Povestea inginerului care a făcut un business legal de 6 milioane de euro cu o plantă psihotropă
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
„Gata, am închis dulapul“, spune Dan Lăzărescu, antreprenorul de numele căruia se leagă afaceri precum TotalSoft și Rombel Medical (Medicover-ul de azi). Procesatorul de semințe de cânepă Canah pare să fie pentru el ultima stație în domeniul afacerilor deschizătoare de drumuri. Nu mai vrea să înceapă alt business, nici să se pensioneze, dar are în minte „alte prostii“. Pe care preferă să le treacă sub tăcere.
Canah a început de la o carte („Totul despre cânepă“) din care Dan Lăzărescu a aflat utilizările pe care le poate avea această plantă. Ideea de a prelucra cânepă l-a urmărit apoi și a concretizat-o în 2007, când a construit din fonduri europene o fabrică la Salonta, în județul Bihor. În cei zece ani care au trecut de atunci, Canah a devenit o afacere de peste șase milioane de euro și un profit care a depășit milionul de euro în 2016; o afacere despre care Lăzărescu spune că este în continuă creștere și transformare, în ritm cu piața.
Totuși, rămâne o activitate de nișă, într-un domeniu cu puțini jucători, motiv(e) pentru care, explică el, compania nu ar fi interesantă pentru un investitor strategic. Dacă celelalte două businessuri au fost „o oportunitate evidentă“, la jumătatea anilor ’90, atunci când le-a dezvoltat (atât serviciile medicale, cât și IT-ul), despre segmentul în care activează acum Canah, spune scurt: „România nu moare fără el“. Ceea ce ar face (și mai) dificilă o vânzare.
(DE) DINCOLO DE GRANIȚE. Mai multe discuții și oferte în acest sens au avut loc în 2016, „dar nu s-au materializat și, practic, subiectul acesta este momentan scos din discuție. Nu suntem activi în a ne pune pe piață“, punctează Lăzărescu, care deține, în prezent, funcția de administrator al companiei. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, acționarii Canah sunt compania cipriotă Letical Limited (87,7%) și două persoane fizice, Daniela Sfrija (cu 10%) și Radu Piciu (2,3%).
Chiar și așa, antreprenorul știe foarte bine care ar trebui să fie criteriile pe care să le îndeplinească un potențial cumpărător. „Nu mă încălzește dacă vine și pune banii pe masă“, explică el, adăugând că ipoteticul viitor proprietar trebuie să înțeleagă potențialul industriei, al trendului legat de alimentația sănătoasă și al beneficiilor cânepei. În plus ar trebui să mai pună la bătaie și o mie de hectare de teren pe care să fie cultivată planta, ca să „nu mai alerge pe tot mapamondul după sămânță“.
În momentul de față Canah a ajuns la o capacitate de procesare de 2.500 de tone pe an (de două ori și jumătate mai mult decât în urmă cu zece ani). „Procesatori la nivelul de 2.000 tone pe an nu mai sunt în Europa“, explică Lăzărescu, încercând să facă o radiografie a concurenței. La acest capitol se uită înspre Manitoba Harvest Hamp Foods (la origine companie canadiană, cumpărată pentru 133 de milioane de dolari de americanii de la Compass Diversified Holding) și Hemp Oil (cu venituri anuale de circa 11 milioane de dolari, care a fuzionat în 2015 cu Manitoba Harvest). În ceea ce privește piața locală, speră că apariția unor competitori ar putea crește și interesul pentru cultivarea cânepei.
Semințele necesare procesării portofoliului de circa 15 produse (de la uleiul de cânepă, creme, semințe până la batoane) atât convenționale, cât și eco sunt importate în proporție de 85% din Franța, China sau Canada, jucători importanți pe piața producției de semințe și fibră de cânepă. De pe piața locală, unul dintre furnizori este și compania olandeză Hempflax, care deține câteva sute de hectare de teren și o fabrică de procesare de fibră de cânepă la Pianu de Jos, județul Alba.
PLANTA-MINUNE. „Cânepa rămâne o plantă-minune. Din punctul de vedere al nutriției, îți ajunge să mănânci doar cânepă“, spune Dan Lăzărescu, pentru a sublinia utilizările și beneficiile multiple pe care le poate avea această plantă, mai ales în industria alimentară, acolo unde și Canah a decis să își joace cartea. Dar aplicațiile cânepei merg de la industria auto la medicină și construcții. Și pentru a exclude orice confuzie, este vorba de cânepa industrială (care conține la rândul său substanțe psihotrope, dar într-o concentrație semnificativ mai mică decât în cazul cannabis indica).
Domeniul este bine reglementat, deoarece cânepa industrială se înscrie la categoria plantelor psihotrope, și sunt doar puțin peste 30 de țări din lume care permit cultivarea acestei plante. În România se mai cultivă doar pe câteva sute de hectare, față de anul de referință 1990, când în statisticile oficiale erau înregistrate peste 16.000 de hectare. Poate că aceste reglementări mai stricte i-au făcut pe mulți mici agricultori să bată în retragere. Cu toate acestea, la capătul celălalt, câștigurile nu par mici, căci doar tona de semințe de cânepă poate ajunge și la 1.200 de dolari.
Din acest punct de vedere, 2016 a fost „probabil anul cel mai complicat“ pentru Canah – prețurile semințelor de cânepă au crescut cu 30%, ceea ce i-a determinat să își regândească strategiile pentru a nu se răsfrânge totul în prețul final al produselor și, implicit, în scăderea numărului de clienți. Mai ales că, piața românească, unde consumatorul este sensibil la orice schimbare de preț, a ajuns să reprezinte 15% din vânzările totale ale Canah față de 2% în 2007. „Eu zic că am reușit“, spune Dan Lăzărescu.
PLANURI. Canah a început anul trecut un „megaproiect“ de rebranding al portofoliului deja existent, precum și apariția unei noi game – Canah Hemp Essentials –, dar și a altor noi produse, care a presupus o investiție de 350.000 de euro.
Finanțarea noilor proiecte este asigurată din fonduri proprii și împrumuturi bancare. Fondurile europene (la care au apelat atunci când au construit fabrica) nu mai reprezintă acum o soluție. „Este o logică în această decizie. Ținând cont de dinamica pieței de cânepă, trebuie să avem viteză de reacție maximă“, explică Lăzărescu, lăsând să se înțeleagă că birocrația fiind mai mare, în cazul fondurilor europene, și durata luării unei decizii crește proporțional.
Vândute pe site-ul propriu și în supermarketuri, produsele Canah au fost listate de la începutul anului și pe Amazon în Marea Britanie și Germania, urmând să fie disponibile și pe platformele din Italia și Franța ale gigantului american. În aceste condiții, procesatorul se așteaptă pentru anul acesta la o creștere a vânzărilor la peste șapte milioane de euro.
Privind spre viitor, compania este parte a discuțiilor la nivel european (Canah este membră a European Industrial Hemp Association) legate de folosirea cannabidiolului (CBD), un element conținut în semințele de cânepă, cu aplicații în special în medicină, dar și în industria alimentară. „Noi suntem acolo și mestecăm în mâncarea asta“, punctează Dan Lăzărescu.
Ce va ieși poate fi un alt capitol pentru „Totul despre cânepă“.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cei care fac jocurile” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Datele Food and Agriculture Organisation (FAO), la nivelul anului 2014, arată că primii trei mari producători de cânepă pentru semințe sunt Franța, China și Chile. Să mai spunem că, la nivel mondial, puțin peste 30 de țări permit cultivarea cânepei.[/vc_column_text][vc_column_text]
- FRANȚA. E liderul incontestabil al clasamentului, cel puțin în ceea ce privește producția de semințe, cu o recoltă de 84.000 de tone în 2014. În același an, francezii au produs doar puțin peste 200 de tone de fibră.
- CHINA. În 2014, China a avut producție de aproape 20.000 de tone de fibră de cânepă și de aproape 16.000 de tone de semințe. Cu toate acestea, Beijingul a avut și ani mai buni. De pildă, în 2006, doar producția de fibră de cânepă a fost de aproape 83.000 de tone.
- CHILE. Cu o producție de 1.475 de tone de semințe, Chile este ocupanta locului al treilea la nivel mondial. În urma ei, vin și alte state precum Ucraina, Rusia și Ungaria, însă producția este mult sub mia de tone pentru fiecare dintre ele. România e ocupanta locului șase la nivel mondial la producția de semințe de cânepă.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney
