Pasiunea flamenco, de la clasic la viață

„Carmina Burana“ a prins încă de la premieră imaginația oricui a ascultat-o. În această primăvară, cantata lui Carl Orff a fost pentru prima dată adaptată pentru dansatori și acorduri flamenco.

Luni, 28 noiembrie, spectacolul Companiei, Ballet Flamenco din Madrid este prezentat la București.

Considerat o formă de artă în sine, flamenco include, pe lângă baile (dans), cântec (cante), toque (chitara) și jaleo (zguduirea, bătaia din palme, din picioare și strigăte de încurajare). Chiar dacă o istorie docu­mentată a ge­nului nu există decât pen­tru ulti­mii 200 de ani, este acceptat faptul că în acordurile inconfundabile se regăsesc influențe din diferite perioa­de istorice aduse de comunități care s-au întâlnit în Peninsula Iberică. De altfel, aceasta este una dintre explicațiile privind sărăcia referințelor vechi în legătură cu flamenco. Atât maurii, cât și evreii și gitanii au fost supuși perse­cu­țiilor și împinși spre marginea so­cie­tății andaluze.

Până și originea cuvântului este controversată. În anii ’30 se vorbea despre cuvântul hispa­no-arab „fellahmengu“, care ar fi avut sensul de „țăran izgonit“. Maurii, ex­pulzați de Inchiziție din societatea creș­­tină medie­vală odată cu evreii, s-ar fi refugiat în comunitățile țigă­nești pentru a li se pierde urma. O altă ipoteză leagă cuvântul de sensul „flamand“, zona din care societatea spa­niolă considera că au venit comu­ni­tățile de ți­gani care au fost esențiale pentru impunerea culturii flamenco.

Cantată și istorie. Dacă flamenco a cunoscut în ultimul secol adaptări și preluări în genuri muzicale foarte diverse, de la rock la transcrieri pentru ochestre simfonice, cantata lui Carl Orff a parcurs drumul invers. Scrisă în Germania anului 1935, a pus probleme na­ziștilor, care gustau acordurile maiestu­oase, dar nu se simțeau prea bine cu sugestiile erotice din versurile latine. Cu toate că, inițial, a considerat partitura o mostră de artă degenerată, socie­tatea nazistă a integrat acordurile din „Carmina Burana“ ca o celebrare a puterii și a instinctului vital.

După război, Orff a fost o vreme interzis pentru relațiile pe care le-a avut cu sistemul nazist, dar cu ajutorul unor prieteni americani a fost reabilitat. Orff a povestit în interogatoriile de după război că a fost unul dintre fondatorii Trandafirului Alb, grupul münchenez care a protestat împotriva nazismului. Chiar dacă povestea sa nu a ajuns să fie sus­ținută de alte dovezi în afara faptului că muzicianul era prie­ten cu unul dintre membrii dizi­denței, executat de naziști în 1943, muzi­cieni rock, precum Ozzi Osborne sau membrii trupei The Doors, au preluat muzica lui Orff. Chiar și autorii unui clip care anunța turneul „Dangerous“ al lui Micha­­el Jackson au apelat la fragmente din lucrarea clasică.

Ciocnirea tradițiilor. Vitalitatea și melancolia care se îmbină în flamenco au găsit răspuns în meditația lumească din cele 24 de texte alese de Orff din cu­legerea de poeme medievale „Carmina Burana“, cu un titlu complet care s-ar traduce din latină drept „Cântecele burei: Cântece laice pentru interpreți și coruri, pentru a fi cântate cu instrumente și imagini magice“. Ca și istoria artei flamenco, povestea versurilor adu­nate fie de călugări, fie de poeți medievali ale căror nume sunt cunoscute se pierde pe undeva printre secolele XI și XIII. Norocul, bogăția, efemeritatea vieții și păcatele, dorința și exuberanța senzuală sunt temele păstrate în fragmentele transpuse de Orff pe muzică.

Compania de pasiune. Luni, vor fi pe scena de la Sala Palatului 30 de dansatori și muzicieni conduși de Luciano Ruiz, cel care a adaptat pentru prima oară „Carmina Burana“ pentru un spectacol flamenco. Compania Ballet Flamenco din Madrid s-a înființat în 2001 și de atunci a adus în fața publi­cului mai multe spectacole orientate spre inves­­tigarea artei flamenco pentru recupera­rea originilor și identificarea influen­țe­lor acestui fenomen expresiv. Ansamblul se laudă cu mai bine de 200 de dansatori și pe undeva pe la 50 de muzi­­cieni care au contribuit la formularea spectaco­lelor sale în tot acest timp.

După ce a adaptat cu succes opera „Carmen“ sau selecții de dansuri spaniole pentru spec­tacolele sale, compania de dans din Madrid a ales cantata lui Carl Orff ca un partener destul de puternic pentru intensitatea ritmurilor flamenco. Prima parte a spec­tacolului trece prin secvențele cantatei, „Fortuna“, „Împără­teasa lumii“, „Primă­vara“, „Câr­ciu­ma“, „Dragostea“, iar a doua parte este rezer­vată „Visului flamenco“, poeme profane și sacre.

Spectacolele Companiei Ballet
Flamenco din Madrid

2003 „Carmen“, de Bizet
2005 „Spania dansează flamenco“
2014 „Sentiment flamenco“
2016 „Carmina Burana“, de Carl Orff

FOTO copertă: Scena bucureșteană găzduiește o întâlnire între dans și istorie. Sursa foto: Guliver / Getty Images