Pe valuri de pandemie

Măsurile de relaxare luate la jumătatea lunii mai nu sunt sinonime nici pe departe cu sfârșitul crizei sa­nitare și al celei economice care a decurs din prima. Concluziile a două studii realizate în cadrul univer­sităților Harvard și Minnesota i-au luat prin surprindere pe înșiși autorii lor. Foarte pe scurt, în orice scenariu am analiza lucrurile, noul coronavirus va fi con­cetățeanul nostru și în 2021, și în 2022, până când 55% din populație se va imuniza. Cercetătorii lasă de înțeles că mult contestata „imunizare de turmă“ este singura soluție de a învinge virusul, asta în lipsa unui vaccin sau a unor scheme de tratament eficace.

VALE, DEAL. Descrise amănunțit de The New York Times, studiile pornesc de la dinamica valurilor apei, cunoscută de peste 180 de ani. Mutată în domeniul epidemiologiei, această teorie arată că, pentru a-și consuma energia, valul are nevoie de o anu­mită durată de timp. Făcând paralela cu alte pandemii, cercetătorii americani au ajuns la concluziile de mai sus. Iar scenariile pe care aceștia le-au luat în calcul se referă la forma pe care o vor avea valurile de coronavirus. Forma lor va depinde de modul în care măsurile de relaxare vor fi alternate cu cele de distanțare socială.

Un prim scenariu al cercetătorilor de la Universitatea din Minnesota arată o alternanță de dealuri și văi, un „peisaj“ asemănător cu spațiul mioritic descris de Lucian Blaga. În această variantă vom vedea două dealuri pe an, primăvara și toamna, de-a lungul anilor 2021și 2022, înălțimea acestora scă­zând pe măsură ce avansăm în timp. În al doilea scenariu, ne așteaptă la iarnă un val de infectări consi­derabil mai ridicat decât cel din pri­măvară, după care acesta se va dilua cu valuri mai mici, întrucât își va fi consumat rapid energia. O astfel de evoluție a avut pandemia din 1918-1919, cunoscută drept gripa spaniolă. Cel de-al treilea scenariu arată că răul cel mai mare a trecut și că valul se va stinge, încetul cu în­cetul, în anii viitori.

Cât despre echipa de oameni de știință de la Harvard, și aceștia prezintă niște desene asemănă­toare cu văile și dealurile descrise mai sus. Doar că, în cazul lor, dinamica valului este legată de alter­nanța mă­surilor de relaxare cu cele de limitare a circu­la­ției. Concret, când într-o țară numărul de infectări depășește pragul de 35 de cazuri raportat la 10.000 de locuitori, autoritățile introduc măsuri de distan­țare socială până când raportul scade la 5 pentru 10.000 de persoane. De exemplu, în momentul ieșirii din starea de urgență, acest raport în Româ­nia era de aproximativ 8,5. Cu alte cuvinte, vă puteți imagina niște dinți de fierăstrău, la fel de înalți, însă din ce în ce mai înguști și mai deși pe parcursul urmă­to­rilor doi ani. În această variantă, virusul își consumă energia mai încet, însă este evitată supraaglomera­rea unităților medicale.

Oamenii de știință de la Harvard au făcut o modelare a valului COVID-19 pe baza particularităților sezoniere (teoretic, la temperaturi ridicate, virusul își pierde din putere) și în scenariul că unitățile medicale și-ar dubla numărul de paturi. În felul acesta, virusul s-ar „consuma“ într-o perioadă mult mai scurtă.

Paradoxal, măsurile de distanțare socială sunt eficiente pe termen scurt și par să rezolve problema, însă prelungesc criza și accentuează neplăcerile eco­nomice. Pe de altă parte, niște măsuri mai rela­xate duc la creșterea bruscă a numărului de cazuri, ceea ce blochează spitalele și poate opri anumite unități economice (vezi cazul fabricii de frigidere Arctic de la Găești) pentru perioade mai lungi.

Desigur, modelările profesorilor americani pot fi alterate de specificul politic, administrativ sau geografic al fiecărei țări în parte. Cert este că, oricum am lua-o, dacă e să dăm credit acestor cercetări, virusul va avea o călătorie îndelungată. Un asemenea orizont ne dă indicii serioase despre cum se vor schimba obiceiurile noastre și, odată cu ele, piețe, companii, moduri de a face business.

Este de așteptat că vom circula mai puțin. De aici câteva întrebări pentru o perioadă ceva mai lungă decât ne-am fi gândit inițial. Cum va fi afectat pe termen mediu prețul carburantului produs oricum în exces? Ce soartă vor avea companiile aviatice, nevoite să concedieze mii de persoane fiecare și să ceară ajutorul statului? Cum va evolua work from home și, pe cale de consecință, sistemele de lucru de la distanță sau clădirile de birouri? Cât de cura­joși vor fi consumatorii să-și cheltuiască banii pe altceva decât pe produse de bază și servicii medicale? Lista este nelimitată, practic.

SFÂRȘITUL ÎNCEPUTULUI. Vorbim de o transformare din temelii a tuturor sectoarelor sociale și economice, declanșată și condusă de evoluția virusului. Într-un co­mentariu despre aceste transformări scris pentru The Economist, Bill Gates, unul dintre perso­najele aflate în centrul teoriei conspirației, citează un fragment dintr-un discurs rostit de Winston Churchill în 1942, după prima victorie terestră a Marii Britanii din cel de-al Doilea Război Mondial: „Acesta nu este sfâr­șitul. Nu este nici măcar începutul sfârșitului. Dar este, poate, sfârșitul începutului“. Cam aici ne aflăm și noi.