Paradox beton: PIB-ul crește, construcțiile scad

Consumul crește, salariile cresc, PIB-ul crește – totul pare că merge ca pe roate în România, cel puțin dacă ne uităm la tabloul de bord al economiei româ­nești. Dar orice poveste aparent fericită își are și zmeii ei. Studiu de caz: indus­­tria construcțiilor.

În 2007-2008, anii de vârf ai economiei locale, nu era nicio surpriză să citești în presa românească sau în diverse ra­poarte ale companiilor din construcții despre creșteri spectaculoase, de 20 sau poate chiar 30 de procente. De altfel, în ecuația creșterii economice de 7–8% de la acea vreme, construcțiile erau responsabile pentru o treime, fiind unul dintre motoarele de bază care învârteau în­tregul mecanism macroeconomic. Au trecut de atunci o criză și un deceniu, iar construcțiile sunt acum subiectul unui paradox cu accente tipic românești.

ÎNAPOI LA MINUS. Industria de profil, una dintre cele mai afectate pe timp de criză, când peste 40% din valoarea sa a fost ștearsă cu buretele, a părut că dă sem­nale de revenire în 2015, odată cu noul avânt statistic al economiei. Numai că, anul trecut, când PIB-ul României a crescut cu 4,8%, cel mai mare avans de după 2008, construcțiile au revenit în letargie, fiind de altfel singura industrie care s-a întors pe minus.

Concret, lucrările de construcții au scăzut anul trecut cu 4,8%, în ciuda faptului că, pe zona privată cel puțin, piața de profil a avut un as într-o mânecă din care au ieșit mai multe case, mai multe clădiri de birouri și mai multe centre comerciale decât în 2015. Spre exemplu, lucrările de clădiri rezidențiale și nere­zidențiale, construite preponderent de actori privați, au înregistrat anul trecut un plus de 12,1%, respectiv 1,1% față de 2015. Insuficient însă pentru a compensa declinul raportat de construcțiile ingi­nerești sau de infrastructură, de 11,2%.

„Partea privată a investițiilor are doar o pondere limitată în valoarea totală a sectorului, motiv pentru care, deși are o dinamică pozitivă, nu poate impacta, în ansamblu, piața“, spune Laurențiu Plos­ceanu, președintele Asociației Române a Antreprenorilor de Construcții (ARACO).

Anul trecut, adaugă el, s-au scos la lici­tație foarte puține proiecte de infra­struc­tură, iar banii europeni pentru acest domeniu pe care România ar urma să îi primească în exercițiul financiar 2014 – 2020 nu au început încă să intre din plin în conturile statului român. Mai mult, România a continuat să încaseze anul trecut și resturi de plăți din perioa­da 2007–2013, primul exercițiu financiar în care țara noastră a beneficiat de bani de la Bruxelles ca membru deplin al Uniunii Europene.

Dar să vedem și câteva cifre: deși cheltuielile de capital (investiții de la buget) au înregistrat anul trecut un plus de 4%, până la peste 19 miliarde de lei, inves­­ti­­țiile din programe cu fonduri UE au scă­­zut în schimb cu aproape 60%, la puțin peste 10 miliarde de lei, arată da­tele din execuția bugetului ge­­neral consolidat pe 2016. „Sigur că sunt aș­teptări ca anul acesta situația să se schim­­be“, spune Plosceanu.

Unii jucători par însă să contrazică scăderea de anul trecut. Spre exemplu, cel mai mare constructor de pe plan local, grupul austriac Strabag, a încheiat anul precedent cu afaceri de circa  254 de milioane de euro în România, în creș­tere cu 5% față de 2015, în contextul în care jumătate de business este generat de proiecte de infrastructură, iar restul de construcții civile și industriale. „În pre­zent lucrăm la două mari fabrici în România și la proiectul de autostradă Ungheni-Ogra, iar restul lucrărilor din portofoliul nostru includ câteva proiecte de infrastructură, printre care reabilitări de drumuri sau rețele de apă“, au spus reprezentanții Strabag.

LA EXTREME. Privite în paralel, sub-sectoarele pieței construcțiilor arată di­ferențe ca de la cer la pământ. În timp ce 2016 a stabilit noi recorduri pe zona pri­vată, segmentul de infrastructură de transport, care în mod normal ar trebui să fie principalul motor al industriei construcțiilor, a rămas „repetent“ anul trecut. Iar acest lucru se vede cel mai bi­­ne în teren: în 2016 s-au construit pes­­te 55.000 de locuințe în România, potrivit estimărilor NewMoney, care iau în cal­­cul datele Institutului Național de Sta­­tistică privind numărul de unități livrate în primele nouă luni ale anului. Pe de altă parte, niciun kilometru nou de au­­tos­­tradă nu a fost deschis anul trecut.

„Piața imobiliară și nivelul investi­­țiilor private au fost la polul opus comparativ cu investițiile publice. Toate segmentele pieței imobiliare au fost foarte active, cu maxime înregistrate atât pe zona rezi­dențială, cât și pe cea a clă­di­rilor de birouri, a centrelor de retail sau a proiectelor logistice“, explică Marius Dragne, director general al pro­­du­­că­torului de ma­­­te­riale de construc­­ții Xella Ro, parte a grupului german Xella, care activează pe piața de BCA.

Ca o paranteză, alarmant este faptul că sectorul construcțiilor continuă să fie unul dintre cele mai afectate de feno­menul insolvențelor, așa cum s-a întâmplat și pe timp de criză. Dacă atunci au intrat în incapacitate de plată nume sonore din industria de profil, precum constructorii Romstrade (controlat de Nelu Iordache) sau Vega 93 (al antreprenorului român Corneliu Istrate), fenomenul a continuat și ulterior. Numai anul trecut au intrat în insolvență aproape 1.300 de firme din industria construcțiilor, repre­zentând 16% din totalul companiilor care s-au confruntat cu această problemă în 2016, arată un studiu realizat de Coface. E drept, numărul este în scădere cu 22% față de anul 2015, însă arată cât de fra­gilă rămâne această industrie.

SPERANȚE LA ÎNCEPUT DE AN. Piața con­­strucțiilor, în care lucrează aproape 400.000 de oameni, a generat în 2015 5,9% din PIB, arată datele de la Comisia Națională de Prognoză, iar pentru anii următori nu este întrevăzut un avans spectaculos al acestei ponderi, semnal că piața construcțiilor nu va mai reveni prea curând la cifrele din 2007–2008.

„Principala provocare sau amenințare a acestui an este reprezentată de stabi­­li­­tatea mediului economic și deblocarea investițiilor pu­blice. Orice derapaj legislativ creează incertitudine, iar aceasta poate duce la reticența investitorilor și creșterea costului de finanțare”, spune Sorin Miron, director general al grupului de firme Somaco, care produce prefabricate din beton și BCA.

SPERANȚA MOARE ULTIMA. Totuși, la început de an, speranța moa­­re ultima. Iar cel puțin când vine vor­ba de con­strucții de locuințe sau de clădiri in­dus­triale ori de birouri, ten­dința care se con­­­turează este clară: creș­terile vor con­­­tinua. „Ne așteptăm ca segmentul re­­zi­dențial și non-rezidențial să evolue­­ze foarte bine, în contextul în care pers­­pectiva economică a țării stimulează consumul pe zona de construcții de lo­cuințe și încurajează companiile să investească în active comerciale“, potrivit companiei de cercetare Business Mo­nitor International, care estimează o creș­­tere de 5,4% pentru sectorul con­struc­țiilor anul acesta.

La rândul său, șeful producătorului de materiale de construcții Xella Ro se aș­teaptă, cel puțin la nivel teoretic, la un avans al investițiilor publice, care au for­­ța să influențeze major piața de con­struc­­ții. Bugetul pe 2017 vizează inves­tiții publice de peste 34 de miliarde de lei, în creștere cu 17% față de execuția bu­­getară de anul trecut, dar principala ne­­cunoscută este dacă acești bani vor și ajunge „pe teren“. Pentru că, dacă anali­zăm ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, in­ves­­tițiile au fost de fiecare dată sacrificate la rectificările bugetare.

„Evoluția din 2017 este condiționată de politica de investiții asumată de guvernul în exercițiu, care include un portofoliu considerabil de proiecte cu finan­țare comunitară‘‘, spune Plosceanu de la ARACO, care adaugă că, dacă guvernul va fi ezitant în ceea ce priveste cheltuie­lile cu investițiile, potențialul de creștere a sectorului construcțiilor și contribuția sa în Produsul Intern Brut vor rămâne la „cote mediocre“. Iar, în acest caz, po­ves­­tea de anul trecut s-ar putea rescrie și anul acesta. Cu aceiași zmei.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney