Piketty lovește din nou         

Thomas Piketty, profesor de economie în Franța, a dat lovitura cu lucrarea sa, lansată în anul 2014, intitulată provocator „Capitalul în secolul XXI“. Provocator, pentru că făcea o referire clară la „Capitalul“ lui Marx, o carte pe care mulți dintre cei care au trăit în statele socialiste europene ar vrea să o uite.

Acest articol a apărut în numărul 75 (7 – 20 octombrie 2019) al revistei NewMoney

Piketty, cu al său „Capital“, a avut un succes ce nu poate fi tăgăduit. Cartea a fost un bestseller, s-a vândut foarte bine, a stârnit comentarii și chiar a influ­ențat gândirea unor politicieni, specialiști sau a unei părți a publicului larg. Cu bune și rele.

Profesorul de economie lovește din nou cu o apa­riție editorială. Noua sa carte, intitulată „Capital și ideologie“, analizează ideologia care declanșează inegalitățile. Economistul Piketty a scris un volum de nici mai mult, nici mai puțin de 1.200 de pagini. Pentru că este complicat să citești cele 1.200 de pa­gini ale lui Piketty, iar uneori devine de-a dreptul insuportabil, am apelat la o cronică recentă realizată de editorialistul cotidianului economic francez Les Échos Jean-Marc Vittori. Acesta este el însuși autor al câtorva cărți despre economie și, spre deosebire de Piketty, care este, după cum se știe, un economist de stânga, Vittori este un globalist. Ceea ce face bine, pentru că echilibrează accentele tot mai pro­nunțat stângiste ale lui Thomas Piketty.

Inamicul proprietății. În cartea „Capitalul se­co­lului XXI“, Piketty scoate în evidență tema ine­ga­lității. În „Capital și ideologie“, tema inegalității este privită din punctul de vedere al ideologiei, arată Vittori. Conform propriei caracterizări, Piketty face o radiografie a economiei politice și istorice. Perspectiva istorică este legată de transformarea partidului oamenilor muncii în partid al celor care au o diplo­mă. Este fără îndoială o piesă importantă din puzzle-ul politic din ultimele decenii. Pentru Piketty, ine­ga­litățile sunt rele. Ele sunt date de construcția socială și trebuie eradicate. Dar eco­no­mistul francez nu este preocupat nici de cauze, nici de consecin­țele eco­nomice ale inegalităților. Ceea ce este o eroare, dacă nu chiar o manipulare. Pentru că trebuie pri­vite cele două fețe ale monedei. De exemplu, Jeff Bezos, fondatorul companiei Amazon, are o avere indecentă, dar acest lucru nu trebuie să facă uitată inovația tehnologică pe care a adus-o.

În al doilea rând, în opinia lui Piketty, proprietatea este rea. Ca atare, trebuie luate măsuri, adică să fie impozitată. Thomas Piketty chiar propune un procentaj drastic de impozitare, de până la 90% pentru patrimoniu (aplicat în fiecare an), venituri și succesiuni. De fapt, vorbim practic de o expropriere. Un argument în favoarea ideii este impozitul care există deja (de 90%) în Statele Unite. Doar că acolo se apli­că diferit, adică nu în fiecare an și nu pentru ve­niturile obținute. Ci doar în cazul succesiunii. Chiar și așa, oamenii bogați americani au găsit soluția:

anume, înființează fundații prin care își mută o bună parte a averii și care sunt conduse de fiii sau de fiicele lor.

Economistul francez este mai radical, el vrea să impoziteze cu 90% tot ce mișcă în materie de acumulare de capital. În cronica sa, Jean-Marc Vittori face o referire la un intelectual francez din secolul al XIX-lea, care a început afirmând că „proprietatea este un furt“ și a ajuns, până la urmă, văzând func­ționarea comunismului, la concluzia că „proprieta­tea este triumful libertății“. Dar toate aceste idei și evoluții de gândire sunt ignorate de Piketty.

O privire unilaterală. Profesorul de economie francez afirmă că progresul economic vine prin progresul educativ. Ceea ce nu poate fi negat. Dar cer­ce­tătorul francez are o privire unilaterală. Chiar Marx constată că societatea capitalistă s-a dezvoltat pe baza proprietății asupra mijloacelor de producție. În schimb, la câteva secole distanță, Piketty propune proprietatea „tem­porară și socială“. În viziunea lui Piketty, singurul lucru bun din eco­nomie este impozitul. Impozitul este necesar, legitim și dezirabil. Și, bineînțeles, cu cât sunt mai mari impozitele pe marile averi și câștiguri, cu atât sunt mai bune.

Noua carte a lui Piketty are, după cum mărturi­sește chiar autorul, un scop: de a deschide dezba­terea, nu de a o tranșa. Cu toate acestea, în textul cărții se simte o tentație autoritară, adică o dorință clară de a-și vedea ideile puse în practică, crede Jean-Marc Vittori.

Tema partajării proprietății este deja una de dezbatere serioasă, dar și una care începe să aibă va­lențe foarte clare în realitate. De exemplu, uberizarea, adică partajarea mașinii sau a locuinței. Acestea sunt doar formele incipiente, pentru că se vorbește despre o împărțire a proprietății mult mai extinsă sau chiar despre dispariția apetitului pentru pro­prie­tate. Iată cum ideile lui Piketty ajung, uneori in­conștient, să fie aplicate în practică.

Dar dezbaterea nu poate să fie doar morală, poli­tică sau sociologică. Pentru a evita erorile trecutului, ideile în dezbatere trebuie să țină seama și de eco­nomie, conchide Jean-Marc Vittori în Les Échos. Fără îndoială, și această nouă variantă a lui Piketty, mai ra­dicală, va prinde în societate. Tot mai mulți îl vor cita sau îi vor îmbrățișa ideile la „mâna a doua“. Pentru cei care au trăit în socialism și care au înțeles ceva din el, Piketty devine tot mai greu de suportat.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.