Povestea de film a clujeanului care a umplut Ardealul cu autobuze Ikarus în anii `90

Florel Manu 24/08/2018 | 16:04 Special
Povestea de film a clujeanului care a umplut Ardealul cu autobuze Ikarus în anii `90

A ascultat sfatul bunicului său și a cumpărat pământ. A intrat în business cu stângul, dar nu toate afacerile l-au tras în jos. Astăzi, clujeanul Nicolae Căpușan e un nume de 25 de milioane de euro din imobiliare și turism.

Acest articol a apărut în numărul 47 (27 august – 9 septembrie) al revistei NewMoney

Pierzi, câștigi, negustor te numești – o zicală încer­­ca­­tă pe propria piele de Nicolae Căpușan, clujeanul care mărturisește că soarta a vrut să ajungă antreprenor. Absolvent al Politehnicii din Cluj, Că­­pu­­șan a terminat în 1987 Facultatea de Electro­­teh­­nică, cu specializarea Calculatoare. Cum nu avea re­­lații să obțină un loc de muncă într-un centru de calcul, a început să lucreze pământul alături de familia sa, în cartierul Mănăștur, din Cluj-Napoca. Apoi, în 1990, s-a hotărât să-și încerce norocul în afaceri. „Aveam câteva mărcuțe (mărci germane, n.r.), am mers într-un ma­­gazin de jucării și am umplut o geantă cu rățuș­­te“, povestește el. A trecut granița și a mers în piața din Budapesta. Se zvonea că rățuștele se vând bine în Ungaria, dar socoteala din piață a fost cu totul alta decât cea de acasă. S-a întors cu jumătate din marfă nevândută și o primă tentativă ratată de business. De atunci, a învățat continuu din propriile greșeli.

PE ARIPI DE IKARUS. Și pentru că nu a reușit să vândă, din 1991 a început să cumpere – autobuze Ikarus, la mâna a doua, din fosta RDG. Afacerea avea potențial, mai ales că nemții din Est voiau să scape cu orice preț de mașinile fabricate în fostul bloc comunist pentru a-și reface parcul auto cu autobuze fabricate în fosta Germanie Federală, în mare parte MAN și Mercedes. „Am cumpărat autobuze și cu 300 de mărci, pe care le vindeam aici cu 4.000 de mărci“, spune Căpușan, adăugând că mașinile, fabricate în Ungaria, aveau revizia la zi și erau în stare perfectă de funcționare. Majoritatea parcurilor auto din România aveau în acel moment doar autobuze de tip Dac ori Roman Diesel, iar antreprenorul își amintește că, doar într-o singură zi, a adus un convoi de 17 Ikarus-uri la autobaza de la Turda. Intuind că toate aceste mașini vor avea nevoie de întreținere și piese de schimb la un moment dat, a început să ia legătura cu furnizori de piese auto și să facă stocuri.

Numai că cei care au cumpărat mașinile, care funcționau perfect, voiau ca ele să fie reparate doar cu piese provenite de la Ikarus. Nu a stat pe gânduri și a contactat furnizori din Ungaria cărora le-a solicitat produse originale, cu specificația „Made in Hun­­gary“. Dar a apărut o problemă. „Din întâmplare am descoperit că sub eticheta care certifica proveniența ungară se afla alta, care arăta că produsul este fabricat de fapt în Polonia“, spune Căpu­­șan, zâmbind.

A plecat pe urma etichetei și a ajuns la furnizorul polonez, care a confirmat că produsele doar tran­zitau Ungaria. Așa a obținut oferte la jumătate de preț. Mai târziu însă, avea să găsească pe unele dintre cutii eticheta unui producător din Rusia. Astfel a descoperit că Polonia era doar un intermediar într-un circuit al pieselor care începea în Rusia și se încheia în Ungaria, unde primeau certificarea de componente originale. La un preț pe măsură. „Cum­păram pistonul de motor Ikarus cu doi dolari din Rusia, iar în Ungaria același produs costa 60 de dolari“, dă Căpușan un exemplu.

Odată eliminați intermediarii, clujeanul și-a consolidat relațiile cu partenerii ruși, alături de care a început să-și crească businessul, devenind principalul furnizor de piese Ikarus pentru România. În plus, a început să colaboreze cu uzinele Roman Bra­­șov pentru a exporta la ruși piese de autocami­­oa­­ne produse în România. Spune că era printre primii trei clienți ai fabricii de la Brașov din punctul de vedere al volumelor de piese comandate. Afacerea a fost pe val, dar avea să se încheie la sfârșitul anilor ’90. „La un moment dat nu am mai putut vin­­de nimic în autobaze (entități de stat, n.r.), oricât de mic aveam prețul, pentru că nu am dat mită. Dacă mituiam, puteam vinde la orice preț“, mărtu­risește antreprenorul.

ITALIAN JOB. S-a gândit atunci la o reconversie a businessului și a cumpărat autobaza de la Turda. A încercat să facă transport de persoane și de măr­furi. A achiziționat capete de tractor de la Merce­­des destinate transportului de marfă și a adus autobuze Ikarus din Germania pentru transport de persoane. Însă mergea pe pierdere, pentru că șo­ferii care făceau transport de persoane  nu predau toate încasările și păstrau mare parte din bani. Mai mult, Mercedesurile au fost implicate în mai multe incidente rutiere și cheltuielile cu întreținerea și re­parațiile lor erau foarte mari. Nu a durat mult și s-a decis să vândă, însă a păstrat terenurile care apar­­ți­­neau autobazei. Între timp, din profitul bun făcut din perioada vânzării de piese a cumpărat mai multe parcele de pământ, în special în cartierul natal, Mănăștur. „Am achiziționat teren și cu 10-20 de lei metrul pătrat. Cât era prețul pieței“.

Dar nu s-a limitat doar la terenuri. În 2001 a cum­­părat fabrica de încălțăminte Olimpia, din Oradea, care avea la acel moment 800 de muncitori și lucra în sistem lohn pentru un partener italian. Fără să cunoască bine filiera exportului, Căpușan a păstrat comenzile pe care le avea fabrica și a început să le onoreze. Astfel că, la scurt timp după preluare, a trimis un lot de încălțăminte în Italia, după ce a tre­­cut toate controalele interne de calitate. În timp ce aștepta ca marfa să-i fie plătită, avea să pri­­meas­­că un fax prin care era înștiințat de partenerul ita­lian că întreaga comandă este refuzată, deoarece nu ar corespunde calitativ. Însă nu a primit și marfa înapoi.

A decis să plece în Italia. „Când m-au văzut ita­­li­enii au rămas blocați“, povestește Căpușan, expli­­când că le-a cerut partenerilor italieni să-i returneze marfa refuzată. Dar, surpriză, încălțămintea fusese livrată în Germania, la magazinele Deichmann. Până la urmă aceștia au fost dispuși să-i plătească doi euro/pe­reche, lui Căpușan, preț invocat de ei drept standard în cazul comenzilor refuzate. „Așa am aflat cum a intrat fabrica de încăl­­ță­­min­­te în faliment“, spune antreprenorul, care nu ex­­clude ca acest gen de „afa­cere“ să fi fost susținut de fostul management al fabricii. Cert este că a fost pentru prima și ultima oară când italienii i-au refuzat marfa.

Întors în România, a investit o jumătate de milion de euro în retehnologizarea fabricii și a început producția unei mărci proprii, cu gândul de a deschide și un lanț de magazine. Dar nici de această dată vânzările nu au fost profitabile. A lucrat cu mai mulți parteneri care au luat marfa, nu au mai plătit-o și au închis și magazinele. Și asta nu e tot. „Odată eram în vacanță și mă sună de la fabrică să-mi spună că poliția a descoperit 2.000 de saboți de piele în piața din Aleșd“, spune antreprenorul. A fost momentul (2005), când a decis să renunțe la fabrică. „Am chemat directorii și le-am spus că le dau fabrica la cheie“, re­­me­­morează Căpușan. A păstrat însă terenul și cons­­truc­­țiile, iar celor care au preluat fa­brica le-a stabilit o chirie. Alte cons­trucții de pe terenul fabricii au fost închiriate către diverși clienți și are acum 22 de chiriași. În ceea ce-l privește, s-a reorientat către imobiliare și a început să vândă sau să închi­rieze din terenuri, asociin­du-se în același timp în dife­rite proiecte cu alți investitori.

INSPIRAȚIE VIA TRUMP. Pe unul dintre terenurile de la Turda avea să construiască primul său hotel, Sun Garden, clasificat la trei stele. Se întâmpla în 2005 și spune că a luat această hotărâre pentru că la Turda veneau mulți oameni de afaceri în tranzit, dar nu prea existau și locuri de cazare. Ulterior, hotelul a intrat și în circuitul turistic, mai ales după ce Salina de la Turda a trecut printr-un amplu proiect de reamenajare, finalizat în 2010. În paranteză fie spus, aceasta a atras numai anul trecut peste 600.000 de vizitatori.

În aceeași perioadă a descoperit un teren în zona Baciu, la 15 minute de Cluj-Napoca, pe drumul spre Zalău, pe care se afla o cabană. L-a cumpărat, iar în următorii zece ani a continuat să achiziționeze tere­nurile din jur și să pună bazele unuia dintre cele mai moderne hoteluri din zonă. Astăzi, Sun Garden Golf & Spa Resort este cotat la cinci stele și deține printre cele mai moderne facilități de spa și wellness din România. „Am călătorit mult și m-am inspirat din toa­­tă lumea în ceea ce privește zona de spa“, măr­­tu­­risește Nicolae Căpușan. Iar vocile autorizate din piață spun că astfel de spații de cazare care au și facilități de spa vor face pe viitor dife­rența între hote­lurile clasice și cele care oferă pachete suplimentare de relaxare. „Hotelierii care ame­najează piscine acoperite, spații de spa și wellness au șanse să atragă turiști tot timpul anului, nu doar în perioa­­da vacanțelor“, explica și proprietarul agenției de turism Paralela 45, Alin Burcea, într-o discuție de la începutul acestui an legată de gradul de ocupare a spațiilor de cazare.

Tot la Baciu, Căpușan a investit peste un milion de dolari în amenajarea unui circuit de golf, sumă la care se adaugă și alte 200.000 de euro plătite pentru achiziția terenului. Ideea i-a venit în 2011, în timpul unei vizite în Statele Unite, când a ajuns și la Miami, la una dintre reședințele lui Donald Trump. Acolo l-a cunoscut pe Pepe Petrina, unul din­­tre consilierii actualului președinte american, și a văzut și terenul de golf pe care se relaxează Do­nald Trump. „Am început și eu să joc golf să văd da­­că merită să fac o astfel de investiție pe proprie­­tatea mea“, își amintește Căpușan. Și nu a mai stat mult pe gânduri, a contactat un arhitect american, l-a adus la Baciu și a proiectat un teren de golf cu nouă găuri.

Anul trecut, Căpușan a decis să-și extindă businessul și în stațiunile balneare. A participat la o licitație a Fiscului și a cumpărat cu puțin peste un milion de euro hotelul Decebal din Băile Herculane, care în acest moment este scos din circuitul turistic din cauza stadiului avansat de degradare. Pentru că este clasificat monument istoric, renovarea hotelului poate fi realizată doar cu avizele Ministerului Culturii. Căpușan a demarat încă de anul trecut procedurile pentru obținerea aprobărilor, dar până la finalizarea procesului ar putea trece și mai bine de un an. „Vreau să aduc hotelul Decebal la cinci stele. Zona de spa o voi proiecta personal“, spune acum antreprenorul, care estimează că lucrările l-ar putea costa aproape patru milioane de euro.

FAMILIA DE BUSINESS.  Înainte să cumpere hotelul a făcut o analiză a potențialului stațiunii Băile Herculane și a constatat că aceasta are un grad de ocupare de 100% în perioada zilelor libere legale ori de sărbători. Investitorii din turismul balnear spun că hotelurile care combină procedurile medicale cu cele de relaxare au publicul asigurat. „Este un segment de clienți cu vârste între 30 și 40 de ani care vin în stațiunile balneare mai ales pentru prevenție, iar serviciile spa contează în alegerea hotelului“, spune președintele Patronatului Turismului Bal­­ne­­ar, Nicu Rădulescu, potrivit căruia investițiile din ul­­timii ani făcute în acest sector au depășit 200 de milioane de euro. Persoanele care se adresează acum turismului balnear, mai explică acesta, nu mai sunt doar oamenii bolnavi, ci și cei care vor să be­ne­ficieze de tratamente sau de întreținerea sănătății în mod cât mai natural.

Dar până la restaurarea hotelului Decebal, Căpu­­șan rămâne concentrat pe complexul de la Baciu, un­de a terminat recent construcția unui centru de evenimente destinate atât acțiunilor de tip corporate, cât și petrecerilor ocazionale. Antreprenorul spune că nu a mai ținut socoteala investițiilor în complexul întins pe 20 de hectare, însă chel­­tuie­li­­le făcute de firma sa pentru amenajarea hotelului și a spațiilor de relaxare din jurul lui au ajuns la circa 15 milioane de euro, fără a mai adăuga și unele achiziții de terenuri realizate din fondurile sale private.

La fel ca multe alte afaceri din România și businessul construit de Căpușan, care generează venituri totale de aproximativ 25 de milioane de euro, se a­propie de momentul critic al primului schimb de generații. Are doi copii, absolvenți de Arte, dar e ho­tărât să-i țină aproape de afacerile familiei, în special de cele construite de el. „Odată pe săptă­­mâ­­nă ne întâlnim să bem o cafea în altă parte decât în restaurantele hotelurilor noastre și discutăm afaceri“, povestește antreprenorul. Fiul, Vlad (28 de ani), pasionat de alpinism, cu ascensiuni în premieră mon­dială în portofoliu, se ocupă de afacerile imobiliare ale familiei, în timp ce fiica sa, Ruxandra (24 de ani), a pornit recent un business în zona de cate­ring premium. „Restaurantul hotelului de la Dej nu era ex­ploatat la capacitate maximă și am hotărât să dăm de lucru bucătăriei pentru noul serviciu Trufa Cate­ring“, povestește, entuziasmat, Căpușan. După doar o lună de activitate în Dej, Căpușan a decis să extindă ideea de catering premium și în Cluj-Napoca, și Oradea, constatând existența unui segment de clienți care comandă și tipuri mai sofisticate de mâncare. O mișcare prin care speră, totodată, să demonteze prejudecata conform căreia cateringul ar fi cenu­șăreasa restaurantelor.

Chiar dacă nu se dedică toți patru aceluiași business – soția sa, medic neurolog, are o clinică privată –, Căpușan spune că ține familia unită. Concediile le fac împreună și nu ascunde faptul că anul acesta vrea să-și ducă familia în Deltă. Recunoaște că îi plac­­e să călătorească și în străinătate, dar este adeptul cheltuielilor moderate. Se consideră un om re­­li­gios care merge frecvent la biserică. S-a gândit însă și la turiștii care vin la proprietatea de la Baciu și a construit o capelă fără să-i dea o orientare religioasă anume. Tocmai pentru ca în ea să se poată ruga oricine crede în Dumnezeu.

Acest text a fost documentat la Cluj-Napoca.

Clujul în cifre

Odată cu îmbunătățirea infrastructurii din vestul României, Cluj-Napoca este orașul cu cea mai dinamică evoluție economică din ultimii ani.

IMOBILIARE. În ultimul an, piața imobiliară din Cluj-Napoca a crescut cu circa 14%, prețul mediu pentru un apartament fiind de 1.510 euro pe metrul pătrat, în timp ce în București prețul mediu este de 1.280 de euro pe metrul pătrat.

FORȚĂ DE MUNCĂ. Potrivit Direcției Județene de statistică, județul Cluj avea la sfârșitul lui aprilie 248.835 de salariați, mai mult cu 10.316 față de aceeași perioadă a anului trecut.

SALARII. Câștigul salarial mediu net în aprilie 2018 în județul Cluj a fost de 2.975 de lei, cu 13,3% mai mare față de perioada similară a anului trecut.


FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Cu o experiență de peste 20 de ani în presa românească, Florel Manu a debutat la Radio PRO FM, după care și-a continuat activitatea la mai multe trusturi media precum PRO TV, Antena1 și Antena3, Adevărul, The Money Channel. Acoperă domeniile retail, real estate și turism.