Faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a sărit două litere din alfabetul grecesc când a trebuit să dea un nume celei mai recente variante de coronavirus poate fi considerat un (nou) exces de corectitudine politică. Un scurt inventar al modului în care au fost denumite bolile infecțioase în trecut ne arată că decizia are justificări.
Până acum, OMS a botezat toate variantele semnificative ale noului coronavirus cu litere din alfabetul grecesc (cel atât de bogat simbolistic) luate la rând. Cea mai recentă dintre ele ar fi trebuit să fie „Nu“, dacă s-ar fi respectat metoda, însă reprezentanții instituției s-au gândit că aceasta ar fi riscat să fie confundată cu „new“, adică „nou“, în limba engleză. Următoarea literă, „Xi“, ar fi creat infinit mai multe probleme, având în vedere că este numele de familie al președintelui chinez. Asta în condițiile în care, de la bun început, a existat percepția generală că noul coronavirus e de proveniență chinezească. Fostul președinte american Donald Trump nu s-a sfiit, cu nenumărate ocazii, la începuturile pandemiei, să se refere la noua infecție drept „virusul din China“. Prin urmare, s-a trecut la următoarea literă din alfabet și așa ne-am ales cu „Omicron“, denumirea care creează atât de multă îngrijorare astăzi.
Referințe geografice. Până în 2015 era un obicei ca bolile să aibă referințe geografice, însă OMS a constatat că acest lucru a avut consecințe neplăcute asupra unor categorii mari de populație. Așa că a scris un ghid de bune practici prin care istoria nu mai trebuia să se repete. Cu toții știm de gripa spaniolă, Middle East Respiratory Syndrome (MERS), virusul West Nile, zika sau ebola. Dacă la primele exemple trimiterile geografice sunt evidente, la ultimele două se impun câteva precizări: Zika este denumirea unei păduri din Uganda, acolo unde virusul cu pricina a apărut pentru prima dată, iar Ebola este numele unui râu din Congo, presupusul izvor al unui alt virus.
O altă mare problemă este că, în unele cazuri, denumirea face o falsă trimitere. Cel mai cunoscut exemplu este gripa spaniolă. La sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului trecut, atunci când a ajuns în Europa, continentul era răvășit de Primul Război Mondial. Pentru a nu demoraliza și mai mult trupele și populația, presa vremii (controlată direct sau indirect de stat) a ales să nu acopere subiectul pandemiei în niciun fel. Cu o excepție: Spania, care a fost neutră în război. Și, după ce ziarele spaniole au alocat un spațiu editorial generos acestui subiect, populația celorlalte state a perceput Spania drept cauza răului. Din cele aproximativ 50 de milioane de victime ale gripei spaniole (numărul variază semnificativ în funcție de sursa de referință), doar 260.000 au fost înregistrate în această țară.
Poveste cu ebola. Revenind în vremuri mai recente, odată cu apariția ebola, imigranții de origine africană din America s-au plâns că nu au mai avut acces la joburi sau că nu au mai fost lăsați să intre în magazine. Pe de altă parte, scepticii se întreabă cât timp au putut să petreacă aceștia în Statele Unite ale Americii, date fiind restricțiile de călătorie impuse pentru țările lor de proveniență. În 2003, când a apărut SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome), presa l-a descris drept un virus asiatic, lucru care era și adevărat. Doar că asiaticii au fost stigmatizați sever în unele țări precum Canada. Și e vorba mai ales de cei din comunitățile de tip Chinatown.
De fapt, nici în cazul ebola denumirea nu spune povestea adevărată, însă, de data aceasta, mitul s-a născut dintr-un scop nobil. Potrivit revistei de știință Nature, virusul a fost descoperit la o distanță de o sută de kilometri de râul cu pricina, în localitatea Yambuku. Unul dintre cercetătorii care au descoperit virusul s-a gândit că, dacă îi va da numele orașului respectiv, locuitorii săi nu vor avea o viață prea ușoară. Intenția a fost bună, însă stigmatul a fost extins la nivelul întregului continent.
Un clișeu sexist. Organisme internaționale de talia OMS și-au propus să elimine discriminarea și din alte domenii, cum ar fi meteorologia, de exemplu. Încă din anii ’70, activistele feministe au atras atenția că a da uraganelor exclusiv nume de fată era profund nedrept. Meteorologii își justificau practica de până atunci prin aceea că furtunile erau „impredictibile“ și „temperamentale“. Un clișeu sexist, ce-i drept. Însă de acum 40 de ani am început să avem și uragane cu nume masculine – David, Frederic, Allen, Gilbert sau Hugo sunt câteva exemple.
În ultimul timp ne confruntăm cu tot mai multe situații în care corectitudinea politică se află la granița cu absurdul sau ridicolul. Nu este și cazul lui „Omicron“. Problema reală este că, în curând, literele din alfabetul grecesc se vor epuiza.
