Pasiunea flamenco, de la clasic la viață

„Carmina Burana“ a prins încă de la premieră imaginația oricui a ascultat-o. În această primăvară, cantata lui Carl Orff a fost pentru prima dată adaptată pentru dansatori și acorduri flamenco.
Luni, 28 noiembrie, spectacolul Companiei, Ballet Flamenco din Madrid este prezentat la București.
Considerat o formă de artă în sine, flamenco include, pe lângă baile (dans), cântec (cante), toque (chitara) și jaleo (zguduirea, bătaia din palme, din picioare și strigăte de încurajare). Chiar dacă o istorie documentată a genului nu există decât pentru ultimii 200 de ani, este acceptat faptul că în acordurile inconfundabile se regăsesc influențe din diferite perioade istorice aduse de comunități care s-au întâlnit în Peninsula Iberică. De altfel, aceasta este una dintre explicațiile privind sărăcia referințelor vechi în legătură cu flamenco. Atât maurii, cât și evreii și gitanii au fost supuși persecuțiilor și împinși spre marginea societății andaluze.
Până și originea cuvântului este controversată. În anii ’30 se vorbea despre cuvântul hispano-arab „fellahmengu“, care ar fi avut sensul de „țăran izgonit“. Maurii, expulzați de Inchiziție din societatea creștină medievală odată cu evreii, s-ar fi refugiat în comunitățile țigănești pentru a li se pierde urma. O altă ipoteză leagă cuvântul de sensul „flamand“, zona din care societatea spaniolă considera că au venit comunitățile de țigani care au fost esențiale pentru impunerea culturii flamenco.
Cantată și istorie. Dacă flamenco a cunoscut în ultimul secol adaptări și preluări în genuri muzicale foarte diverse, de la rock la transcrieri pentru ochestre simfonice, cantata lui Carl Orff a parcurs drumul invers. Scrisă în Germania anului 1935, a pus probleme naziștilor, care gustau acordurile maiestuoase, dar nu se simțeau prea bine cu sugestiile erotice din versurile latine. Cu toate că, inițial, a considerat partitura o mostră de artă degenerată, societatea nazistă a integrat acordurile din „Carmina Burana“ ca o celebrare a puterii și a instinctului vital.

După război, Orff a fost o vreme interzis pentru relațiile pe care le-a avut cu sistemul nazist, dar cu ajutorul unor prieteni americani a fost reabilitat. Orff a povestit în interogatoriile de după război că a fost unul dintre fondatorii Trandafirului Alb, grupul münchenez care a protestat împotriva nazismului. Chiar dacă povestea sa nu a ajuns să fie susținută de alte dovezi în afara faptului că muzicianul era prieten cu unul dintre membrii dizidenței, executat de naziști în 1943, muzicieni rock, precum Ozzi Osborne sau membrii trupei The Doors, au preluat muzica lui Orff. Chiar și autorii unui clip care anunța turneul „Dangerous“ al lui Michael Jackson au apelat la fragmente din lucrarea clasică.
Ciocnirea tradițiilor. Vitalitatea și melancolia care se îmbină în flamenco au găsit răspuns în meditația lumească din cele 24 de texte alese de Orff din culegerea de poeme medievale „Carmina Burana“, cu un titlu complet care s-ar traduce din latină drept „Cântecele burei: Cântece laice pentru interpreți și coruri, pentru a fi cântate cu instrumente și imagini magice“. Ca și istoria artei flamenco, povestea versurilor adunate fie de călugări, fie de poeți medievali ale căror nume sunt cunoscute se pierde pe undeva printre secolele XI și XIII. Norocul, bogăția, efemeritatea vieții și păcatele, dorința și exuberanța senzuală sunt temele păstrate în fragmentele transpuse de Orff pe muzică.
Compania de pasiune. Luni, vor fi pe scena de la Sala Palatului 30 de dansatori și muzicieni conduși de Luciano Ruiz, cel care a adaptat pentru prima oară „Carmina Burana“ pentru un spectacol flamenco. Compania Ballet Flamenco din Madrid s-a înființat în 2001 și de atunci a adus în fața publicului mai multe spectacole orientate spre investigarea artei flamenco pentru recuperarea originilor și identificarea influențelor acestui fenomen expresiv. Ansamblul se laudă cu mai bine de 200 de dansatori și pe undeva pe la 50 de muzicieni care au contribuit la formularea spectacolelor sale în tot acest timp.
După ce a adaptat cu succes opera „Carmen“ sau selecții de dansuri spaniole pentru spectacolele sale, compania de dans din Madrid a ales cantata lui Carl Orff ca un partener destul de puternic pentru intensitatea ritmurilor flamenco. Prima parte a spectacolului trece prin secvențele cantatei, „Fortuna“, „Împărăteasa lumii“, „Primăvara“, „Cârciuma“, „Dragostea“, iar a doua parte este rezervată „Visului flamenco“, poeme profane și sacre.
Spectacolele Companiei Ballet
Flamenco din Madrid
2003 „Carmen“, de Bizet
2005 „Spania dansează flamenco“
2014 „Sentiment flamenco“
2016 „Carmina Burana“, de Carl Orff
FOTO copertă: Scena bucureșteană găzduiește o întâlnire între dans și istorie. Sursa foto: Guliver / Getty Images