Populația mondială a depășit opt miliarde

Data de 15 noiembrie va rămâne în istoria demografiei mondiale ca momentul în care umanitatea a trecut de pragul de opt miliarde de locuitori, dar și ca o schimbare majoră de ierarhie, India depășind China. Din păcate pentru presa noastră, această știre comunicată de Organizația Națiunilor Unite (ONU) nu a dat ocazia unor analize despre locul regiunii noastre – Europa de Sud-Est – și al țării noastre și nici despre importanța unei demografii sănătoase pentru potențialul de creștere al unei economii și pentru influența externă a unui stat.

PRINCIPALA RESURSĂ A UNEI ȚĂRI. Da, populația reprezintă principala resursă a unui stat, în ciuda celor care, într-un mod superficial, se întorc la vechea teorie a lui Thomas Malthus, anume că dina­mica pozitivă a populației, prin presiunea tot mai mare asupra re­sur­selor, prezintă riscul sărăciei, foa­metei și războ­iului. Este drept că, în multe state africane, demografia ga­lo­pantă reprezintă un risc, în con­di­țiile încălzirii globale și creșterii aridității, ale posibilităților reduse de a asigura locuințe pentru toți, de a integra un număr tot mai mare de indivizi pe piața muncii, de a le asi­gura condiții în sistemele publice de învă­țământ. În același timp, tocmai această creștere a populației afri­cane, cu toate riscurile ei, permite ma­relui continent să fie o piață pe care ma­rile puteri în­cearcă să fie tot mai prezente și, prin urmare, să dis­pună de instrumente de influență.

Există studii despre felul în care China a reușit să domine segmentele de piață africane cu cele mai mici venituri, dar care absorb mărfuri low cost în valoare de zeci de miliarde de dolari. În orice caz, o populație în creștere sau cel puțin stabilă înseamnă viitor.

Populația rămâne cea mai importantă resursă, iar această resursă poate fi îmbunătățită prin amelio­rarea sănătății, prin creșterea gradului de educație. Sunt state care se gândesc să măsoare chiar fericirea populației.

EFECTE CATASTROFALE PENTRU UCRAINA. Su­biec­tul de față ne oferă și un teren de reflecție despre războiul din Ucraina în dimensiunea sa de­mografică. Evaluările demografilor ucraineni pun în evidență consecințele catastrofale pentru Ucraina, a cărei populație ar fi undeva între 27 și 34 de mili­oane de locuitori. Acest declin și îndeosebi degra­darea pro­fundă a structurii pe vârste a populației ucrainene prezintă riscuri și în ce privește capacitatea de re­construcție a țării după război.

Trebuie, de asemenea, să recunoaștem că unele țări au profitat și profită de pe urma demografiei ucrainene – Polonia, Germania, chiar Rusia. Pre­zența câtorva milioane de ucraineni în Polonia vecină va accentua intrarea Kievului pe orbita Varșoviei.

De asemenea, în ce măsură pivotarea Rusiei către Asia-Pacific va fi posibilă, în condițiile în care 120 din cele 146-148 de milioane de locuitori ai Rusiei trăiesc în partea europeană a țării? Extremul Orient rus este populat de numai 6 milioane de locuitori.

ÎNTREBĂRI PENTRU ROMÂNIA. În sfârșit, subiec­tul trebuie să ne ducă îndeosebi cu gândul la țara noastră. Din păcate, România se află în plutonul statelor cu cele mai sumbre perspective demografice, alături de Bulgaria, Republica Moldova, Țările Baltice și țările Balcanilor Occidentali. Situația demo­grafică a regiunii noastre este mult mai gravă decât a celorlalte regiuni europene, cu excep­ția Italiei.

Astfel, este de datoria noastră să ne punem o serie de întrebări. În ce măsură declinul demografic ne afectează capacitatea de recuperare a decalajelor față de Occident? În ce măsură depopularea va afecta viabilitatea unor localități și a unor zone întregi din România? În ce măsură scăderea gravă a populației ne va afecta poziția în clasamentul țărilor din Uniunea Europeană, desigur, nu ca număr, ci ca potențial și influență? Cu atât mai mult cu cât majo­ritatea copiilor de liceu exprimă în toate sondajele aspirația de a-și croi o viață în străinătate! În condi­țiile în care pe piața internă există un deficit grav de forță de muncă, în ce măsură va fi România aptă să participe la reconstrucția unor obiective din Ucraina? Care sunt soluțiile în afară de creșterea de la an la an a numărului permiselor de muncă pentru extra-europeni?

Și să nu uit de cuvântul la modă astăzi în România – „reziliență“. Cum putem să vorbim de reziliență, în condițiile în care populația a scăzut de la ultimul recensământ cu 1,1 milioane de locuitori, iar până la următorul recensământ, peste zece ani, prognozele dau o scădere de încă un milion de locuitori?! Ce sens are lupta politică, în condițiile dezinteresului pentru starea populației țării?

Din păcate, nici mediul universitar și nici Acade­mia Română nu caută să mențină subiectul despre demografia României în prim-planul atenției publice, deși este unul existențial.