Pământul românesc cel de toate zilele
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Privit din punct de vedere strict imobiliar, pământul pare să fie una dintre cele mai profitabile investiții. Când vine însă vorba de agricultură, cu ce preț se schimbă lucrurile?
Agricultura este un element ce cântărește greu în economia românească, generând 4-5% din PIB, raportat la o medie pe statele UE de doar 1,7%. Practic, în România se face agricultură pe cel puțin jumătate din suprafața țării, iar din totalul de 13,3 milioane de hectare ale terenurilor agricole, aproape două treimi sunt arabile. Dacă adăugăm în ecuație și un grad ridicat de fertilitate, e ușor de înțeles de ce terenurile s-au tranzacționat pe bandă rulantă în ultimele decenii.
Dar să vedem și câteva cifre: prețul terenului agricol din România pleacă de la 1.500 de euro și poate ajunge la 9.000 – 10.000 de euro pe hectar, potrivit Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). România are însă unele dintre cele mai mici prețuri din Europa, raportat la un preț de 40.000-80.000 de euro/ha în Olanda sau de 20.000-80.000 de euro în Germania, potrivit datelor de pe site-ul agenției olandeze de tranzacționare a terenurilor agricole Cibus Farmland Club. În Polonia, etalonul comparațiilor economice cu România, prețul variază între 8.000 și 13.000 de euro pe hectar.
Pe de altă parte, prețul terenurilor arabile s-a dublat în ultimii cinci ani, crescând în medie cu circa 20% pe an, estimează Hitch&Mosher, cea mai mare companie de real estate din vestul țării. „Desigur, există nuanțări procentuale pentru această creștere, date de câțiva factori precum mărimea suprafeței de teren, gradul de consolidare, condițiile climaterice și altele“, explică Marius Șchiopotă, managing partner al Hitch&Mosher.
În zona de vest a țării, de exemplu, unde compania pe care o conduce își desfășoară cea mai mare parte a activității și unde se găsesc, de altfel, printre cele mai fertile soluri din țară, prețul mediu de tranzacționare a terenurilor arabile cu suprafețe mari, între 1.000 și peste 4.000 de hectare, este de 5.500–6.000 de euro pe hectar. „Interesul (pentru terenuri, n.r.) a rămas constant încă din anii 2011–2012, când am constatat un apetit foarte crescut al investitorilor – fie ei străini sau autohtoni“, completează Șchiopotă.
Cele mai atractive terenuri sunt cele comasate, cu suprafețe mari, aflate mai ales în Banat, Bărăgan și Dobrogea, zone cu soluri fertile și cu acces la sursele de apă, necesare irigațiilor.
MARII LATIFUNDIARI. În momentul de față, una dintre cele mai mari ferme de producție vegetală din România se întinde pe aproape 60.000 de hectare în Insula Mare a Brăilei, fiind exploatată de românul Constantin Duluțe prin intermediul companiei Agricost, terenurile fiind luate în concesiune de la Agenția Domeniilor Statului.
Dintre latifundiarii străini, compania Emiliana West Rom, controlată de omul de afaceri italian Luciano Martini, exploatează în jur de 12.000 de hectare de teren în județul Timiș, potrivit unor estimări din piață. Tot cam aceeași suprafață este exploatată și de Maria Trading, companie controlată de investitorii libanezi Sarkis Sarkis, Laoun Youssef și Saad Iskandar. Și tot în jur de 12.000 de hectare exploatează și grupul danez Ingleby.
Mai mult, și o serie de bănci și de fonduri private de pensii și de asigurări au început să își întoarcă privirea înspre terenurile agricole din România, un exemplu fiind banca olandeză Rabobank, care, prin brațul său de investiții în agricultură, Rabo Farm, a cumpărat aici peste 20.000 de hectare, pe care ulterior le-a dat în arendă.
De altfel, investitorii străini au cumpărat sau au luat în concesiune în ultimul deceniu suprafețe considerabile din terenurile agricole locale. Piața funciară din România s-a liberalizat la începutul lui 2014, ceea ce înseamnă că din acel moment și persoanele fizice străine au putut cumpăra teren pe plan local, în contextul în care, anterior, doar persoanele juridice aveau acest drept. Anul trecut, guvernul anunța că va introduce o lege privind vânzarea terenurilor agricole, care să limiteze achizițiile făcute în acest domeniu.
Una dintre problemele terenurilor agricole din România ar fi că s-au transformat într-un „El Dorado imobiliar“, în care producția nu mai este principalul scop al acestora, ci subînchirierea sau arendarea, avertizează Emil Florian Dumitru, președinte al Federației Naționale a Producătorilor din Agricultură, Industrie Alimentară și Servicii Conexe din România Pro Agro. „Vocile care spun că nu pleacă nimeni cu terenul din România se află în eroare. Dacă vrem să asigurăm securitatea alimentară a României și dacă vrem să vorbim de ferme de familie și de tineri care să se implice în agricultură, trebuie să ne uităm cu atenție la terenurile agricole“, completează el.
CELE DOUĂ REALITĂȚI. Datele privind ponderea terenurilor agricole din România deținute de străini au fost mereu un subiect tabu, având în vedere că o statistică oficială nu a fost niciodată publicată. Mai multe cifre, destul de diferite, privind acest indicator au fost vehiculate de-a lungul timpului. Fostul ministru al Agriculturii din guvernul lui Dacian Cioloș, Achim Irimescu, spunea, anul trecut, că în mâinile străinilor s-ar afla circa un milion de hectare, adică peste 12% din totalul terenului arabil.
Pe de altă parte, președintele Klaus Iohannis a avansat o cifră și mai mare, declarându-se îngrijorat în urmă cu doar câteva luni că 30% din terenul agricol ar fi controlat de străini, fie direct, în proprietate, fie prin contracte de arendă.
În acext context, anul trecut au existat o serie de discuții și consultări cu mediul de afaceri privind introducerea unei legi care să limiteze vânzarea terenurilor agricole și care, mai ales, să pună punct tranzacțiilor făcute în scop pur speculativ. Evident, inițiativa a încins spiritele la toate nivelurile, astfel că mai multe forme ale proiectului de lege au fost discutate de-a lungul anului, fără a se ajunge însă la niciun rezultat concret. În ultima variantă luată în calcul spre finalul anului trecut, achizițiile de terenuri agricole erau limitate, atât pentru români, cât și pentru străini, la 150 de hectare pentru persoane fizice, respectiv 500 de hectare pentru persoane juridice. De atunci însă, proiectul a intrat într-un con de umbră, iar când și în ce formă va fi adoptat rămâne încă un mister.
Cert este că agricultura României cunoaște două realități care funcționează în paralel: una a marilor fermieri, care exploatează mii sau zeci de mii de hectare, și cea a micilor producători, care practică agricultura de subzistență.
Se conturează însă și o cale de mijloc, schițată de mici fermieri care au decis să pună la comun terenurile lor, într-un sistem de cooperativă. Astfel de exemple sunt Combinatele Agroindustriale Curtici și Olari din județul Arad, conduse de fermierul Dimitrie Muscă, ce pun la un loc peste 7.500 de hectare, deținute de aproape 4.000 de membri.
Combinatele de la Curtici și Olari au activitate și în zona creșterii animalelor, deținând de asemenea și magazine în care comercializează produsele obținute. „Unde ne unim terenurile, puterea crește“, spune Muscă, în opinia căruia prețul pământului din România se va uniformiza cu cel din restul Europei în câțiva ani.
O previziune ce pare tot mai aproape de a se împlini, având în vedere „setea“ tot mai mare de terenuri din ultimii ani. Cât de repede va fi ea stăvilită și la ce preț e, însă, o altă poveste.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Glie, dulce glie” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Terenurile agricole, fie ele arabile sau acoperite cu vii, livezi, pășuni sau fânețe, ocupă peste jumătate din suprafața României.[/vc_column_text][vc_column_text]
- CÂT PRODUCEM. Producția agricolă a ajuns anul trecut la 15 miliarde de euro, în scădere cu aproape 3% față de 2015, potrivit Eurostat. Segmentul vegetal generează aproape două treimi din totalul producției agricole.
- CE PRODUCEM. Cerealele (grâu, porumb, secară, orz, orzoaică) sunt principala cultură vegetală, ocupând peste 5 milioane de hectare din suprafața agricolă a României. De asemenea, printre culturile importante se numără și cele de legume, plante oleaginoase și cartofi.
- CINE PRODUCE. Peste două milioane de români lucrează în sectorul agricol, care include și silvicultura, și pescuitul, arată datele INS pe 2015. Comparativ cu anul anterior, numărul persoanelor care își desfășoară activitatea în acest domeniu a scăzut cu aproape 260.000.
- SUBVENȚII. Fermierii primesc subvenții indiferent că sunt proprietari, arendași sau concesionari. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a virat către agricultorii din sectorul vegetal peste 1,8 miliarde de euro în campania 2015.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO: Guliver / Getty Images
