cu asalt stațiunile turistice și mallurile. De altfel, în perioada minivacanțelor, un oraș mare precum Bucureștiul devine brusc mult mai puțin populat, iar circulația pur și simplu se rarefiază. De fiecare dată, știrile sunt aceleași: drumurile către stațiunile de pe Valea Prahovei sunt pline, se merge bară la bară, atât la începutul, cât și la sfârșitul minivacanței.

PIERDERI PENTRU SECTORUL PRIVAT. Paradoxal, „punțile“ și zilele libere au ajuns să îi irite pe cei mai mulți dintre întreprinzătorii români. Pauza prelungită face rău afacerilor, îi scoate din priză pe consumatori și vine cu costuri suplimentare dacă vor să își țină angajații la lucru.

Pentru o mare parte din afacerile din sectorul privat, dispariția clienților în câteva zile de vacanță provoacă pierderi. Bineînțeles, acest lucru se întâmplă cu excepția unor domenii precum turismul, restaurantele și cafenelele sau comerțul din anumite zone, care pot avea încasări mai mari în minivacanțe decât într-o perioadă normală.

În cele mai multe companii private, în minivacanță, se lucrează. În alimentație publică, în turism, în sectorul HoReCa, în comerț, chiar și băncile pot lucra după un program scurt. Unii patroni își plătesc dublu angajații atunci când îi cheamă la lucru în zilele de sărbători legale, alții merg în virtutea inerției, forțând legislația. Depinde de mărimea companiei și de relația întreprinzător-angajat.

În schimb, în sectorul public, zilele libere și „punțile“ se respectă cu sfințenie. Angajații statului, cu excepția, bineînțeles, a celor care oferă o serie de servicii esențiale, precum cele medicale, beneficiază de minivacanță și, conform regulilor, vor recupera în perioada următoare zilele oferite de guvern drept „punte“ între ziua liberă oficială și sfârșitul de săptămână. În ce fel se recuperează zilele libere este o altă discuție.

Este clar că minivacanțele au rolul lor în a da un impuls economiei. Se știe din orice manual de economie că o perioadă de sărbători duce la creșterea consumului, la creșterea cheltuielilor specifice petrecerii timpului liber. În esență, reprezintă un factor care contribuie la creșterea economică. Dar una este perioada sărbătorilor, altceva înseamnă transformarea fiecărei zile libere legale într-o adevărată minivacanță. În această situație, te poți gândi că decizia politică de a face „punți“ nu are rolul de a crește economia, ci de a atrage mai multă simpatie și mai multe voturi din rândul electoratului.

FALIE ADÂNCITĂ ÎNTRE STAT ȘI PRIVAT. De fapt, fenomenul „punților“ și al minivacanțelor este încă o expresie a diferenței care se adâncește între sectorul de stat și cel privat. Fie că vrem să o recunoaștem sau nu, realitatea este că, în ultimii ani, falia s-a adâncit. Întreprinzătorii mici și mijlocii sunt tot mai nemulțumiți de performanțele statului. Salariile la stat au crescut, personalul este tot mai numeros (stoparea angajărilor s-a făcut doar pe o durată determinată, iar anul acesta s-au reluat), iar informațiile care vin din mass-media arată că există multe situații în care angajările la unele instituții ale statului se fac pe cu totul alte criterii decât cele de competență și concurs.

În tot acest timp, mediul privat se confruntă cu probleme cu forța de muncă. Pe de o parte, pentru că în continuare lucrătorii români își găsesc joburi în Uniunea Europeană, iar antreprenorii locali au ajuns să își pună speranțe în forța de muncă adusă din state terțe. Pe de altă parte, creșterea salariilor în sectorul public a creat o concurență cu cel privat. Angajații din sectorul antreprenorial pleacă la instituțiile de stat, acolo unde găsesc locuri de muncă plătite la același nivel cu cele din mediul privat, dar cu o intensitate a muncii mult mai redusă.

O altă problemă este chiar performanța. Sectorul privat este în mod constant sub presiune, trebuie să caute contracte, să respecte termenele convenite, să caute sau să-și păstreze angajații și să fie atent să obțină și profit.

În schimb, sectorul public pare complet decuplat de indicatori de performanță. Sigur că ei există pe hârtie, dar totul pare formal, foarte puțini manageri din zona publică punând accent pe performanțele funcționarilor. În administrația centrală și locală, totul pare a fi dolce farniente („dulce lenevie“), sporurile exotice au revenit, tichetele de vacanță sunt acolo, minivacanțele sunt tot mai dese, iar atunci când instituția rămâne fără bani, totul se rezolvă cu o cerere la guvern sau la partid. „Punțile“ și zilele libere nu sunt decât o parte a problemei, care însă arată că vacanțele sunt pentru bugetari, iar munca este pentru sectorul privat.