Pandemia se va termina, dar nu este exclus ca boala COVID-19 să rămână printre noi. Omenirea are nevoie de o nouă strategie de joc
Pandemia se va termina, dar nu este exclus ca boala COVID-19 să rămână printre noi. Unele virusuri devin endemice și ajung să circule ciclic, în forme puțin letale. Dacă e așa și cu noul coronavirus, omenirea are nevoie de o nouă strategie de joc.
Lupta cu orice pandemie este o cursă în care timpul contează enorm. Inteligența umană, cunoașterea științifică și tehnologia încearcă să se miște mai rapid decât capacitatea virusului de a suferi mutații. Dacă specia umană produce o nouă generație la 20-30 de ani, microbii și virusurile o fac la câteva minute sau ore. Fiecare din aceste cicluri reproductive îi oferă virusului șansa de a produce o mutație. Cele mai multe dintre inevitabilele mutații vor fi nesemnificative sau chiar în detrimentul supraviețuirii virusului, dar unele îl vor ajuta să se adapteze mai bine presiunilor mediului în care trăiește și, implicit, să devină mai periculos pentru oameni.
Odată cu intrarea în al doilea an de pandemie, au apărut și au fost identificate variante noi ale virusului SARS-COV-2 în Brazilia, Africa de Sud și în Marea Britanie. Nu vor fi singurele. Cercetătorii se tem că unele dintre ele ar putea deveni rezistente la vaccinurile recent produse.
Prin urmare, apariția unor noi variante de coronavirus amenință omenirea cu o pandemie prelungită, deși lansarea campaniei de vaccinare ne-a promis finalul ei, comentează autorii unor analize publicate de Foreign Affairs și Nature.
Pandemia și riscul inegalității globale
Presiunea timpului face accesul la vaccin cu atât mai important. Noi mutații se pot dezvolta atunci când virusul se răspândește la populații nevaccinate. Cel mai bun mod de a opri dezvoltarea unor variante noi mai periculoase este de a vaccina cât mai mulți oameni posibil.
Din păcate, regimul actual de vaccinare anti-COVID-19 nu este croit să ne ducă la acest rezultat. Milioane de locuitori ai țărilor bogate ale lumii s-au vaccinat, dar rămân multe țări mai slab dezvoltate și mai ales cele sărace care nu au vaccinat nici măcar un locuitor.
Naționalismul privind vaccinarea – a se citi dorința guvernelor de a-și proteja propriii cetățeni înainte de a-și face griji pentru ceilalți – nu va feri nici țările bogate, dacă apar noi mutații care vor prelungi suferința peste tot în lume, fără excepție. Acțiunea colectivă de imunizare a lumii împotriva virusului SARS-COV-2 sună idealist, dar este o necesitate cât se poate de pragmatică, subliniază Foreign Affairs.
În ciuda haosului privind distribuția și campania propriu-zisă de vaccinare anti-COVID-19, Statele Unite ale Americii au reușit administrarea a peste 60 de milioane de doze (la o populație de 330 de milioane de locuitori). Recent, Administrația Biden a anunțat că în primele 100 de zile de mandat va fi atins pragul de 100 de milioane de doze administrate.
Nu este suficient, comentează și The Wired. Potrivit decanului Școlii de Medicină din cadrul Universității Brown (situată în orașul Providence, din statul american Rhode Island), dr. Ashish Jha, vaccinarea rapidă, în masă, la nivel planetar este esențială – imunitatea de turmă pe care pariază atât de mulți este o nebunie, dat fiind că îi permite virusului să sufere mutații nenumărate. „(Vaccinarea rapidă, n.r.) este probabil singura noastră armă pe termen scurt“, a declarat acesta într-un interviu video, citat de The Wired.
Iar dacă Africa nu se vaccinează, va rămâne sursa mutațiilor, așa cum s-a întâmplat deja cu varianta africană a virusului. De altfel, vaccinul AstraZeneca, dezvoltat cu Universitatea Oxford, s-a dovedit ineficient în prevenirea infectării cu varianta africană, iar mutația s-a răspândit deja în 48 de țări, inclusiv în Marea Britanie și în SUA, notează The Wired. Sub jumătate de milion de locuitori ai Africii Subsahariene, unde trăiesc 1,1 miliarde de oameni, au fost vaccinați până acum.
Potrivit unui raport al grupului One, a cărui misiune este combaterea sărăciei, cele mai bogate țări ale lumii sunt pe cale să ajungă la stocuri de peste un miliard de doze, mult peste cât au nevoie pentru a-și imuniza populația, dar suficient pentru a vaccina toată populația adultă din Africa. Țări precum Nigeria, Etiopia sau Zimbabwe au mulți cetățeni care trăiesc și muncesc în Europa, America de Nord, chiar și în Asia, iar zborurile regulate între aceste destinații răspândesc cu ușurință orice mutație a virusului.
Și ar mai fi o problemă – cei care nu vor să se vaccineze. Statele Unite au trecut de pragul de 550.000 de decese cauzate de SARS-COV-2. Potrivit unui sondaj recent, unu din cinci americani nu vrea să se vaccineze (13% au spus că nu se vor vaccina niciodată).
La nivel global, campania de vaccinare se derulează extrem de lent, cu excepția Israelului, care și-a vaccinat peste jumătate din populație. O analiză realizată în decembrie de The Economist’s Intelligence Unit anticipa că majoritatea țărilor sărace nu vor primi doze mai devreme de 2022.
Luna trecută, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, avertiza omenirea că suntem în pragul „unui eșec moral catastrofal, în măsura în care vaccinurile nu sunt distribuite echitabil și spre emisfera sudică a lumii“.
Amenințarea care pândește
Luni la rând, oamenii de știință au presupus că virusul este relativ stabil. Mutațiile suferite păreau suficient de nesemnificative pentru ca un vaccin eficient să le neutralizeze pentru totdeauna. Numai că apariția noilor variante ale virusului în noiembrie și decembrie anul trecut a forțat comunitatea științifică să admită că nu va fi deloc așa simplu să punem capăt acestei pandemii nici cu vaccin.
Noile variante ale virusului dau câteva motive de îngrijorare. În general, o nouă versiune este mai ușor transmisibilă între oameni și, ce e mai îngrijorător, poate da forme mai severe de boală și poate crește mortalitatea. Presiunea pe sistemele medicale deja la limită ar fi și mai mare. Cel mai îngrijorător ar fi ca imunitatea obținută prin vaccinarea actuală sau din trecerea prin boală să nu mai protejeze în fața noilor mutații.
Răspândirea accelerată în Statele Unite ale Americii a noii variante a virusului detectată prima dată în Marea Britanie sugerează că SARS-COV-2 se adaptează într-un mod care-l face mai transmisibil și chiar mai sever din punctul de vedere al bolii. Iar atât timp cât virusul continuă să se răspândească în lume, nimeni nu este protejat de fapt în fața mutațiilor care scad semnificativ eficiența – până la totală ineficiență – a vaccinurilor și a tratamentelor administrate până acum.
Au mai fost detectate noi variante – cele din Africa de Sud și din Brazilia –, care însă nu se răspândesc atât de repede în SUA sau în lume, dar pentru care vaccinurile actuale sau trecerea prin boală nu oferă protecție. Un scenariu în care suferința, mortalitatea și problemele economice ale anului 2020 se vor perpetua în 2021.
Este o amenințare reală care pândește la colț, în condițiile în care o mare parte a lumii nu are acces la vaccinuri. În februarie, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite (ONU), António Guterres, a anunțat că 10 țări au administrat 75% din cantitatea disponibilă de vaccinuri – ceea ce înseamnă că oamenii din peste 130 de țări, unde locuiesc cumulat 2,5 miliarde de persoane, nu au fost vaccinați nici măcar cu prima doză din orice vaccin acreditat, ceea ce îi face vulnerabili în fața noilor variante ale virusului.
Țările bogate se apropie de imunitatea de turmă, luând în calcul rata de vaccinare din următoarele luni. Dar, de fapt, vor rămâne vulnerabile din cauza noilor variante care se dezvoltă și se răspândesc în țările unde majoritatea locuitorilor au rămas nevaccinați.
Vor fi amenințate lanțurile de aprovizionare globale, iar suferința cea mai mare va fi tot în țările unde nu s-a reușit o vaccinare în masă a populației. Statele lumii vor trebui să-și închidă din nou frontierele, va fi din nou închis sau măcar limitat turismul internațional.
Un studiu publicat în ianuarie de Camera de Comerț Internațională arată că accesul inegal la vaccinare ar putea costa economia globală undeva spre 9.200 de miliarde de dolari, iar aproape jumătate din această sumă ar fi pierdută de statele bogate. O pandemie prelungită ar arunca în haos guvernele vulnerabile și slăbite, ducând la o instabilitate geopolitică și mai accentuată.
Războiul anti-COVID-19
Dacă nu vrem să prelungim pandemia cu doi-trei ani, este nevoie așadar de un răspuns global prin care să fie sporite considerabil producția și distribuirea vaccinurilor. Un astfel de răspuns este COVAX, programul global de acces la vaccin al Organizației Mondiale a Sănătății, care prevede ca 92 de țări sărace și cu venituri medii (multe din Africa) să primească vaccinuri acreditate.
Obiectivul inițial era de a acoperi doar 20% din populația luată în considerare, iar oficialii s-au temut că și respectivul prag va fi dificil de atins. În februarie, Ghana a devenit prima țară care a primit un lot de doze în cadrul COVAX, dar doar 1% din populația de 31 de milioane de locuitori a primit vaccinul. Din păcate, imunizarea extinsă în Africa rămâne o perspectivă îndepărtată, iar Uniunea Africană speră să ajungă în trei ani la o pondere de 60% din cele 1,3 miliarde de locuitori ai continentului.
COVAX este o inițiativă umanitară, dar s-a transformat într-un instrument vital al propriilor interese. În februarie, membrele grupului G7 s-au angajat să doneze încă 7,5 miliarde de dolari pentru COVAX, din care 4 miliarde de dolari au venit doar din partea Statelor Unite.
Cu toate acestea, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, a insistat că suma este mult sub cea necesară. Țările bogate trebuie să asigure o finanțare mai consistentă de atât, conștientizând că donațiile lor sunt o infimă poliță de asigurare care să acopere consecințele dezastruoase ale inacțiunii lor. Și nu e suficient să scoată doar mai mulți bani din buzunar – guvernele și instituțiile internaționale trebuie să mărească și producția de vaccinuri.
Țări din Africa sau America Centrală și de Sud, multe din Asia au o capacitate de producție limitată. Pentru a compensa deficitul, țările și companiile care produc deja trebuie să coordoneze eforturile de accelerare a producției (acolo unde se poate) și a distribuției de vaccinuri. Nu în ultimul rând, trebuie implicate în efort China, India, Rusia și, evident, țări occidentale, pentru a ajuta la dezvoltarea capacității în țări aliate sau țări-client.
Statele membre ale Organizației Mondiale a Sănătății ar trebui să reconsidere reglementările privind drepturile de proprietate intelectuală, astfel încât să fie instituite derogări menite să ajute la creșterea producției. Companiile farmaceutice trebuie să fie dispuse să împărtășească know-how și tehnologie pe care în mod normal le-ar proteja pentru propriile interese economice.
Într-un gest încurajator, președintele american, Joe Biden, a anunțat în martie că gigantul farmaceutic Merck a căzut de acord cu rivalul său tradițional, Johnson & Johnson, să mărească producția vaccinului pe bază de doză unică dezvoltat de J&J, recent aprobat de Food & Drug Administration (FDA).
Prin urmare, OMS, guvernele, ONG-urile și companiile farmaceutice trebuie să cutreiere lumea în lung și în lat pentru a găsi noi capacități de producție pentru vaccinurile acreditate, dar și pentru producerea echipamentelor necesare administrării lor – fiole, seringi, unități de stocare la temperaturi foarte scăzute.
De pildă, fabrici care acum produc vaccinuri veterinare ar putea fi folosite pentru producția de vaccinuri anti-COVID-19. Ulterior, țările bogate, OMS și ONG-uri caritabile le pot susține financiar și tehnologic pentru a accelera lucrurile.
Noile facilități ar putea deservi dincolo de această pandemie, ameliorând lacunele din lanțurile de aprovizionare internaționale pentru medicamente generice (majoritatea sunt acum produse în China sau în India).
Este tot mai limpede însă că producerea unor cantități importante pentru vaccinarea rapidă în țări sărace se va dovedi extrem de dificilă. Pentru că o altă frână ar putea fi neacceptarea vaccinării de către populație. De aceea, guvernele și organizațiile internaționale trebuie să pună la punct și să lanseze campanii de informare prin influenceri, politicieni, vedete etc., pentru a scădea rezistența față de vaccinare.
Nicio țară nu este o insulă
În cele din urmă, educația privind vaccinarea va fi cea mai bună cale de a putea stopa mutațiile și apariția unor noi variante mortale ale virusului SARS-COV-2. Până atunci, guvernele și instituțiile medicale internaționale nu au ce face decât să monitorizeze și să raporteze orice mutație a virusului, așa cum a făcut Marea Britanie.
Cercetătorii fac deja eforturi să crească protecția pe care actualele vaccinuri o oferă. Este clar însă că trebuie să înceapă deja să lucreze la versiunea a doua și a treia a vaccinurilor de azi.
Este posibil ca virusul SARS-COV-2 să devină endemic, asemenea virusurilor care fac ravagii iarna. Noua generație de vaccinuri anti-COVID-19 va trebui să fie multivalentă, astfel încât să fie eficientă pentru mai multe variante ale virusului.
Un alt scop ar fi dezvoltarea unui vaccin universal care să combată coronavirusul. Pentru a ajunge acolo, este nevoie de un efort de talia Proiectului Manhattan, dar un astfel de demers ar fi justificat dacă poate neutraliza potențialul devastator al mutațiilor pe care virusul le poate suferi.
Pe scurt, nu se va termina prea curând. Pe fondul ritmului lent de vaccinare globală, pe de o parte, și al unei rapide frecvențe a mutațiilor virusului, pe de alta, concluziile cercetătorilor tind să sune din ce în ce mai alarmist – COVID-19 va rămâne printre noi pentru totdeauna.
Dacă va fi așa, avem nevoie de o resetare psihologică. În primul an al pandemiei, ne-am purtat ca și când COVID-19 a apărut ca un oaspete neinvitat, dar care își ia catrafusele la un moment dat și pleacă. Ar fi mai realist acum să acceptăm că este un coleg de cameră nedorit. Așa că tot ce ne mai rămâne de făcut este să-l împiedicăm să preia controlul întregii case.
În acest scenariu sunt de luat în considerare două linii de acțiune simultan. Prima, să facem toate eforturile pentru a reduce numărul îmbolnăvirilor și deceselor. În al doilea rând, trebuie să acceptăm că aceste eforturi nu sunt suficiente pentru a eradica definitiv COVID-19.
Pur și simplu, „SARS-COV-2 nu are caracteristicile pe care le are un virus ce poate fi eradicat prin vaccin“, spune Tara C. Smith, epidemiologă și profesoară la Colegiul de Sănătate Publică din cadrul Kent State University. Tot ea ne amintește că singura eradicare a unei boli gestionată de omenire printr-un vaccin este în cazul variolei.
În privința noilor vaccinuri, nu este clar dacă protejează împotriva reinfectării sau pot bloca transmiterea mai departe, deși unele formule ar putea. Despre cele acreditate până acum, se știe că împiedică dezvoltarea unei forme severe a bolii, spitalizarea și decesul. Dincolo de asta, întrebările legate de COVID-19 și despre ce va urma rămân deschise, mai comentează The Wired.
Știm doar că nici Statele Unite ale Americii și nici altă putere globală nu pot înfrânge pandemia judecând naționalist. Vaccinurile anti-COVID-19 sunt acum o componentă centrală a apărării și securității Statelor Unite. De data aceasta, la capitolul defensiv intră însă și protejarea străinilor. Merită invocate versurile lui John Donne de acum câteva secole: „Niciun om nu este o insulă, nu-și este sieși de-ajuns, fiecare om e o fărâmă de continent, o bucată de țărm“. Niciodată nu au fost mai adevărate ca în contextul acestei pandemii. Și parafrazând, dacă vor continua să bată, clopotele vor bate pentru noi toți, conchide nu foarte optimist Foreign Affairs.
Gâlceavă
În timp ce SUA și UE se ceartă pe tema cantităților livrate de vaccin, Africa rămâne cu cele mai puține doze.
- REACȚIE ADVERSĂ. După ce americanii și britanicii au preferat să joace cartea naționalistă, președintele Comisiei Europene, Ursula Von Der Leyen, a amenințat că va bloca exporturile pentru vaccinurile produse pe continent. În primul semestru, UE trebuia să primească 260 de milioane de doze de la AstraZeneca, însă a primit 100 de milioane.
- SUB CENTURĂ. Contractul dintre guvernul de la Londra și AstraZeneca, semnat acum un an, prevede livrarea cu prioritate a vaccinului pentru Marea Britanie. În schimb, Germania, care a finanțat dezvoltarea vaccinului de către BioNTech, nu a pus nicio clauză de livrare. Mai mult, europenii nu au blocat asocierea BioNTech cu americanii de la Pfizer. Numai că americanii au o legislație care le permite să blocheze orice export de vaccinuri produse pe teritoriul lor.
Acest articol a apărut în numărul 112 al Revistei NewMoney
FOTO: Getty