Povestea submarinelor care alimentează tensiunile dintre Turcia și Grecia

Șase submarine germane din clasa Reis vor echipa flota militară a Turciei, pro­iect crucial pentru marina turcă. Grecia trage un semnal de alarmă – definitivarea contractului (în 2027) va afecta echilibrul de forțe în estul Mării Medi­terane.

Pe malul sudic al Golfului Izmir, la șanti­e­rul naval Gölcük, se construiește viito­rul naval al Turciei. Primele dintre cele șase submarine de clasă Reis (Germa­nia a vândut Turciei tehnologia submarinelor) sunt deja la apă, după lansarea lor în martie. Piri Reis se va alătura cu­rând marinei militare, iar alte cinci submarine similare îl vor urma în anii vii­tori. Un triumf pentru flota navală a Turciei, o durere de cap pentru Grecia, comentează publicația britanică The Economist.

Submarinul Piri Reis ar urma să intre în serviciul forțelor navale turce în 2022. Al doilea submarin din aceeași clasă se va numi Hizir Reis și va intra la doc anul acesta, anunță presa euro­peană. Ultimul din cele șase submarine de acest tip, construite în baza unui con­tract semnat în 2009 cu compania germană ThyssenKrupp Marine Systems, va fi livrat marinei turce în 2027.

În ultimul an, Turcia și Grecia, ambele membre ale NATO, au avut câteva fric­țiuni în apele Mării Mediterane. Vara tre­cută, două fregate grecești și turcești s-au ciocnit în timpul unei dispute navale care a fost cât pe ce să-i aducă pe cei doi aliați din NATO aproape de un con­­flict militar.

Grecia a reacționat, reetalându-și rapid aliații europeni și din Orientul Mijlociu. Mai mult, a făcut câteva achiziții importante – avioane de luptă franceze, iar în decembrie a anunțat dublarea alocării din produsul intern brut (PIB) pentru apărare la 6,6 miliarde de dolari (rămâne totuși sub jumătate din cât alocă deja Turcia). Dar chiar și așa, flota militară a Turciei ră­mâne mai mare și mai nouă.

Cartoful fierbinte

Noile submarine sunt cele care alimen­tează tensiunile dintre cele două țări. Cele de clasă Reis (versiune a modelului 214) se află deja în do­ta­rea armatelor Portuga­liei, Coreei de Sud și Greciei.

O caracteristică majoră a noii versiuni este însă propulsia independentă de aer (AIP), ceea ce le permite să alimenteze cu oxigen motorul diesel nu după trei zile (cum e cazul motorului diesel tradițional), ci după trei săptămâni. „Noile submarine pot sta scufundate aproape o lună și cu emi­sii de noxe aproape zero, comparativ cu submarinele cu propulsie nucleară, mult mai zgomotoase și care nici nu pot fi oprite“, remarcă și Johannes Peters, cer­ce­tător la Institute for Security Policy Kiel. Poate fi, așadar, o armă perfectă în apele nu foarte adânci din preajma zonelor fier­binți din Marea Mediterană.

Lărgirea flotei NATO cu aceste noi șase submarine moderne este în primul rând un plus pentru alianță, mai ales că flancul sudic se încinge – pe 23 iunie, nave ru­sești au tras spre un distrugător britanic în apele Crimeei. Două zile mai târziu, Rusia a început mai multe exerciții navale și terestre în Mediterana, ciocnindu-se cu un cargo de avioane britanic. A apărut însă imediat în zona Gibraltar un submarin nuclear american.

În al doilea rând, noile submarine vor remodela echilibrul de forțe dintre Grecia și Turcia, remarcă și Emmanuel Karagia­nnis, profesor la King’s College din Londra.

Sabia cu două tăișuri

Submarinele pot fi folosite pentru colectare de infor­mații în apele disputate (inclusiv pot să spio­neze în apropierea cablurilor submarine pe care Grecia intenționează să le con­­struiască până în Cipru, Egipt și Israel). Submarinele pot fi echipate cu ra­che­te antinavă cu rază medie de acțiune care în mare măsură pot neutraliza capa­citățile de luptă submarină ale Greciei, adaugă Emmanuel Karagiannis. Va depinde mult însă de cum va reuși să integreze Turcia armamentul propriu în teh­no­logia germană.

Chiar dacă Grecia nu s-a opus contrac­tu­lui cu submarine când a fost semnat în 2009, ciocnirile înregistrate anul trecut au schimbat perspectiva. „Nu vrem să spunem că nu ar trebui să vindeți așa ceva Turciei. Spunem că nu ar trebui să vindeți Turciei actuale așa ceva“, notează un oficial grec.

Grecia și-ar dori ca Germania să sisteze acest contract cu Turcia și să-și găsească alți clienți. Și indică un exemplu – Statele Unite ale Americii, care au interzis Turciei să cumpere avioane F-35 acum doi ani, după ce turcii au cumpărat sistemul ru­sesc S-400 de apărare antiaeriană.

Rugămintea Greciei nu a stârnit însă nicio reacție la Berlin. Mai mult, ministrul german al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, a precizat foarte clar că progra­mul privind realizarea celor șase submarine nu poate fi oprit, nici măcar întârziat, deoarece compania Thyssen ar încălca prevederile contractuale stabilite încă din 2002.

Mai multe state europene și-au limitat exportul de arme către Turcia în 2019, în urma ofensivei acesteia în Siria. Dar după gâlceava de anul trecut din apele Medite­ranei, Germania, Spania, Italia și altele au blocat presiunea Greciei în direcția unui embargo total.

Rezistența Germaniei de a reveni asupra contractului cu submarine nu este deloc surprinzătoare. În valoare de 3,5 miliarde de dolari, contractul reprezintă o sumă consistentă, dat fiind că exportul total de armament al Germaniei din ultimii zece ani a fost în valoare de 14 miliarde de dolari. Să nu uităm că Germania este lider de piață pe segmentul submarinelor – din anii ’60 încoace, a vândut peste 120 către 17 armate ale lumii. Cel mai nou posibil client este Australia, care cochetează cu ideea achiziționării mode­lului german 214 pentru a-și completa flota până când noile submarine franceze îi vor fi livrate la nivelul anului 2030.

Chestiunea refugiaților

Nu sunt doar motive financiare. Relația Turciei cu Uniunea Europeană, pe de o parte, și apar­tenența la NATO, pe de alta, au devenit surse de tensiuni în cadrul ambelor en­ti­tăți. Franța, Grecia și Ciprul ar vrea o reac­ție față de comportamentul agresiv și expansionist al Turciei, pe când Germa­nia, Italia, Polonia și Spania ar vrea ca re­la­țiile cu aceasta să nu degenereze.

Până acum, baletul acestora a reușit să țină sub control chestiunea imigrației. An­gela Merkel, cancelarul Germaniei, este „ob­sedată“ de această problemă, cum a de­plâns oficialul grec, citat de The Economist. „Îi permite Turciei să șantajeze Europa“, adaugă acesta. După summitul UE din 24 iunie, Merkel a anunțat că blocul european a fost de acord să aloce Turciei trei miliarde de euro pentru gestionarea migranților care ajung pe teritoriul ei, sumă care face parte din acordul de șase miliarde de euro încheiat în 2016. Chiar dacă numărul traversărilor ilegale dinspre estul Mediteranei a scăzut la jumă­tate față de anul trecut, în Turcia continuă să staționeze circa trei milioane de refu­giați.

Implicațiile sunt mult mai largi. Unele sunt strategice. Germania vede Turcia ca un tampon pe flancul sudic al NATO, unde Rusia tot face exerciții de forță. Alte implicații țin de politica sa internă – în Ger­mania trăiește cea mai mare diasporă turcă, aproximativ trei milioane de cetă­țeni de origine turcă. „Relația Germaniei cu Turcia nu este doar o chestiune de po­li­tică externă, ci și una de politică in­ternă“, punctează Sinem Adar, de la Centrul pentru Studii Turcice Aplicate din Berlin. Totodată, acest fapt îi permite Germaniei să medieze în apele mediteraneene și să mențină calmul.

De la începutul anului, NATO a convocat șase runde de discuții între repre­zen­tanți ai armatelor Greciei și Turciei, ceea ce a condus la stabilirea unei linii de asis­tență militară de folosit în situații de cri­ză. Negocierile privind dreptul de foraj și alte chestiuni conexe au fost reluate în prima parte a anului, dar progresele sunt slabe. Nu a ajutat nici întâlnirea din 14 iunie, organizată în siajul unei reuniuni NATO între premierul grec, Kyriakos Mitsotakis, și președintele turc, Recep Tayyip Erdo­g˘an. La doar o săptămână, Turcia anunța exerciții militare în Marea Egee, după ce a acuzat Grecia că a încăl­cat o mai veche înțelegere de a nu face exerciții militare în zonă în perioada verii.

Așa se face că forajele de vara viitoare s-ar putea desfășura sub atenta și silenți­oasa monitorizare a unui Piri Reis.

Cine, ce, cât

Potențialul energetic din estul Mediteranei a ridicat miza și a atras puterile vecine Greciei. Turcia nu putea lipsi.

• Resurse. ­­Grecia și Turcia se află în mijlocul unei dispute puternice cu privire la statutul teritorial al unor insule și apelor mediteraneene, cât și asupra dreptului de exploatare a rezervelor de petrol și gaze de sub ele.
• Echilibru. ­­Turcia are 12 submarine, 4 clasa Ay (Type 209/1200), 4 clasa Preveze (Type 209T/1400) și 4 clasa Gür (Type 209T2/1400), toate, alimentate convențional (diesel-electric). Cu cele 6 noi submarine, Ankara are ca obiectiv menține­rea unui echilibru în Marea Egee, Grecia are 5 submarine AIP (4 Type 214HN și unul modificat Type 209), dintr-o flotă totală de 11 submarine.

Acest articol a apărut în numărul 121 al Revistei NewMoney. FOTO: Getty