Criza prețurilor produselor energetice a pus „pe jar“ întreaga economie mondială. Nu este economie, dezvoltată sau emergentă, care să nu simtă efectele multiplicate ale creșterii prețurilor la produsele energetice. Au fost oferite explicații pentru creșterea prețurilor produselor energetice. Pe plan mondial, în materie de gaze naturale, s-a vorbit despre cererea crescută (în special, în Asia), despre iarna lungă de anul trecut care a consumat rezervele înmagazinate, s-a constatat că oferta de gaze pe piață este mai scăzută față de anii anteriori sau că o parte din utilajele care extrag gaze naturale s-au aflat în perioada de mentenanță. De asemenea, trebuie luată în calcul și creșterea prețurilor la certificatele de CO2.
În ceea ce privește țițeiul, prețul a atins un nivel-record pentru ultimii ani, iar evoluția a fost influențată atât de creșterea cererii, cât și de politica dusă de țările producătoare, care ajustează nivelul producției în funcție de interesele lor și mai puțin față de cererea de pe piață.
În condițiile în care gazul și țițeiul s-au scumpit, efectele s-au resimțit asupra energiei electrice, pentru că o parte din producători folosesc aceste produse energetice ca materii prime.
În România, la creșterea prețurilor produselor energetice, în afară de situația de pe piețele internaționale, s-au adăugat și cauze locale. De exemplu, Asociația Energia Inteligentă a făcut un inventar al problemelor interne: capacități de producție reduse, reglementări administrative care au influențat piața gazelor naturale fie în favoarea creșterii importurilor, fie pentru încurajarea exporturilor și, în plus, a existat un deficit de informații referitoare la evoluția pieței, deficit care a dus la achiziții realizate la prețuri tot mai mari.
ÎNTREBĂRI LEGITIME. Fără îndoială, toate cauzele externe sau interne au avut efecte asupra piețelor de gaz și energie electrică. Dar, pe marginea temei, există câteva întrebări legitime pe care și le adresează atât specialiștii, cât și publicul larg. România este racordată la piața europeană de energie electrică și gaze naturale, însă are și resurse, și capacități de producție interne. Prețul de vânzare a explodat, dar costurile companiilor care extrag gaze au rămas relativ identice cu cele din anii trecuți. În aceste condiții, cine a profitat de creșterea spectaculoasă a tarifului gazului natural?
La fel, în cazul energiei electrice. O parte din producătorii de electricitate nu au înregistrat creșteri semnificative ale costurilor. Taxa de utilizare a apei din care se produce energia electrică nu s-a modificat. Salariile au crescut puțin, dar fără efecte mari asupra costurilor companiei. De asemenea, combustibilul nuclear „ars“ pentru a produce energie nu s-a scumpit. Și atunci, întrebarea este: cine sunt beneficiarii de conjunctură ai creșterii prețurilor?
CÂȘTIGĂTORII CRIZEI. Desigur, ambele piețe, de gaze naturale și de energie electrică, au un punct comun și anume acela că pentru ca marfa să ajungă la consumator este nevoie de un lanț format din producător, transportator, distribuitor și furnizor.
La care se adaugă faptul că ambele piețe sunt reglementate, în sensul că tarifele de transport și de distribuție sunt stabilite de către autoritatea de reglementare.
Ceea ce putem face este să ne uităm pe lanțul de producție-furnizare. Ce vom constata? Că producătorii de energie electrică din surse ieftine au raportat profituri-record pe primul semestru al acestui an. Adică, în primul semestru al acestui an, Nuclearelectrica a avut un profit mai mare cu 12% și venituri din exploatare mai mari cu 18% față de anul trecut. Hidroelectrica este o adevărată campioană, înregistrând în primele șase luni un profit de două ori mai mare și o cifră de afaceri cu 78% mai mare față de aceeași perioadă a anului trecut. Vânzările Complexului Energetic Oltenia au crescut cu 58%, iar pierderile s-au redus la jumătate față de primul semestru al anului trecut.
În continuare, pe lanț, Transelectrica, firmă de transport cu capital majoritar de stat, a înregistrat un profit mai mic cu 10%, iar Electrica, firmă de distribuție și furnizare, a obținut un profit mai mic cu 60% față de anul precedent. Indicatorii financiari ai celorlalți doi furnizori importanți de pe piața românească nu se găsesc în raportările locale.
Poate surprinzător, Romgaz, producătorul de gaze cu capital de stat, a avut în primul semestru al anului un profit mai mic cu 5% față de anul precedent. Însă o explicație există: prețul plătit pentru certificatele de CO2. Transportatorul Transgaz a avut un profit mai mic cu 44% decât anul trecut.
În concluzie, o analiză sumară ne arată că principalii câștigători ai crizei sunt producătorii. Dar datele sunt parțiale. Pe de o parte, pentru că se referă doar la prima parte a anului, iar pe de altă parte, pentru că lipsesc datele companiilor-furnizor. De asemenea, cu această ocazie, vedem cât de perfect imperfecte sunt piețele de energie.
Totuși, instituțiile statului au toate pârghiile pentru a vedea dacă și unde se acumulează profituri excepționale.
