Pata neagră

Pentru patrioții care văd în România buricul pămân­tului sau măcar al Europei, o veste proastă: buricul e negru.

Doliul și mizeria țes împreună giulgiul așter­nut peste țară. Cu puține zile înainte de scrierea aces­tor rânduri, datele oficiale anunțau 574 de morți în 24 de ore din cauza COVID-19. România e cernită, la voia întâmplării și a patogenilor cu glas și tribună. Contraperformanța trimite în apogeul stuporii.

Cu binecuvântarea preasfințitului informator Teodosie Snagoveanul (nume de cod: Mache), a lui Ion Cristoiu (nume de cod: Coroiu) și a altor câteva zeci de distribuitori de insanități, România se ia la întrecere cu Brazilia, India, Mexic și alte cimitire cu nume de țară. Om fi noi puțintei, dar avem fibră, nu glumă.

Putem surclasa pe oricine în materie de ridicol cu adieri funeste. Exemplele plutesc ca sicriele pe Gange. O octogenară mărturisește că nu se vacci­nează fiindcă nu vrea să riște sterilitatea, un vigilent anunță că a scos șnurul măștii și l-a înlocuit cu un fir de mărțișor, pentru ca oculta să nu-l mai poată loca­liza, iar un viceprimar dintr-o comună vâlceană, întrebat dacă are de gând să se vaccineze după ce superiorul tocmai a murit de COVID-19, răspunde fără să dea impresia de glumă: „Sunt în demersuri“.

Deriva e întreținută zi de zi și ceas de ceas. Enormită­țile sunt preluate și distribuite în cea mai pură lo­gică a răului. O făptură cu acces la Facebook declară că ambulanțele înghesuite în curțile spitale­lor sunt goale și au ca scop inculcarea panicii printre cetă­țeni. Făpturii nu i se întâmplă nimic, deși Codul penal are o lege privind zădărnicirea comba­terii bolilor. Judecând după felul în care e privită și neapli­cată astăzi, legea pare un baubau nevolnic, o sperie­toare de ciori într-un lan unde nu mai crește nimic.

DOUĂ TRIBURI ÎNVRĂJBITE. Cu fiecare zi care trece, România pierde dreptul de a mai fi conside­rată țară europeană. Locuitorii unei țări europene împărtășesc un set de valori și comportamente de care o majoritate năucă nu mai are astăzi habar – dacă va fi avut vreodată. România actuală e o su­pra­față, un spațiu, un ținut, un teritoriu. Spuneți-i cum vreți, dar nu „țară“.

Locuitorii unei țări – mai cu seamă ai unei țări europene – au conș­tiința binelui comun, a sănătății psihofizice, a grijii față de cine și de ce îi înconjoară. Și mai au ceva: soli­daritate. România lui 2021 alungă ideea de solidaritate și pe verticală, și pe orizontală. Pe verticală, clasa politică își vede mai departe de interese și le întoarce spa­tele cetățenilor.

Pe orizontală, populația din teritoriul ăsta căruia unii îi spun totuși „țară“ se împarte în două triburi: vaccinați și nevaccinați. Triburile se cotonogesc reciproc pe unde și cum pot. Suntem niște hutu și tutsi metaforici, parașutați în Europa din inima Africii și degrabă vărsători de sânge virtual pe rețelele de socializare și pe bloguri.

Argumentul științific e ignorat. În locul lui se insta­lează presupunerea cretină sau vinovată. Iar în temeiul acestei presupuneri rostite la do de sus pe canale media fără Dumnezeu, oamenii se comportă ilo­gic și primitiv. Puși să aleagă între bine și rău, aleg fără să clipească răul. De ce? Fiindcă au auzit că binele e suspect, iar ceva din structura lui are un je ne sais quoi care te face direct sclavul ocultei.

Fap­tul că restul lumii alege totuși binele nu-i clin­tește din judecata strâmbă. Faptul că fără vaccinuri nu s-ar fi ajuns la eradicarea de boli și la creșterea speranței de viață li se pare o găselniță de propa­gandă. Iar faptul că vaccinul e gratuit și te imuni­zează pur și simplu nu are importanță. El ar fi fost căutat de cei 70% din populația vaccinosceptică doar dacă ar fi fost comercializat ca o promoție la tigăi sau s-ar fi răspân­dit pe sub mână. Atunci, da, ar fi fost bun.

CIMITIRUL DIAVOLULUI. Despre politicieni nu me­rită spus decât că s-au comportat execrabil, cu un cinism aproape neplau­zibil în momente de criză. Însă trebuie spus ceva despre patogenii de care amin­team la început. Indiferent cum îi cheamă și ce fac când nu otrăvesc aerul, ei trebuie cercetați penal și tratați cu severitate ma­ximă. Adică închiși. Nu amendați, nu supuși blamului public, nu condamnați cu suspendare. Nu. În­chiși, cu decădere din drepturi și în orice caz fără mijloace de comunicare cu exte­riorul.

Pata neagră care este astăzi România li se datorează în mare mă­sură. De la preotul securist și sfidător (Teodosie, Ambrozie sau cum i-o spune) la demimondena min­cinoasă, de la senatoarea care întrerupe vaccinarea (!!!) într-o comună din Iași la gângavul care invită zeci de conspiraționiști pe canalul personal de YouTube, de la mimii legionaroid-orto­docși care au des­coperit că își pot folosi vocea (la fel cum și-au folosit mâna dreaptă semnând angajamente și denunțuri în tinerețe) la medicii care au schimbat jurământul lui Hipocrat pe jurământul de ipocrit, toți trebuie pe­dep­siți.

Aici nu mai e vorba de divergențe de păreri sau de argumente și contraargumente. E vorba de o campanie dirijată atent, după o rețetă testată cu succes în Rusia de acum aproape un secol. E vorba de viață și moarte. E vorba de un mormânt uriaș, căruia patogenii aceștia îi cioplesc crucea. De sus, mormântul se vede ca o pată neagră. Exact cum se vede țara pe harta lumii. Grădina Maicii Domnului s-a preschimbat în Cimitirul Diavolului.

Prozator, traducător și jurnalist sportiv, Radu Paraschivescu a realizat emisiunea „Pastila de limbă” la Digi24.