Povestea de 35 de milioane de euro a lui Ion Florescu, urmaș al fondatorului Armatei Române

La intersecția între artă, muzică și business, stă numele lui Ion Florescu, acționarul majoritar al fondului de investiții RC2. În ultimul an și jumătate a făcut exit-uri răsunătoare care au adus fondului 35 de milioane de euro. Dar nu este nici pe de­parte totul.

L-am întâlnit pe Ion Florescu (50 de  ani) chiar de Ziua pictorilor (marcată în fie­ca­re an pe 19 mai). Mai mult, strada pe care stă poartă numele unui cunoscut pictor român, care a pus bazele dadaismului împreună cu Tristan Tzara. Iar pentru ca aceste două pasiuni ale  sale să se îmbine în cel mai frumos mod cu pu­tință, casa pe care a cumpărat-o cu ceva ani în urmă și care îi este reședință în vizi­tele sale la București a aparținut sopranei Arta Florescu. „Fără nicio legă­tură de rudenie cu mine!“, spune Ion Flo­rescu. Și pare greu de crezut la prima vedere, mai ales că fa­milia Florescu, „originară din zona Se­ve­rinului“, are o istorie care începe din secolul al XIV-lea.

Pe alocuri, Floreștii au ajuns în poziții-cheie în ierarhia statelor medievale ro­mâ­nești. Dar în familie se regăsesc și fon­datorul Armatei Ro­mâne (generalul Ioan Emanoil Florescu), și ambasadori, așa cum este și cazul buni­cului lui Ion Florescu, fost ambasador al României la Londra, care a ales calea exilului la jumătatea secolului trecut. Nici nu este de mirare că are o colecție de cărți și manuscrise moș­tenite de la buni­cul său, pe care le-a îm­părțit însă cu vărul său, născut în SUA, John Florescu (fratele lui Radu Florescu, unul dintre cei mai cu­noscuți antrepre­nori din industria locală de pu­bli­citate). Ion Florescu a reușit să își creeze și pro­­pria colecție de artă. „Multe dintre tablourile pe care le-am cumpărat sunt ale artiș­tilor români. Circa 70-80%. Nu am fost foarte con­centrat pe numele cunoscute“, măr­tu­ri­sește Florescu, adăugând că mobila și picturile strânse până acum se împart între Londra și București, cele două case ale sale.

ÎNAPOI LA AFACERI. Dar pe Ion Florescu nu îl leagă de România doar viața boemă sau istoria, și nici licitațiile de dumi­nică la care participa pentru a-și îmbogăți colecțiile personale, ci exit-uri care s-au finalizat cu sume cu cel puțin șase zero­uri. Doar în ultimul an și jumătate, prin fondul Reconstruction Capital 2, în cadrul căruia Ion Florescu este acționar majoritar cu 55%, a făcut două exit-uri din afa­ceri precum producătorul de lapte Albalact sau compania de recuperare de cre­anțe Top Factoring. În urma tranzacțiilor, fondul a obținut 35 de milioane de euro.

Absolvent de istorie la Cambridge, omul a cărui „adevărată pasiune“, după cum singur mărturisește, este pianul a ajuns în lumea rece a cifrelor în urmă cu aproape 30 de ani. Astăzi, noțiuni precum participație, randament sau dividende vin natural în vocabularul celui căruia italiana și engleza i-au servit drept limbi materne. A început cariera la Londra, în ca­drul Schroders, o bancă de familie cum­părată ulterior de CitiBank.

Dacă primul contact cu un București „foarte curat, cu puține mașini“ a fost în anii ’70, atunci când a venit într-o excur­sie cu școala, abia după căderea comunis­mu­lui, și-a redescoperit trecutul alături de tatăl său. Atunci a învățat limba română și a plecat din bancă pentru că, în ciuda fap­tului că i s-a permis să dezvolte Europa de Est pentru ei, România nu se afla pe lista de priorități, ci doar Polonia și Un­garia. A început colaborarea cu o altă bancă, Charterhouse, unde se ocupa de România și Bulgaria. În 1995, a fost numit CEO al Capital SA, prima bancă de inves­tiții din România. „Ulterior mi-am dat seama că este mai interesant să investești banii în România, decât să fii un intermediar. Piața fiind mică, decât să câștigi 1-2% dintr-o tranzacție de 10 milioane, mai bine faci tu investiția. Și începuseră atunci privatizările și am avut ocazia să fac niște investiții formidabile“, poves­tește Florescu, căruia îi sclipesc ochii când își amintește de randamentele din dividende care ajungeau și la 30%. Era vremea lui Reconstruction Capital, un fond de 6,5 milioane de dolari ridicat cu ajutorul „prietenilor și familiei“, pentru a ajuta la „reconstrucția industrială“ a țării.

Dintre investi­țiile „superbe“ de atunci, după cum le des­crie chiar el, amintește de Socep – operator de contai­nere din Con­stanța – sau de producătorul de îm­bră­că­minte Braiconf. „Pe acestea le-am vândut în perioada 2000-2002“, detaliază Florescu, care a făcut prin Reconstruction Capital circa 15 investiții.

LA UN ALT NIVEL. „În fiecare investiție pe care am făcut-o, am încercat să adău­găm valoare prin cumpărarea unui pachet de acțiuni semnificativ (peste 20%), prin implicarea în marjele firmei, în consiliul de administrație și în restructurare, dacă se poate. Asta înseamnă că am investit mai mult, în perioada aceea, acolo unde am găsit un management mai des­chis la ideile noastre“, mărturisește el.

În 2005, a decis să creeze alt fond, Reconstruction Capital 2, gândit însă pe un alt calapod. „Ideea din spatele lui RC2 era în primul rând să fie unul mai mare, în al doilea rând să fie listat pe bursa de la Lon­dra și în al treilea rând să nu fie res­tric­ționat numai la Ro­mânia.“ Practic, plănuia investiții în tot sud-estul Europei.

RC2 are o valoare netă a activelor de 38,4 milioane de euro, potrivit raportului fondului pe primul trimestru din 2017. În afa­ra României, au încercat cu Serbia, unde au investit 30 de milioane de euro într-un holding cu activități în agricultură, procesare de cupru, transport și logistică și activități de comerț. O investiție făcută chiar înainte de declanșa­rea crizei financiare și pe care o caracterizează tranșant: „A fost un dezastru“. Au ieșit din Serbia în urmă cu doi ani. Deși toate investițiile cu fondul al doilea au fost în perioada pre­mer­gătoare crizei, lucrurile au stat cu totul altfel în România.

CU EXIT SAU FĂRĂ EXIT. RC2 are, în prezent, participații în producătorul de vopsele și lacuri Policolor–Orgachim (cu afaceri și în Bulga­ria) și în Ma­maia Resort, care deține hotelul Zenith (unde acționar este și Dumitru Becșe­nescu, cu un pachet de 37%). Recent, a investit circa 2,7 milioane de euro pentru 74,5% din Telecredit IFN, o instituție financiară nebancară fondată de CEO-ul Top Factoring, Cătălin Neagu. Printr-o majorare de capital de 150.000 de euro, RC2 va ajunge la un pachet de 80%.

Trăgând linie, spune că până la finalul anului „este puțin probabil“ să mai facă un exit, deși „este o perioadă bună în momentul de față“. Ochii sunt însă în­drep­tați către Poli­color, în special către terenul de 14 hec­tare situat în zona Pallady din Capitală, pentru care a fost găsit un nou cum­părător. „Am semnat recent un antecontract cu un investitor nou, dar nu pot să dezvălui numele și nici suma, este o clau­ză de confi­dențialitate.“ În martie, Policolor a reușit să ajungă la o înțe­legere cu cei care au vrut să cumpere terenul în 2014, dar au renunțat între timp.

Prin urmare, le-a fost returnat depozitul de trei milioane de euro, la care se adaugă TVA de 700.000 de euro. De această dată, structura contractului este diferită (perioada maximă în care trebuie achitată suma este de doi ani, în loc de trei ani), iar Florescu spune că îi cu­noaște bine pe noii proprietari. „Bineîn­țeles că sunt dezvoltatori imobiliari, dar nu o să se facă o fabrică acolo. Am vândut integral toate cele 14 hectare.“ Potrivit calcu­lelor NewMoney, la un preț mediu de 200 de euro pe metru pătrat, valoa­rea pe care ar putea să o încaseze Policolor ar fi de circa 28 de milioane de euro. „Fabrica stă­tea pe 14 hectare într-o zonă prea scumpă și noi aveam nevoie numai de maximum două hectare.“

Astfel, Policolor se va muta pe terenul de două hectare cumpărat în 2014 în Bulevardul Timișoara din București. Pro­iectul prevede începerea lucrărilor de construcție din iulie, iar investiția în relocare este estimată la circa șapte milioane de euro. „Avem nevoie de doi ani pentru a reloca producția de vopsele în fabrica nouă pe care o construim. Atunci vom livra ultima bucată de teren și vom primi ultimii bani“, mai precizează investitorul.

PLANURI DE VIITOR. Fiindcă o parte din banii săi nu au mai fost lăsați în RC2, plănuiește câteva investiții personale în zona de real estate. „Se știe că cine admi­nis­trează fonduri de in­vestiții pentru persoane terțe nu se ocupă foarte bine de banii proprii. Încerc să fiu sistematic.“ Spune că și-a făcut „temele de in­ves­tiții“: o parte aici, o parte în străi­nă­tate. Dar nu mai mult de zece mili­oane de euro.

Pasiunea pentru istorie revine ca o umbră în prim-plan: „M-am gândit să cumpăr niște clădiri istorice și să le refac. Dezvoltarea comercială este de obicei în zona de clădiri noi. Nu exclud, de exemplu, investiția într-un hotel în Bucu­rești“.

Pe de altă par­te, atrage atenția că este posibil ca efectele unei crize să se facă simțite în 2-3 ani. „Nu cred că va fi o criză așa cum a fost în 2008-2009, pentru că de­z­e­chilibrele financiare dintre România și restul lumii nu sunt atât de mari. Dar, pe de altă parte, sunt îngrijorat de politica de stimulare care are loc acum, iar nota de plată se va vedea.“ Doar timpul îi va da însă dreptate.

FOTO: Pentru Ion Florescu, de la muzică la business este doar un pas. Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney