Guvernul se apropie să împlinească o sută de zile de la instalare și se poate face un bilanț succint al deciziilor guvernamentale. Direct spus, actualul Executiv dă senzația că guvernează doar pentru sectorul bugetar. Majoritatea covârșitoare a acțiunilor, deciziilor și mesajelor transmise vizează aproape obsesiv zona bugetară.
Finisarea legii de salarizare unitară acutizează și mai mult concentrarea pe problemele aparatului de stat. Poate fi deja frustrant pentru companiile private, în special pentru reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii, să audă zilnic, de mai bine de o lună, despre cât de mult vor crește salariile în sectorul bugetar și despre cheltuielile statului în materie de salarizare bugetară. „Salariile bugetarilor vor crește cu 56%“, „la salarii se vor adăuga sporuri“, „bugetarii vor primi tichete de vacanță și norme de hrană“. Acestea sunt mesajele care nu se mai sfârșesc și care se leagă de proiectul legii de salarizare unitară.
Mai critici ca oricând. În tot acest timp, reprezentanții sectorului privat au fost mai critici ca oricând. Asociațiile profesionale nu au ezitat să ia poziție tranșantă împotriva încălcărilor normelor statului de drept; au avertizat asupra situației bugetare precare din ianuarie și, în fine, au criticat alocările bugetare substanțiale orientate spre cheltuielile cu salariile. În această luare de poziție venită din partea organizației Romanian Business Leaders apar două nuanțe interesante.
Prima critică este legată de faptul că legea de salarizare unitară a fost complet ruptă de criteriile de performanță ale sistemului public, de analiza funcționării eficiente a instituțiilor publice.
A doua critică este și mai profundă: ea se referă explicit la felul în care statul alocă resursele încasate, în ultimă instanță, de la sectorul privat. Este o premieră, pentru că în ultimii ani nu ne-am întâlnit cu situația ca, în mod public, oamenii de afaceri să acuze deschis statul că alocă ineficient fondurile publice. Este un lucru esențial și el pare că reflectă o anumită exasperare a mediului de afaceri.
Sentimentul exasperării are mai multe cauze. În primul rând, actele de guvernare se concentrează aproape exclusiv asupra sectorului bugetar. Desigur, reducerile de taxe și impozite, creșterile de salarii și pensii pot fi considerate ca decizii și în favoarea mediului privat. Da, însă toate aceste măsuri fac un singur lucru: încurajează consumul privat. Nu mai este suficient, în special pentru companiile mici și mijlocii. Acestea au nevoie ca investițiile publice să se concretizeze, au nevoie ca fondurile europene să înceapă să fie cheltuite și, în fine, au nevoie de un mediu de afaceri care să nu fie dominat de companiile de casă ale politicienilor.
Absorbția fondurilor europene este în impas: surse oficiale afirmă că autoritățile de management și sistemele informatice nu sunt nici acum acreditate de către Comisia Europeană. În aceste condiții, este sigur că, anul acesta, cheltuielile statului pentru programe europene vor fi minime.
O piață a angajatului. De asemenea, piața forței de muncă din România, o spun reprezentanții majorității sectoarelor economice, este în favoarea angajaților. În sensul că firmele găsesc tot mai greu personal calificat pentru a-l angaja. În acest context, majorările salariale anunțate cu o atât de mare generozitate nu pot decât să-i îngrijoreze pe managerii din mediul privat. Pe de o parte, pentru că sectorul public devine un magnet pentru angajați. Pe de altă parte, pentru că măririle de salarii din sectorul public pun presiune și asupra salariului din mediul privat.
De altfel, creșterea repetată a salariului minim începe să își arate efectele asupra companiilor mici și mijlocii. Unii dintre patroni deja și-au mutat angajații pe statele de plată de la opt la patru ore pentru a-și ține costurile sub control. Spre deosebire de sectorul bugetar în care criteriile de performanță sunt inexistente, companiile, în special cele mici și mijlocii, sunt obligate să își ajusteze costurile, inclusiv cele de personal, pentru a rămâne competitive. În aceste condiții, este complicat să vezi că sectorul de stat își propune creșteri de salarii cu aproape 60% în următorii patru ani, în timp ce studiile arată că, anul acesta, sectorul privat va opera creșteri de salarii cu 3,8%.
Nu în ultimul rând, există o discuție legată de banii bugetului. Sectorul privat plătește și își dorește să aibă un cuvânt de spus asupra priorităților cheltuirii banilor bugetari. Acest lucru nu înseamnă că sectorul public nu este important, că educația, sănătatea, siguranța publică, administrația locală nu au un rol esențial în funcționarea statului. Dar funcționarea instițutiilor statului trebuie să fie însoțită de criterii de eficiență. În ultimul timp, statul parcă a intrat în „exuberanța irațională“ dinainte de criză. Atunci, aparatul bugetar și salariile au crescut spectaculos. Au venit criza și corecțiile dureroase. Mediul privat a învățat să fie prudent, iar statul a uitat destul de repede acea experiență. Acum statul și sectorul privat par a fi două paralele inegale.
