Pasiunea flamenco, de la clasic la viață

Răzvan Țupa 25/11/2016 | 14:30 Timp Liber
Pasiunea flamenco, de la clasic la viață

„Carmina Burana“ a prins încă de la premieră imaginația oricui a ascultat-o. În această primăvară, cantata lui Carl Orff a fost pentru prima dată adaptată pentru dansatori și acorduri flamenco.

Luni, 28 noiembrie, spectacolul Companiei, Ballet Flamenco din Madrid este prezentat la București.

Considerat o formă de artă în sine, flamenco include, pe lângă baile (dans), cântec (cante), toque (chitara) și jaleo (zguduirea, bătaia din palme, din picioare și strigăte de încurajare). Chiar dacă o istorie docu­mentată a ge­nului nu există decât pen­tru ulti­mii 200 de ani, este acceptat faptul că în acordurile inconfundabile se regăsesc influențe din diferite perioa­de istorice aduse de comunități care s-au întâlnit în Peninsula Iberică. De altfel, aceasta este una dintre explicațiile privind sărăcia referințelor vechi în legătură cu flamenco. Atât maurii, cât și evreii și gitanii au fost supuși perse­cu­țiilor și împinși spre marginea so­cie­tății andaluze.

Până și originea cuvântului este controversată. În anii ’30 se vorbea despre cuvântul hispa­no-arab „fellahmengu“, care ar fi avut sensul de „țăran izgonit“. Maurii, ex­pulzați de Inchiziție din societatea creș­­tină medie­vală odată cu evreii, s-ar fi refugiat în comunitățile țigă­nești pentru a li se pierde urma. O altă ipoteză leagă cuvântul de sensul „flamand“, zona din care societatea spa­niolă considera că au venit comu­ni­tățile de ți­gani care au fost esențiale pentru impunerea culturii flamenco.

Cantată și istorie. Dacă flamenco a cunoscut în ultimul secol adaptări și preluări în genuri muzicale foarte diverse, de la rock la transcrieri pentru ochestre simfonice, cantata lui Carl Orff a parcurs drumul invers. Scrisă în Germania anului 1935, a pus probleme na­ziștilor, care gustau acordurile maiestu­oase, dar nu se simțeau prea bine cu sugestiile erotice din versurile latine. Cu toate că, inițial, a considerat partitura o mostră de artă degenerată, socie­tatea nazistă a integrat acordurile din „Carmina Burana“ ca o celebrare a puterii și a instinctului vital.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Și-a împărțit timpul între poezie și presă. A doua, culturală, prima... mai degrabă relațională. Scrie și pe poetic.ro. Este membru Pen Club Romania, iar la NewMoney Răzvan Țupa acoperă subiectele de cultură și timp liber.