Pe la sfârșitul anilor ’60, sociologul canadian dr. Laurence J. Peter a observat o imperfecțiune a sistemului corporatist care, deși evidentă și verificată prin studii ulterioare, bântuie și azi întreaga omenire. Cercetătorul a constatat că, în general, corporațiile tind să promoveze în poziții manageriale specialiști care sunt buni într-un anumit sector de activitate. De cele mai multe ori, promovarea merge până în punctul în care respectivul angajat atinge pragul incompetenței, creându-i o problemă sieși și deopotrivă companiei. Deși, în sinea lor, angajații știu că sunt incompetenți pentru o anumită poziție, acceptă promovarea pentru că vine la pachet cu o creștere substanțială de salariu și cu un statut social superior. Toate aceste observații sunt cuprinse în cartea „Principiul lui Peter“, una dintre evangheliile businessului global. (Evanghelie, adică o carte de înțelepciune pe care toată lumea o știe, puțini o citesc și a cărei literă e aplicată în viața de zi cu zi de și mai puțini.)
Principiul lui Peter excede cu mult mediul corporatist. Oameni care se bucură de succes în diverse domenii non-business încearcă să extrapoleze reușita în miraculoasa lume a afacerilor. Mai concret, sportivi, actori, prezentatori de televiziune – pe scurt, vedete – încearcă să transforme prestigiul personal în piatra de căpătâi a unei companii care să le asigure venituri pe termen lung (la pensie, după terminarea carierei). În teorie, avantajul unui marketing inițial gratuit e un ingredient garantat al succesului. În practică, lucrurile sunt un pic mai complicate.
BLAME IT, BREXIT. Rețeaua de restaurante din Marea Britanie a celebrului chef Jamie Oliver a intrat de curând în administrare specială pentru a se proteja de faliment. Mai concret, 22 din cele 25 de restaurante ale starului TV – a devenit celebru cu emisiunea „The Naked Chef“ – au fost închise, potrivit KPMG, firma de consultanță care gestionează insolvența companiei. Cele trei rămase în viață, două cu specific italian și unul în incinta aeroportului Gatwick din Londra, vor continua să funcționeze, dar nu se știe până când. Care este cauza acestui eșec răsunător tradus prin pierderea a o mie de locuri de muncă?
Înainte de a încerca un răspuns, trebuie amintit că prăbușirea rețelei celebrului bucătar britanic s-a produs în două etape. Jamie Oliver a mai închis șase restaurante cu specific italian, în 2017. Explicația găsită atunci a fost legată de deprecierea lirei sterline pe fondul Brexit-ului, ceea ce a dus la o scumpire a materiilor prime din import. Ca să evite falimentul, Oliver a scos din buzunar 12,7 milioane de lire sterline, iar HSBC a deschis o nouă linie de finanțare, în valoare de 37 de milioane de lire sterline. Injecția de capital nu doar că a fost inutilă, dar a mărit și mai mult nivelul datoriilor.
Revenind la episodul de săptămâna trecută (de amintit că, într-o ultimă încercare de salvare, Oliver a mai plătit din propriii bani 4 milioane de lire), cei mai mulți consultanți intervievați de presa americană sau britanică dau vina pe context. Un consultant chiar de la KPMG spune că piața restaurantelor din Marea Britanie este „mai dură ca niciodată“. În loc de context, citiți Brexit – vot care a condus la deprecierea lirei sterline și a descurajat consumul. Însă sunt și unii care văd lucrurile un pic mai pragmatic. Nu contextul e de vină, ci chiar antreprenorul-bucătar. Brandurile mai flexibile care au reușit să se reinventeze și să mențină „un aer proaspăt“ sunt cele care supraviețuiesc, spune un avocat consultat de BBC. Cel mai simplu e să dai vina pe concurență, dar să nu uităm că și aceasta întâmpină aceleași condiții (dure) de piață. Ce-i drept, sistemul de franciză internațional gestionat de
Jamie Oliver nu este afectat. Și, cum faima sa nu a scăzut peste noapte – e posibil chiar să fi crescut –, poate fi gândit un plan de reabilitare cu noi investitori.
Nu este prima dată când restaurantele unor vedete o dau în bară. Un eșec poate mai mare decât acesta a fost cel al rețelei globale de 87 de fast-fooduri Planet Hollywood, finanțată de Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone, Demi Moore și Bruce Willis. După o perioadă de promovare și dezvoltare intensă în anii ’90, compania a fost listată la bursă la o evaluare de 3,5 miliarde de dolari. Însă, în 1999, și-a cerut pentru prima dată insolvența și ulterior a intrat în faliment. La final, vina a căzut pe atacurile teroriste de la 11 septembrie, care au creat un mediu ostil consumului. În realitate, extinderea megalomanică în 36 de țări și pierderea controlului costurilor au fost cauza prăbușirii.
ÎN LOC DE EPILOG. Principiul lui Peter nu e însă o lege universal valabilă. Există exemple de vedete care s-au dovedit și oameni de afaceri performanți. Un exemplu vine chiar din România. E vorba de Ion Țiriac, fostul tenismen fiind desemnat în 2014 de World Record Academy drept cel mai bogat sportiv din lume. Cu o precizare: s-a asociat cu companii puternice, care făceau de decenii businessurile spre care s-a îndreptat. Jocul la dublu s-a dovedit câștigător.
