Pandemia se va termina, dar nu este exclus ca boala COVID-19 să rămână printre noi. Omenirea are nevoie de o nouă strategie de joc

Mimi Noel 12/04/2021 | 11:04 Special
Pandemia se va termina, dar nu este exclus ca boala COVID-19 să rămână printre noi. Omenirea are nevoie de o nouă strategie de joc

Pandemia se va termina, dar nu este exclus ca boala COVID-19 să rămână printre noi. Unele virusuri devin endemice și ajung să circule ciclic, în forme puțin letale. Dacă e așa și cu noul coronavirus, omenirea are nevoie de o nouă strategie de joc.

Lupta cu orice pandemie este o cursă în care timpul con­tează enorm. Inteligența umană, cunoașterea știin­țifică și tehnologia încearcă să se miște mai rapid decât capacitatea virusului de a suferi mutații. Dacă specia umană produce o nouă generație la 20-30 de ani, microbii și virusurile o fac la câteva minute sau ore. Fiecare din aceste cicluri reproductive îi oferă virusului șansa de a produce o mutație. Cele mai multe dintre inevitabilele mutații vor fi nesemnificative sau chiar în detrimentul supra­viețuirii virusului, dar unele îl vor ajuta să se adapteze mai bine presiu­nilor mediului în care trăiește și, implicit, să devină mai periculos pentru oameni.

Odată cu intrarea în al doilea an de pandemie, au apărut și au fost identificate variante noi ale virusului SARS-COV-2 în Brazilia, Africa de Sud și în Marea Britanie. Nu vor fi singurele. Cercetătorii se tem că unele dintre ele ar putea deveni rezistente la vaccinurile re­cent produse.

Prin urmare, apariția unor noi variante de coronavirus amenință omenirea cu o pandemie prelungită, deși lansarea campaniei de vaccinare ne-a promis finalul ei, comentează autorii unor analize pu­blicate de Foreign Affairs și Nature.

Pandemia și riscul inegalității globale

Presiunea timpului face accesul la vaccin cu atât mai important. Noi mu­tații se pot dezvolta atunci când virusul se răspân­dește la populații nevaccinate. Cel mai bun mod de a opri dezvoltarea unor variante noi mai periculoase este de a vaccina cât mai mulți oameni posibil.

Din păcate, regimul actual de vaccinare anti-COVID-19 nu este croit să ne ducă la acest rezultat. Mili­oane de locuitori ai țărilor bogate ale lumii s-au vacci­nat, dar rămân multe țări mai slab dezvoltate și mai ales cele sărace care nu au vaccinat nici măcar un locuitor.

Naționalismul privind vaccinarea – a se citi dorința guvernelor de a-și proteja propriii cetățeni înainte de a-și face griji pentru ceilalți – nu va feri nici țările bogate, dacă apar noi mutații care vor prelungi suferința peste tot în lume, fără excepție. Acțiunea colectivă de imunizare a lumii împotriva virusului SARS-COV-2 sună idealist, dar este o necesitate cât se poate de prag­matică, subliniază Foreign Affairs.

În ciuda haosului privind distribuția și campania propriu-zisă de vaccinare anti-COVID-19, Statele Unite ale Americii au reușit administrarea a peste 60 de mili­oane de doze (la o populație de 330 de milioane de locuitori). Recent, Administrația Biden a anunțat că în primele 100 de zile de mandat va fi atins pragul de 100 de mi­lioane de doze administrate.

Nu este suficient, comentează și The Wired. Potrivit de­canului Școlii de Medicină din cadrul Universității Brown (situată în orașul Providence, din statul ameri­can Rhode Island), dr. Ashish Jha, vaccinarea rapidă, în masă, la nivel planetar este esențială – imunitatea de turmă pe care pariază atât de mulți este o nebunie, dat fiind că îi permite virusului să sufere mutații ne­nu­mărate. „(Vac­cinarea rapidă, n.r.) este probabil sin­gura noas­tră armă pe termen scurt“, a declarat acesta într-un in­terviu video, citat de The Wired.

Iar dacă Africa nu se vaccinează, va rămâne sursa mutațiilor, așa cum s-a întâmplat deja cu varianta africană a virusului. De altfel, vaccinul AstraZeneca, dezvoltat cu Universitatea Oxford, s-a dovedit ineficient în prevenirea infectării cu varianta africană, iar mutația s-a răspândit deja în 48 de țări, inclusiv în Ma­rea Britanie și în SUA, notează The Wired. Sub ju­mă­tate de milion de locuitori ai Africii Subsahariene, unde trăiesc 1,1 miliarde de oameni, au fost vaccinați până acum.

Potrivit unui raport al grupului One, a cărui misiune este combaterea sărăciei, cele mai bogate țări ale lumii sunt pe cale să ajungă la stocuri de peste un miliard de doze, mult peste cât au nevoie pentru a-și imu­niza populația, dar suficient pentru a vaccina toată populația adultă din Africa. Țări precum Nigeria, Etiopia sau Zimbabwe au mulți cetățeni care trăiesc și mun­cesc în Europa, America de Nord, chiar și în Asia, iar zborurile regulate între aceste destinații răspân­desc cu ușurință orice mutație a virusului.

Și ar mai fi o problemă – cei care nu vor să se vacci­neze. Statele Unite au trecut de pragul de 550.000 de decese cauzate de SARS-COV-2. Potrivit unui sondaj recent, unu din cinci americani nu vrea să se vaccineze (13% au spus că nu se vor vaccina niciodată).

La nivel global, campania de vaccinare se derulează extrem de lent, cu excepția Israelului, care și-a vaccinat peste jumătate din populație. O analiză realizată în decembrie de The Economist’s Intelligence Unit anticipa că majoritatea țărilor sărace nu vor primi doze mai devreme de 2022.

Luna trecută, directorul ge­neral al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghe­bre­yesus, avertiza omenirea că suntem în pragul „unui eșec moral catastrofal, în mă­sura în care vacci­nurile nu sunt distribuite echitabil și spre emisfera sudică a lumii“.

Tedros Adhanom Ghe­bre­yesus, director general OMS

Amenințarea care pândește

Luni la rând, oamenii de știință au presupus că virusul este relativ stabil. Mutațiile suferite păreau suficient de nesemnificative pentru ca un vaccin eficient să le neutrali­zeze pentru totdeauna. Numai că apariția noilor variante ale virusului în noiembrie și decembrie anul tre­cut a forțat comuni­tatea științifică să admită că nu va fi deloc așa simplu să punem capăt acestei pandemii nici cu vaccin.

Noile variante ale virusului dau câteva motive de îngrijorare. În general, o nouă versiune este mai ușor trans­mi­sibilă între oameni și, ce e mai îngrijorător, poate da forme mai severe de boală și poate crește mor­ta­li­tatea. Presiunea pe sistemele medicale deja la limită ar fi și mai mare. Cel mai în­­gri­jorător ar fi ca imunitatea ob­ți­nută prin vaccinarea actuală sau din trecerea prin boală să nu mai protejeze în fața noilor mu­tații.

Răspândirea accelerată în Statele Unite ale Americii a noii variante a virusului de­tec­­tată prima dată în Ma­rea Britanie sugerează că SARS-COV-2 se adap­tează într-un mod care-l face mai trans­mi­­sibil și chiar mai se­ver din punctul de vedere al bolii. Iar atât timp cât virusul continuă să se răspân­dească în lume, nimeni nu este protejat de fapt în fața mutațiilor care scad semnificativ eficiența – până la totală ine­ficiență – a vaccinurilor și a tratamentelor administrate până acum.

Au mai fost detectate noi variante – cele din Africa de Sud și din Brazilia –, care însă nu se răspândesc atât de repede în SUA sau în lume, dar pentru care vac­cinurile actuale sau trecerea prin boală nu oferă protecție. Un scenariu în care suferința, mortalitatea și problemele economice ale anului 2020 se vor perpetua în 2021.

Este o amenințare reală care pândește la colț, în con­dițiile în care o mare parte a lumii nu are acces la vaccinuri. În februarie, secretarul general al Organi­za­ției Națiunilor Unite (ONU), António Guterres, a anun­țat că 10 țări au administrat 75% din cantitatea dis­ponibilă de vaccinuri – ceea ce înseamnă că oamenii din peste 130 de țări, unde locuiesc cumulat 2,5 miliarde de persoane, nu au fost vaccinați nici măcar cu prima doză din orice vaccin acreditat, ceea ce îi face vulnerabili în fața noilor variante ale virusului.

Țările bogate se apropie de imunitatea de turmă, luând în calcul rata de vaccinare din următoarele luni. Dar, de fapt, vor rămâne vulnerabile din cauza noilor variante care se dezvoltă și se răspândesc în țările unde majoritatea locuitorilor au rămas nevaccinați.

Vor fi amenințate lanțurile de aprovizionare globale, iar suferința cea mai mare va fi tot în țările unde nu s-a reușit o vaccinare în masă a populației. Statele lumii vor trebui să-și închidă din nou frontierele, va fi din nou închis sau măcar limitat turismul interna­țional.

Un studiu publicat în ianua­rie de Camera de Co­merț In­ter­națională arată că accesul inegal la vacci­nare ar putea costa economia globală undeva spre 9.200 de miliarde de dolari, iar aproape jumă­tate din această sumă ar fi pierdută de statele bogate. O pan­de­mie pre­lungită ar arun­ca în haos guvernele vul­ne­rabile și slă­bite, ducând la o instabi­litate geopolitică și mai accen­tuată.

Războiul anti-COVID-19

Dacă nu vrem să prelungim pan­demia cu doi-trei ani, este nevoie așadar de un răspuns global prin care să fie sporite considerabil producția și distribuirea vaccinurilor. Un astfel de răspuns este COVAX, pro­gramul global de acces la vaccin al Orga­ni­zației Mondiale a Sănătății, care prevede ca 92 de țări sărace și cu veni­turi medii (multe din Africa) să pri­mească vaccinuri acre­ditate.

Obiectivul inițial era de a acoperi doar 20% din popu­la­ția luată în considerare, iar oficialii s-au temut că și respectivul prag va fi dificil de atins. În februarie, Ghana a devenit prima țară care a primit un lot de doze în cadrul COVAX, dar doar 1% din populația de 31 de milioane de locuitori a primit vaccinul. Din pă­cate, imunizarea extinsă în Africa rămâne o perspec­tivă îndepărtată, iar Uniunea Africană speră să ajungă în trei ani la o pondere de 60% din cele 1,3 miliarde de locuitori ai continentului.

COVAX este o inițiativă umanitară, dar s-a transformat într-un instrument vital al propriilor interese. În februarie, membrele grupului G7 s-au angajat să doneze încă 7,5 miliarde de dolari pentru COVAX, din care 4 miliarde de dolari au venit doar din partea Statelor Unite.

Cu toate acestea, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, a insistat că suma este mult sub cea nece­sară. Țările bogate trebuie să asi­gure o finanțare mai consistentă de atât, conștienti­zând că donațiile lor sunt o infimă poliță de asigurare care să acopere con­secințele dezastruoase ale inac­țiunii lor. Și nu e suficient să scoată doar mai mulți bani din buzunar – guvernele și instituțiile interna­ționale trebuie să mă­rească și producția de vaccinuri.

Țări din Africa sau America Centrală și de Sud, multe din Asia au o capa­citate de producție limitată. Pentru a compensa deficitul, țările și companiile care produc deja tre­buie să coordoneze eforturile de acce­le­rare a pro­duc­ției (acolo unde se poate) și a distri­bu­ției de vaccinuri. Nu în ultimul rând, trebuie implicate în efort China, India, Rusia și, evident, țări occidentale, pentru a ajuta la dezvoltarea capacității în țări aliate sau țări-client.

Statele membre ale Organi­zației Mondiale a Sănă­tății ar trebui să reconsidere re­glementările privind drepturile de proprietate inte­lec­tuală, astfel încât să fie in­stituite derogări menite să ajute la creșterea pro­duc­ției. Companiile farmaceutice trebuie să fie dispuse să împărtășească know-how și tehnologie pe care în mod normal le-ar proteja pentru propriile interese economice.

Într-un gest încurajator, președintele american, Joe Biden, a anunțat în martie că gigantul farmaceutic Merck a căzut de acord cu rivalul său tradițional, John­son & Johnson, să mărească producția vaccinului pe bază de doză unică dezvoltat de J&J, recent aprobat de Food & Drug Administration (FDA).

Prin urmare, OMS, guvernele, ONG-urile și companiile farmaceutice trebuie să cutreiere lumea în lung și în lat pentru a găsi noi capacități de producție pentru vaccinurile acreditate, dar și pentru producerea echipamentelor necesare administrării lor – fiole, seringi, unități de stocare la temperaturi foarte scă­zute.

De pildă, fabrici care acum produc vaccinuri vete­rinare ar putea fi folosite pentru producția de vacci­nuri anti-COVID-19. Ulterior, țările bogate, OMS și ONG-uri caritabile le pot susține financiar și tehnolo­gic pentru a accelera lucrurile.

Noile facilități ar putea deservi dincolo de această pandemie, ameliorând lacunele din lanțurile de apro­vi­zionare internaționale pentru medicamente gene­rice (majoritatea sunt acum produse în China sau în India).

Este tot mai limpede însă că producerea unor can­tități importante pentru vaccinarea rapidă în țări să­race se va dovedi extrem de dificilă. Pentru că o altă frână ar putea fi neacceptarea vaccinării de către po­pulație. De aceea, guvernele și organizațiile interna­țio­nale trebuie să pună la punct și să lanseze campanii de informare prin influenceri, politicieni, vedete etc., pentru a scădea rezistența față de vaccinare.

Nicio țară nu este o insulă

În cele din urmă, edu­cația privind vaccinarea va fi cea mai bună cale de a putea stopa mutațiile și apariția unor noi variante mortale ale virusului SARS-COV-2. Până atunci, guvernele și instituțiile medicale internaționale nu au ce face de­cât să monitorizeze și să raporteze orice mutație a virusului, așa cum a făcut Marea Britanie.

Cercetătorii fac deja eforturi să crească protecția pe care actualele vaccinuri o oferă. Este clar însă că trebuie să înceapă deja să lucreze la versiunea a doua și a treia a vaccinurilor de azi.

Este posibil ca virusul SARS-COV-2 să devină endemic, asemenea virusurilor care fac ravagii iarna. Noua generație de vaccinuri anti-COVID-19 va trebui să fie multivalentă, astfel încât să fie eficientă pentru mai multe variante ale virusului.

Un alt scop ar fi dezvoltarea unui vaccin universal care să combată coronavirusul. Pentru a ajunge aco­lo, este nevoie de un efort de talia Proiectului Manhattan, dar un astfel de demers ar fi justificat dacă poate neutraliza potențialul devastator al mutațiilor pe care virusul le poate suferi.

Pe scurt, nu se va termina prea curând. Pe fondul ritmului lent de vaccinare globală, pe de o parte, și al unei rapide frecvențe a mutațiilor virusului, pe de alta, concluziile cercetătorilor tind să sune din ce în ce mai alarmist – COVID-19 va rămâne printre noi pentru totdeauna.

Dacă va fi așa, avem nevoie de o resetare psiho­logică. În primul an al pandemiei, ne-am purtat ca și când COVID-19 a apărut ca un oaspete neinvitat, dar care își ia catrafusele la un moment dat și pleacă. Ar fi mai realist acum să acceptăm că este un coleg de cameră nedorit. Așa că tot ce ne mai rămâne de făcut este să-l împiedicăm să preia controlul întregii case.

În acest scenariu sunt de luat în considerare două linii de acțiune simultan. Prima, să facem toate eforturile pentru a reduce numărul îmbolnăvirilor și dece­selor. În al doilea rând, trebuie să acceptăm că aceste eforturi nu sunt suficiente pentru a eradica definitiv COVID-19.

Pur și simplu, „SARS-COV-2 nu are caracteristicile pe care le are un virus ce poate fi eradicat prin vaccin“, spune Tara C. Smith, epidemiologă și profesoară la Colegiul de Sănătate Publică din cadrul Kent State University. Tot ea ne amintește că singura eradicare a unei boli gestionată de omenire printr-un vaccin este în cazul variolei.

În privința noilor vaccinuri, nu este clar dacă pro­te­jează împotriva reinfectării sau pot bloca transmi­terea mai departe, deși unele formule ar putea. Despre cele acre­ditate până acum, se știe că împiedică dezvoltarea unei forme severe a bolii, spitalizarea și de­cesul. Dincolo de asta, întrebările legate de COVID-19 și despre ce va urma rămân deschise, mai comentează The Wired.

Știm doar că nici Statele Unite ale Americii și nici altă putere globală nu pot înfrânge pandemia jude­când naționalist. Vaccinu­rile anti-COVID-19 sunt acum o componentă centrală a apărării și securității Statelor Unite. De data aceasta, la capitolul defensiv intră însă și protejarea străinilor. Merită invocate versurile lui John Donne de acum câ­teva secole: „Niciun om nu este o insulă, nu-și este sieși de-ajuns, fiecare om e o fă­râmă de continent, o bu­cată de țărm“. Niciodată nu au fost mai adevărate ca în contextul acestei pandemii. Și parafrazând, dacă vor continua să bată, clopotele vor bate pentru noi toți, conchide nu foarte op­timist Foreign Affairs.

Gâlceavă

În timp ce SUA și UE se ceartă pe tema cantităților livrate de vaccin, Africa rămâne cu cele mai puține doze.

  • REACȚIE ADVERSĂ. După ce americanii și britanicii au pre­ferat să joace cartea naționalistă, preșe­dintele Comisiei Europene, Ursula Von Der Leyen, a amenințat că va bloca expor­turile pentru vacci­nurile produse pe con­tinent. În primul semestru, UE tre­buia să primească 260 de milioane de doze de la Astra­Zeneca, însă a primit 100 de milioane.
  • SUB CENTURĂ. Contractul dintre guvernul de la Londra și AstraZeneca, semnat acum un an, prevede livrarea cu prioritate a vaccinului pentru Marea Britanie. În schimb, Germania, care a finanțat dezvoltarea vaccinului de către BioNTech, nu a pus nicio clauză de li­vrare. Mai mult, europenii nu au blocat asocierea BioNTech cu americanii de la Pfizer. Numai că americanii au o legislație care le permite să blocheze orice export de vaccinuri produse pe teritoriul lor.

Acest articol a apărut în numărul 112 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.