Paradox: cu conturile pline de lichidități, băncile continuă să scumpească creditele
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Se întâmplă (nu doar) în sistemul bancar românesc: creditele noi au ajuns să fie, în medie, mai scumpe decât împrumuturile vechi. Și se întâmplă în condițiile în care băncile au lichiditate din belșug, bucurându-se de cele mai mari marje nete de dobândă din 2007 încoace.
Rata medie a dobânzilor la creditele noi în lei acordate populației a depășit în august, pentru a treia lună consecutiv și pentru prima dată după perioada de criză, rata medie a dobânzilor împrumuturilor din bilanțuri, reiese din datele Băncii Naționale a României (BNR).
Există și o explicație și ține atât de natura noilor credite, ponderea celor de consum – mai „scumpe“ – fiind în creștere, cât și de noua realitate cu care se confruntă sectorul bancar.
În luna august, rata medie de dobândă la împrumuturile noi în lei a fost de 7,21%, cu aproape jumătate de punct procentual peste dobânda medie a creditelor din stoc. „Evoluția a reflectat prioritar sporirea ponderii creditelor noi pentru consum“, notează banca centrală în cel mai recent buletin. În august, băncile au acordat credite de consum în valoare de aproape 1,5 miliarde de lei, ceea ce reprezintă în jur de 62% din volumul total de credite noi, față de doar 50,5% – ponderea din decembrie 2015. Avântul creditelor de nevoi personale în detrimentul celor ipotecare vine în contextul controverselor din jurul Legii dării în plată, dar și ca urmare a epuizării fondurilor pentru programul guvernamental „Prima Casă“, suplimentat cu 500 de milioane de lei la finele lui septembrie.
Pasive, dar active. Majoritatea creditelor în lei acordate populației sunt legate de ROBOR, atât cele din stoc, cât și producția nouă, tot ce diferă fiind marja aplicată de bancă, spune Ciprian Dascălu, economist-șef al ING Bank. În opinia sa, „scumpirea“ creditelor noi ține atât de creșterea ponderii creditelor de consum, cât și de „deciziile comerciale“ ale băncilor.
Dacă ne uităm la ce zice Banca Centrală Europeană, dobânzile foarte scăzute au un efect asupra profitabilității băncilor. Și cum băncile nu pot transmite dobânzile negative la euro mai departe consumatorilor, încearcă să-și recupereze pierderile de pe partea de pasive, printr-o creștere a marjei pe partea de active. Cam asta se întâmplă în toată Europa“, atrage atenția economistul.
BNR a menținut în septembrie dobânda-cheie de politică monetară, cea care „dă tonul“ dobânzilor practicate de băncile comerciale la minimul istoric de 1,75%.
Pe de altă parte, banca centrală a decis să reducă rezervele minime obligatorii în valută pe care băncile trebuie să le constituie la BNR la 10%, ceea ce a alimentat conturile băncilor cu circa 500 de milioane de euro. Mai mult, indicatorii ROBOR la trei și la șase luni, după care se calculează costurile creditelor cu dobânzi variabile, au coborât în septembrie la noi minime istorice, de 0,73%, respectiv 0,95%.
Marjele nete de odinioară. Pe de altă parte, în prima jumătate a acestui an, analiștii Băncii Transilvania observă o creștere generalizată a marjelor nete de dobândă – diferența dintre dobânzile cerute clienților și dobânzile acordate deponenților.
Creșterea marjelor nete este explicată de Adrian Rădulescu, economist-șef al BT, ca fiind un rezultat al majorării ratelor de dobândă la credite, pe fondul perspectivelor de politică monetară din SUA, Europa și România, precum și a intensificării provocărilor macro-financiare, în vreme ce scăderea bonităților acordate deponenților este un rezultat al excesului de lichiditate din piață.
La creditele/depozitele în sold în lei marja netă de dobândă a urcat cu opt puncte de bază lună la lună, la 5,22 puncte procentuale în august (cel mai ridicat nivel de la final de 2007)“, notează analiștii BT.
Totodată, marja netă de dobândă a crescut și la creditele/depozitele noi în lei, în august, la 5,41 puncte procentuale, cel mai ridicat nivel de la jumătatea lui 2007 încoace.
În primul semestru din acest an, sistemul bancar local a raportat un profit cumulat de 2,4 miliarde de lei, respectiv 530 de milioane de euro.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cine dictează piața” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1477906308018{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Românii sunt price takers, nu price makers, explică Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale la ASE.[/vc_column_text][vc_column_text]EPUIZARE ȘI RELANSARE. „Noi cam luăm ce ne impun multinaționalele, indiferent că sunt din segmentul alimentar, de utilități sau de produse financiare“, susține analistul. În opinia sa, ciclul de creditare sprijinit de creșterea veniturilor disponibile (ca urmare a majorărilor salariale și a reducerii fiscalității) s-a cam epuizat. Mitroi este de părere că singura metodă de relansare a ciclului de creditare o reprezintă creșterea constantă și solidă a salariilor. „Aceste salarii mai mari vor putea să aducă o capacitate de îndatorare superioară. Și de aici va veni un nou ciclu de creditare“, spune profesorul.
FOAMETEA DE RANDAMENTE. Mitroi vede o încetinire a creditării și presiune pe dobânzi. „Există o foamete globală de randamente, o insuficiență a randamentelor și a marjelor financiare care vor pune într-un fel sau altul presiune. Să nu credeți că în beneficiul consumatorului“, explică profesorul. În opinia sa, economia României este bine poziționată pe „podiumul european“, în special pentru că a observat o scădere a „coeficientului de corelare între contraleadership-ul politic și economie. Economia începe să funcționeze pe principiile ei, de economie de piață“, explică profesorul.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]
FOTO copertă: Laszlo Raduly / NewMoney[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
