Oligarhii ruși cu origini evreiești se pot adăposti împreună cu banii lor sub cetățenia israeliană pe care mulți o au fix pentru acest gen de situații

Mimi Noel 29/03/2022 | 10:22 Global
Oligarhii ruși cu origini evreiești se pot adăposti împreună cu banii lor sub cetățenia israeliană pe care mulți o au fix pentru acest gen de situații

Oligarhii ruși cu origini evreiești se pot adăposti împreună cu banii lor sub ce­tă­­țenia israeliană pe care mulți o au fix pentru acest gen de situații. Prin urmare, Israelul va fi luat cu asalt de bo­gații Rusiei, pe fondul sancțiunilor impuse de Occident.

Măsurile punitive la adresa Rusiei adoptate de Statele Unite ale Americii și de Uniu­nea Europeană lovesc nu doar în oligarhii ruși, ci și în orice afacere cu expunere pe Rusia. Israelul nu este obligat să țină cont de nicio recomandare a Vestului și nici nu a anunțat vreo restricție față de afacerile rusești. Este unul dintre motivele pentru care avioanele private din Rusia continuă să aterizeze pe aeroportul Ben-Gurion. Unul, aparținând lui Ro­man Abramovici, a aterizat pe 25 fe­bruarie, la o zi după ce Rusia a invadat Ucraina.

Cu toate acestea, este de așteptat ca băncile israeliene să adopte noile sanc­țiuni europene și americane, așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți cu alte seturi de sancțiuni. „Colaborez cu cinci oameni de afaceri activi în Rusia, panica s-a instalat deja într-un anumit grad, mai ales că nu știe nimeni ce urmează. În același timp, trebuie spus și faptul că, în cazul opus – dacă autoritățile ruse ar fi devenit ostile față de oamenii de afaceri, teama ar fi fost mult mai mare“, comentează avocatul Ram A. Gamliel, citat de ziarul israelian Haaretz.

Unii s-au pregătit încă dinainte de începerea ostilităților în teren. Acum, pe fondul decuplării de SWIFT, a devenit aproape imposibil să mai bagi sau să mai scoți bani din Rusia. „Cine a fost suficient de inteligent a reușit să-și transfere fondurile în perioada de dinaintea izbucnirii conflictului“, a mai spus Gamliel.

Economia oligarhilor

Oligarhii sunt specia aceea de afaceriști care au strâns averi colosale după căderea Uniunii Sovie­ti­ce, în perioada privatizării resurselor natu­rale ale țării. „Nu am o dovadă a sursei ave­rii fiecăruia, dar nu există bani curați care să vină din Rusia. Au beneficiat de fructele corupției la nivel național“, comentează Roman Bronfman, fost avocat al Meretz (partid israelian de stânga, n.r.) și originar din Ucraina. „Sursa acestor bani este un furt colectiv comis împotriva tuturor cetățe­ni­lor. Pensia medie în Rusia este azi 200 de do­lari, iar ecartul dintre rușii bogați și cei să­raci este cel mai mare din lume“, adaugă Bronfman, citat de Haaretz.

Inițial, oligarhii s-au aliniat cu predecesorul lui Vladimir Putin, Boris Elțîn, care și-a pus speranțele în ei că îl vor ajuta să transforme Rusia într-o democrație liberală. Odată cu ascensiunea la putere (1999), Putin a început să folosească acest sistem pen­tru a-i persecuta pe anumiți oligarhi. Cel mai cunoscut exemplu rămân cei trei oligarhi de la conglomeratul Yukos: Leonid Nevzlin (deține și 25% din Haaretz), Vladimir Dubov și Mihail Ho­dorkovski. Primii doi au fugit în Israel, în timp ce Hodorkovski a fost condamnat la 10 ani de închisoare sub acuzația de evaziune fiscală.

Averi fără frontiere

Sunt mai mulți oligarhi care au reușit să scape din Rusia. Dar nu toți s-au dezis de Putin. Unii au decis chiar să păstreze legătura cu regimul de la Kremlin, care a intensificat corupția în Rusia, transformând-o într-o economie a acoli­ți­lor săi. Oligarhul Mihail Fridman, de exemplu, considerat în anii ’90 un om de afaceri in­dependent, fără legături cu regimul lui Putin, s-a apropiat de cercul oligarhilor fideli președintelui rus, la fel cum a făcut și Petr Aven, partenerul său din grupul financiar Alfa. Acum o săptămână, amândoi au fost puși pe lista de sancțiuni pentru legă­turi cu regimul de la Kremlin (Fridman are și cetățenia israeliană).

Grupul Alfa are parteneriat de business cu alți doi oligarhi cunoscuți în Israel – Viktor Vekselberg și Len Blavatnik (ulti­mul deține și cetățeniile americană și britanică). Vekselberg a investit în Fifth Dimension, com­pania condusă de ministrul israelian al apărării, Beni Gantz, înainte ca acesta să intre în politică. Blavatnik deține postul TV israelian Channel 13 și a deținut conglome­ratul Clal Industries.

Alfa Group a avut parteneriat și cu AAR, grup de companii deținut tot de tandemul Vekselberg-Blavatnik. Iar AAR a intrat în par­teneriat cu TNK-BP, una din cele mai mari companii petroliere din lume. În 2013, Rosneft, gigantul rusesc de stat, achiziționa TNK-BP cu 55 de miliarde de dolari (BP a ră­mas cu un pachet minoritar de 19%). Tranzacția aprobată personal de Putin i-a îmbogățit și mai mult pe cei doi – Vekselberg și Blavatnik. Cercul se închide totuși acum, în contextul războiului din Ucraina: BP a anunțat că vinde procentul de 20% de­ți­­nut în Rosneft, reacție la sancțiunile inter­na­ționale impuse Rusiei.

Sancțiuni și pe persoană fizică

Actualele sancțiuni, fără precedent ca duritate, ridică întrebarea dacă sancțiunile per­sonale îndreptate chiar împotriva oligarhilor, nu doar îm­potriva afacerilor acestora, sunt legitime. În definitiv, sancțiunile personale împotriva unor oameni de afa­ceri re­pre­zintă un mecanism relativ nou. După anexarea Crimeei, plus dovezile pri­vind im­­pli­carea Rusiei în alegerile americane, Wa­shin­g­­tonul a decis să le aplice sanc­țiuni și unor oligarhi apropiați de Putin (printre aceș­tia, Viktor Vekselberg și mag­natul me­ta­­lelor, Oleg Deripaska).

Cadrul legal al sancțiunilor internaționale a fost stabilit în contextul războiului împo­triva terorismului și al combaterii progra­melor nucleare ale Iranului și Coreei de Nord. „Americanii și europenii duc acum mai departe acest cadru inițial“, remarcă avo­catul Yehuda Shefer, fost director al au­to­rității israeliene de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. „Cred că este o mișcare legitimă până acum, dat fiind că este vorba de regimurile autoritare sus­ținute de indivizi foarte bogați care nu pot justifica sursa averii imense.“

Experții spun că sancțiunile personale asupra oligarhilor au două obiective complementare. Primul – exercită presiune asupra acestora în speranța că la rândul lor vor pune aceeași presiune pe Putin. Al doilea – exercită presiune economică pe Putin însuși, care pe hârtie nu este deloc o per­soană bogată, averea lui fiind în mâinile celor apropiați lui. Sancțiunile personale împotriva oligarhilor vor fi mult mai eficiente decât cele împotriva economiei ru­sești, crede Shefer. „Au apărut deja câțiva care caută să ajungă la un compromis sau care vorbesc de reconciliere.“

Activistul Alex Tenzer crede că, „în Rusia, furia oligarhilor este mult mai periculoasă pentru Putin decât disidenții precum Aleksei Navalnîi. Oamenii știu mereu cum încep războaiele, nu și cum se termină. Cred că acum, pentru prima dată în ultimii 22 de ani, există o șansă de schimbare în Rusia“.

Alții cred că este prea devreme pentru a ști anvergura și semnificația oricărei revolte a oligarhilor împotriva lui Putin. După decapitarea grupului Yukos, la scurt timp după ce Putin prelua puterea, oligarhii nu l-au mai criticat niciodată în public.

Mihail Fridman, cel care deține conglo­me­ratul bancar Alfa Group, a publicat o scri­soare în publicația Financial Times în care cerea încetarea războiului. Abramovici a ieșit și el și a spus că poate încerca să joa­ce rolul de mediator, iar Deripaska și-a exprimat îngrijorarea față de situația eco­nomică a Rusiei. Niciunul însă nu l-a criticat direct pe Putin. „Este o chestiune extrem de sensibilă. Avem zeci de parteneri și nu am dreptul să-i pun în pericol“, s-a scuzat Fridman în conferința de presă organizată recent la Londra.

Legături compromițătoare

Re­co­mandările ministrului israelian de externe, Yair Lapid, pentru toți colegii de guvern – de a refuza orice cerere din partea oricărui oligarh de a fi ajutat să scape de sub inci­dența sancțiunilor – nu au fost tratate cu prea multă atenție.

Explicația? La aceeași masă la care au loc ședințele de guvern stau așezați câțiva mi­niștri care au legături cu oligarhi ruși. Beni Gantz este fost președinte al Fifth Dimension, un startup care dezvoltă sisteme de in­teligență artificială pentru uz militar, unde printre investitori se află Vekselberg. Ministrul finanțelor, Avigdor Lieberman, este cunoscut pentru legături cu oligarhul Michael Cherney, care are mai multe proprietăți imobiliare în Israel. Ministrul locuințelor, Ze’ev Elkin, este asociat chiar cu mai mulți oligarhi – Temur Ben Yehud, Iuri Zablonski și Lev Kenago –, care l-au sprijinit când a candidat pentru primăria Ierusalimului în 2018. Și lista poate continua. „Poate că aceste vremuri îi vor împinge pe unii să-și autoanalizeze anumite legături“, spune Shefer.

Între timp, sub lumina reflectoarelor sunt oligarhii care vin în Israel la adăpostul ce­tățeniei israeliene. Vor bene­ficia și de preve­derile Legii Milchan, care sta­bilește că un cetățean israelian care revine în țară nu tre­buie să informeze care este sursa veniturilor pe o perioadă de zece ani.

Primul val al acestui exod spre Israel a început chiar după anexarea Crimeei și primele sancțiuni americane. Totuși, sunt mulți care nu cred că împotriva celor ca Frid­man vor fi aplicate sancțiuni pe per­soană fizică.

Paradox

Sunt cele mai dure sancțiuni adoptate vreo­­dată de Occident, dar bogații Rusiei mai au locuri unde se pot refugia cu averile lor.

  • EMIRATE. Un loc preferat de oligarhii ruși în contextul actualului război este Dubai. La început de martie, iahtul oligarhului alumi­niu­lui, Andrei Skoci, a ajuns în apele Golfului, iar un avion al miliardarului Arkadi Rotenberg, prieten din copi­lărie cu Putin, a aterizat în Dubai pe 4 martie.
  • MALDIVE. Cel puțin cinci super­iahturi au ajuns în Maldive (stat care nu are tratat de extrădare cu SUA) în urmă cu o săptă­mână, potrivit Reuters.

Acest articol a apărut în numărul 136 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.