Oprimare, substantiv feminin

După ce Statele Unite ale Americii și aliații lor au îndepărtat de la putere re­gi­mul taliban în 2001, procentajul fetelor care s-au înscris la școală a crescut de la 0 la 80%, iar mariajele forțate au devenit ilegale. Chiar dacă multe familii au ignorat noile legi, nimeni nu poate contesta că femeile și fetele afgane au câștigat enorm în materie de drepturi în ultimii 20 de ani. Problema imensă este că tot progre­sul este pe punctul să se năruie.

SUA fac tot ce le stă în putere „pentru a promova egalitatea de gen prin măsuri di­plomatice“, sună o declarație a Departamentului de Stat. Numai că e greu să fii crezut că faci asta atunci când lași în urmă armament în valoare de miliarde de dolari și o populație întreagă pe mâna unui grup violent de misogini. Evident că politica externă implică și compromisuri dificile. Și iată cum vorbele lui Hillary Clinton de acum zece ani capătă azi o relevanță și mai mare – subjugarea femeilor este o amenințare la adresa securității întregii lumi. Societățile care le oprimă pe femei sunt mult mai violente și instabile.

Și sunt câteva posibile explicații, deta­liază o analiză a revistei britanice The Eco­no­mist. În multe locuri ale lumii, fetușii de sex feminin ajung să fie selectiv avortați. Sau, dacă fetele sunt născute, sunt apoi fatal neglijate. Practica a dus la o deformare a cotei de gen, altfel spus, milioane de băieți sunt sortiți să rămână singuri. Iar tinerii frus­trați au mari șanse să ajungă să comită infracțiuni sau să intre în grupări rebele. Cei care recrutează pentru Boko Haram și Sta­tul Islamic știu asta și le promit neveste și prăzi de război. La fel, poligamia generează un surplus de tineri singuri, mai ales în rândul păturilor defavorizate.

 Anacronism

Toate conflictele au cauze complexe. Nu este întâmplător însă că în re­giunea Kashmir există cel mai mare dezechilibru între sexe din India și, la fel, nu e o coincidență că în primele 20 de țări din to­pul celor mai turbulente state într-un index compilat de Fund for Peace din Washington se practică poligamia.

În Guineea, unde a avut loc o lovitură de stat chiar pe 5 septembrie, 42% din femeile măritate cu vârste între 15 și 49 de ani se află într-o familie poligamică. La fel, autori­tățile din China încearcă să țină sub preș cifrele reale despre surplusul de bărbați.

În afara democrațiilor bogate, grupul băr­baților înrudiți este în continuare celula de bază a multor societăți. Inițial, s-au format dintr-un motiv întemeiat – autoapărarea. Băr­bații care fac parte din același neam se unesc la nevoie în fața inamicilor. Astăzi însă sunt grupurile care generează pro­bleme. Clanurile conduse după legea talio­nului varsă sânge în tot Orientul Mijlociu. Numeroase triburi se războiesc între ele pentru a controla un stat. Iar respectivele state ajung să fie corupte și disfuncționale, își alienează cetățenii și devin atractive pentru jihadiști, care promit să guverneze mai corect. Societățile care se bazează pe aceste grupuri de bărbați tind să le subjuge pe femei. Tații decid cu cine se vor căsători fetele lor. Adesea, familia băiatului trebuie să plă­tească sume zdravene familiei miresei. Este motivul pentru care tații decid că­să­toria la vârste foarte fragede pentru fete.

Nu este deloc ceva izolat – zestrea și suma plătită familiei miresei sunt o practică co­mună în jumătate din țările lumii. O cincime dintre tinerele lumii s-au măritat înainte de 18 ani, iar 0,05% se căsătoresc înainte de 15 ani. Evident că majoritatea renunță la școală, sunt mai puțin capabile să facă față soților abuzivi și sunt șanse slabe să poată crește copii sănătoși și educați.

Cercetătorii de la universitățile Texas A&M și Brigham Young au compilat un index global al atitudinilor premoderne față de femei, inclusiv legi sexiste privind fami­lia, drepturi inegale asupra proprietății, ma­riaje premature pentru fete, mariaje patrilocale, poligamie, zestre, preferința de a naște băieți, violențe împotriva femeilor sau iertarea unor abuzuri (de pildă, un violator se poate căsători cu victima, iar astfel scapă de pedeapsă). Din datele obținute re­iese clar că toate aceste aspecte sunt direct corelate cu instabilitatea violentă dintr-o țară.

Geopolitca sexelor

Din toate aceste cercetări se pot extrage lecții. Pe lângă instrumentele analitice obișnuite, factorii de decizie ar trebui să studieze și geopolitica prin prisma sexelor. Dacă ar fi existat acum 20 de ani, acel index al obiceiurilor sexiste i-ar fi avertizat asupra dificultății de a construi o națiune în țări ca Afganistan și Irak. Azi sugerează că stabilitatea nu poate fi luată ca atare în țări ca Arabia Saudită, Pa­kistan și nici chiar în India.

Orice negociere de pace ar trebui să in­cludă și femei. Între 1992 și 2019, doar 13% din negociatori și 6% din semnatarii acordu­rilor de pace erau femei. Interesant este că pacea tinde să dureze mai mult când la masa discuțiilor se află și femei. Poate pentru că femeile sunt mai dispuse să ajungă la un compromis. Sau pentru că într-o încă­pere unde se află doar taberele bărbaților cu arme nu există un input și dinspre ta­băra necombatantă. Liberia a reușit să pună capăt unui război civil groaznic impli­când femei în negocierile de pace.

Guvernele ar trebui să și facă ce spun atunci când promit că vor să elibereze ju­mătate din populația lumii – să educe fetele, să interzică mariajul minorilor și mutilarea genitală a fetelor, să declare ilegală po­li­ga­mia, să egalizeze drepturile de moș­te­nire, să-i educe pe băieți să nu le mai lo­vească pe femei etc. Majoritatea acestor măsuri țin de guver­nele naționale, dar și comunitatea din afara unei anumite țări poate juca un rol. De când donatori occidentali au început să susțină educarea fetelor, tot mai multe au și ajuns la școală – rata celor care au fost înscrise în ciclul primar a crescut de la 64% în 1970 la aproape 90% în prezent. De asemenea, campaniile ONG-urilor împotriva ma­ri­a­jelor premature au determinat o creș­tere a vârstei minime în 50 de țări din 2000 încoace.

Băieții trebuie să fie educați în spiritul nonviolenței de către mentorii locali, însă despre cum pot fi concepute astfel de programe un rol pot juca ONG-urile caritabile și diverse think tankuri. USAID sau Banca Mondială a făcut o treabă bună promovând drepturile femeilor asupra proprietății, chiar dacă eforturile lor din Afganistan s-ar putea să se năruiască.

Diplomația nu ar trebui să fie naivă – ță­rile au interese vitale și au nevoie să-și țină la distanță dușmanii. Geopolitica nu ar trebui văzută doar printr-o lentilă feministă, la fel cum nu ar trebui văzută nici doar în termeni economici sau de proliferare nucleară. Doar că atunci când factorii de decizie nu reu­șesc să țină cont și de interesele a ju­mă­tate din populația planetei, nu pot pretinde că au o înțelegere a lumii pe care o conduc.

Statisticile groazei

La nivel global, 90% din oameni, fie femei, fie bărbați, discriminează femei într-un fel sau altul.

• Victime. ­­Se estimează că 736 de milioane de femei au fost victimele violenței din par­tea par­tenerului sau ale violenței sexuale din partea non-partenerilor.
• Sărăcie. ­­Violența afectează disproporțio­nat țările sau regiunile sărace ale lumii. 37% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani care au fost abuzate toată viața de partener provin din țări catalogate cel mai puțin dezvoltate.

FOTO: AFP/Getty