Povestea fermierilor din Ialomița care exportă sute de mii de pepeni din Cehia până în Dubai

Profitabile și cu putere de negociere – desființate imediat după 1990, coo­pe­rativele agricole revin într-o nouă for­mulă.

 Acest articol a apărut în numărul 43 (25 iunie – 8 iulie) al revistei NewMoney

Mihai Ungurenuș, un cultivator de fructe de pădure din județul Argeș, a fost fascinat de modul în care lucrează în coope­rativă mai mulți fermieri din Italia. „Într-o regiune din Italia sunt 5.000 de fermieri care au o plantație de 6.000 de hectare de meri. Pun doar cinci soiuri de măr“, își începe antreprenorul povestea.

Dezbinați până în 1998, fermierii italieni în cauză au reușit în ultimii ani nu doar să-și dezvolte cooperativa și să fie profitabili, dar și să negocieze o cantitate mai mare de răsad pentru doar câ­teva soiuri pe care le plantează. Costurile de pro­duc­ție sunt și ele mai mici, iar veniturile au crescut de la an la an. Și asta pentru că totul stă în puterea de negociere.

Citiți și: Sud-Estul dezechilibrat: un singur județ asigură aproape jumătate din PIB-ul și exporturile unei regiuni cu 2,4 milioane de locuitori

Ne întoarcem în România. De data asta în Bărăgan, județul Ialomița. Pe dru­mul național care leagă Urziceni de Slobozia, în dreptul localității Gheorghe Doja, la marginea șanțului sunt încropite mai multe barăci din lemn cu ta­rabe impro­vi­zate pe care zac mormane de pepeni. Mai oprește câte un client rătăcit, în­treabă de preț și cum­­pără de curiozitate un pepene. Vân­­ză­­torul scapă repede de cum­­părătorul de ocazie și așteaptă „peș­tele“ cel mare – „piețarul“ care cum­pără măcar un portbagaj de mașină și nu lasă 10-15 lei la o achiziție, ci câteva sute. Cam asta este filosofia de business de la buza drumului. Și nu doar la Gheorghe Doja, ci și în alte bazine în care se cultivă pepeni.

La doar 50 de metri de piața impro­vizată, la Gheorghe Doja iese în evidență un depozit albastru în a cărui curte sunt parcate mai multe camioane pre­gătite să plece cu marfa. De data asta, nu către pie­țari, ci către hipermarketuri. Pe firmă scrie mare: Gheorghe Doja – Cooperativa.

UN ALT ÎNCEPUT. La o distanță de aproxi­mativ doi kilometri de depozitul albastru se află sediul Cooperativei Gheorghe Doja. Aici sunt alte trei depozite, mai multe solarii și o fitofarmacie în pragul căreia sunt mai mulți fermieri.

Pre­ședintele cooperativei, Florin Ion (30 de ani), absolvent al Facultății de Eco­­no­mie Agroalimentară a Mediului de la ASE, e cel care face introducerile. „În Gheorghe Doja, peste 1.000 de hectare sunt cultivate doar cu pepeni. Noi avem în cooperativă 150 de hectare“, explică tâ­nărul fermier. Fiu al primarului din comună, Florin Ion a pus bazele coope­ra­tivei încă din 2013, după ce s-a asociat cu alți patru fermieri. Acum sunt zece aso­ciați, care anul trecut au livrat peste 11.000 de tone de pepene, atât pe piața locală, cât și la export. „Peste 10.000 de tone le-am livrat către hipermarketurile din România“, detaliază Ion, adăugând că aproape 1.300 de tone au ajuns în Cehia prin plat­forma Lidl, iar alte 18 tone au fost livrate experimental, printr-un intermediar, în Dubai.

Mai nou, vizează și piața din Ungaria pe care va intra tot prin intermediari. Cifrele disponibile la Ministerul de Finanțe arată că cei zece asociați de la Gheorghe Doja au avut anul trecut veni­turi de circa 3,5 milioane de euro și un profit de până în 25.000 de euro.

Florin Ion are și o explicație: „Cine a vân­dut doar pepeni anul trecut, a mers în pierdere“. Și asta pentru că întreaga zonă a înregistrat o supraproducție la pepeni, iar prețul a scăzut dramatic la final de sezon. „Rețelele de retail ajun­se­­seră să ofere și 50 de bani pe kilogram“, adaugă Ion. Chiar și așa, este mul­­țumit de colaborarea cu hipermarketurile, pentru că vânzarea producției este asigu­rată.

Spre deosebire de anii trecuți, când încă nu erau organizați în cooperativă și îi așteptau și ei pe piețari la marginea drumului. „Nu era o afacere. Piețarul ofe­rea dimi­neața un preț, iar seara venea cu un alt preț, mult mai mic“, spune antreprenorul.

CARE PE CARE. Regulile pieței par să-i fi învățat pe fermieri cum se face banul. La fel ca în povestea argeșeanului Mihai Ungu­renuș despre fermierii italieni, și aso­­ciații din Gheorghe Doja merg doar pe câteva feluri de produse. Dacă în 2013, la formarea cooperativei, 100% din teren era acoperit cu pepeni, fermierii au decis în timp să cultive o parte din su­prafața agri­colă și cu o gamă destul de re­strânsă de legume (ardei, varză, dov­le­cei, conopidă). Și asta pentru a avea o altă sursă de venit în cazul unei producții mici de pepeni sau al unui preț de achi­ziție foarte mic.

Pentru anul în curs, fermierii au decis ca pepenii să ocupe 70% din suprafața totală, iar restul fiind rezervat legumelor. Iar pe viitor se gândesc să mute legumele în sere și solarii, pentru a avea pro­ducție tot timpul anului. Mai ales că, odată cu adoptarea legii care le impune retailerilor să aibă la raft peste 50% din lanțul scurt, concurența între fermieri a crescut, iar hipermarketurile nego­ciază prețuri din ce în ce mai mici. „Au acceptat să primească marfă de la cât mai mulți fermieri. Așa con­­tro­lează ei (re­tailerii, n.r.) prețurile. Ne lasă să ne luptăm între noi“, explică fermierul.

Pariu pe retail. Dacă la fondarea cooperativei au avut contracte doar cu Real (cumpărat ulterior de Auchan, care a preluat și contractele de la Gheor­ghe Doja) și Carrefour, în momentul de față își vând marfa în aproape toate hipermarketurile din România. „La început i-am căutat noi. Când am avut volum, ne-au căutat ei“, spune, mulțumit, fermierul.

Pentru a-și mări volumele, cooperativa achiziționează pepeni și de la fermierii independenți, cărora le asigură prin fitofarmacia deschisă în urmă cu doi ani, contra cost, răsaduri, instalații de iri­gat prin picurare și servicii pentru protecția culturilor. Mai mult, cooperativa este dis­pusă să preia și o parte din marfa fermierilor independenți, pentru a fi livrată în rețelele de retail. Iar aici este aproape ca la piață. Totul depinde de negociere, de calitatea culturii, dar și de prețul pieței, care la început de sezon este mare, iar la final atât de mic încât abia acoperă costurile de pro­ducție. În Gheorghe Doja mai sunt alte două alte cooperative, listate la rândul lor la marile rețele de retail.

Între timp, restul fermierilor inde­pen­denți, care nu reușesc să ducă marfa că­tre hi­per­marketuri, își așteaptă în con­tinuare norocul la marginea șan­țului.

Cine, ce, cât

România a produs 420.000 de tone de pepene în 2016, principalele bazine care cultivă intensiv lubenițele fiind cele din Dăbuleni, Ialomița și Teleorman.

• Strategie. În ultimii cinci ani, pentru a avea o producție de peste 70 de tone la hectar și a obține recolte încă de la începutul verii, marii producători de pepeni au renunțat la semințe și au importat răsaduri altoite, pe care le cultivă în tunel, pentru a avea producții cât mai rapide.
• Prețuri. La început de sezon, prețul oferit de retaileri pentru kilogramul de pepene este între 1,1 și 1,3 lei, dar scade către final și la 50 de bani. Fermierii care nu au contracte directe cu hipermarketurile primesc de la cooperative circa 70–80 de bani pentru un kilogram de pepene, la început de sezon, și circa 30 de bani pe final.
• Soiuri. Semințele și răsadurile autohtone nu mai sunt cultivate de marii producători pentru că au fost adoptate soiuri noi, mai productive importate din Olanda, Statele Unite, Italia, Israel și Spania. Producătorii de la Gheorghe Doja se gândesc la cultivarea pepenilor galbeni în sere pentru a avea producții înaintea sezonului.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney