Cât de eficient este statul în recuperarea prejudiciilor din acte de corupție? Aceasta a fost una dintre principalele teme de discuție de săptămâna trecută, în contextul eliberării condiționate a omului de afaceri Dan Voiculescu. Incertitudinea legată de amploarea recuperării prejudiciului în cel mai mediatizat proces al deceniului a ridicat justificate semne de întrebare legate de impactul real al campaniilor justiției împotriva corupției și criminalității economice în general.
Parafrazându-l pe Voiculescu, să închidem ochii pentru câteva clipe și să ne teleportăm în Delta Dunării, unul dintre ultimele locuri sălbatice din Europa. Teritoriul acesta enigmatic și greu accesibil era în urmă cu zece ani un paradis al controversaților. Gura Portiței, care pentru ceva vreme devenise o nouă Vamă Veche a Deltei, se afla sub influența lui Alexandru Bittner, care, alături de Remus Truică, era unul dintre apropiații lui Adrian Năstase – cel mai puternic om din România acelor vremuri.
Totodată, amprenta din Deltă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, cel despre care s-a spus nu fără temei că avea control asupra unei părți a statului român, era semnificativă. Fostul mogul media preluase, printre altele, complexul Lebăda din localitatea Crișani unul dintre simbolurile turismului din Deltă în perioada comunistă. Sorin Marin, unul dintre primii asociați ai lui Dinu Patriciu în Rompetrol, era un alt „proprietar“ de Deltă, la Sfântu Gheorghe.
A FOST ODATĂ. În 2017, niciunul dintre personajele de mai sus nu mai are influență în Paradisul provizoriu, așa cum metaforic numea Cornel Nistorescu, într-un reportaj literar de acum 35 de ani, tărâmul dintre Tulcea și Marea Neagră. Anchetați penal sau condamnați definitiv, foștii proprietari și-au abandonat sau au vândut proprietățile din Deltă. Despre noii proprietari puteți citi în cover story-ul „Enigmele Deltei“ din ediția curentă a NewMoney. Ca un spoiler, este vorba în esență de investitori de talie mai mică decât predecesorii lor, însă cu intenții pe termen lung. Să nu uităm că în cazul primilor achizițiile țineau mai degrabă de capriciul personal. Cu ani în urmă, circula o legendă cum că Sorin Ovidiu Vîntu, întrebat de pescarii lipoveni de ce nu își promovează spațiile de cazare mai agresiv, a răspuns printr-o întrebare retorică: „Păi, de ce să vină turiști? Să asculte manele la maxim?!“
La o scară mai mică, Delta reflectă extincția polilor de putere de odinioară. IT-ul este o altă zonă ale cărei adâncuri s-au curățat în ultima perioadă. Anul trecut, această piață s-a contractat cu 5,6%, în principal din cauza amânării investițiilor publice. Puternicii zilei de ieri, Sebastian Ghiță (Teamnet) și Irina Socol (Siveco), au ieșit cu totul din prima scenă.
O situație similară s-a întâmplat și în sectorul construcțiilor, unde reducerea investițiilor publice și anchetele autorităților i-au transformat în personaje istorice pe altcândva importanții Theodor Berna (Tehnologica Radion), Dan Besciu (Euroconstruct Trading 98) – mai cunoscut pentru restaurantul său, Golden Blitz – sau Nelu Iordache (Romstrade). Volumul lucrărilor de construcții inginerești a consemnat un declin cu 29% pe an în primele cinci luni din 2017, ca urmare a scăderii investițiilor publice, observa recent economistul-șef al unei mari bănci comerciale. Cum teoria spune că un spațiu părăsit nu rămâne niciodată liber, toate aceste nume au fost înlocuite de multinaționale din Italia, Austria sau Spania.
LUPII TINERI. Evident, trierea mediului de afaceri este un important pas înainte, însă – sub nicio formă – nu pune între paranteze importanța recuperării prejudiciilor din actele de corupție. Și aceasta e la fel de importantă. Însă poate și mai importantă devine o altă chestiune de natură „civilă“: cine creează incubatoarele pentru viitoarele superstaruri ale antreprenoriatului național? Răspunsul nu e în niciun caz Start-Up Nation, după cum ați putut citi în numărul 18 al acestei reviste. Astfel de programe guvernamentale fac mai mult rău decât bine, pentru că îi obișnuiesc pe tinerii antreprenori cu bani obținuți ușor.
Incubatorul, dacă ne referim strict la IT este piața în sine, însă nivelul investițiilor în startup-urile din acest sector plasează România pe ultimele locuri din Europa. Pe de o parte, numărul de absolvenți de facultăți tehnologice este insuficient față de cererea pieței (citiți o analiză detaliată a fenomenului în textul „Absențe motivate“ din numărul curent), iar, pe de alta, elitele – din rândul cărora ar putea apărea viitorii antreprenori – emigrează pe capete. Nu în ultimul rând, vedete în devenire, precum fondatorii aplicației Clever Taxi – Mihai Rotaru și Alexandru Dumitru –, se opresc din ascensiune în momentul în care își vând compania către o multinațională.
Probabil că stelele viitorului vor fi mai mici, mai puțin strălucitoare și vor arde mai repede decât cele de ieri, dar vestea bună e că nu creează prejudicii.
