Odisee în patru: băncile grecești, la un pas de vânzare

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Obligați de Troika să renunțe la activele din Balcani, grecii par acum ceva mai dispuși să–și înstrăineze băncile. Se întâmplă după patru ani de căutări de cumpărători pentru diviziile din România, timp în care consolidarea nu s-a produs din motive mai degrabă culturale decât financiare.

La un calcul rapid, cele patru bănci cu capital grecesc de pe piața românească – National Bank of Greece (NBG), Piraeus, Alpha Bank și Eurobank – dețin împreună peste 10% din activele sistemului. La primele trei dintre ele, statul elen este cel mai mare acționar (prin fondul de stabilitate financiară), acesta fiind unul dintre motivele care explică întârzierea consolidării sistemului bancar local.

Vânzarea băncilor grecești din România, dar și din regiune nu este o simplă tranzacție de M&A. Deși statul elen s-a angajat, ca parte a acordului de salvare din 2013, să vândă activele din Balcani, implicațiile politice s-au dovedit prea apăsătoare. Fiind o chestiune sensibilă, tranzacțiile au fost amânate, anul 2016 fiind primul în care lucrurile par a se fi dezghețat.

Citește si

„În pofida declarațiilor publice, până recent, guvernul elen a fost reticent să vândă băncile“, spune Doru Lionăchescu, membru în Consiliul de Administrație al BT Capital Partners. Înainte de a pune pe picioare casa de investiții preluată ulterior de Banca Transilvania, Lionăchescu a lucrat mai bine de un deceniu în sistemul bancar, la ING, Citibank, dar și la Bancpost, instituție financiară controlată de Eurobank, al treilea cel mai mare grup bancar elen.

În opinia sa, Grecia este o țară profund naționalistă, iar o eventuală vânzare de active ar putea fi percepută în câțiva ani drept o trădare, motiv pentru care politicienii au evitat-o pe cât posibil. „Cei care iau decizia asta cred că se gândesc și la implicațiile personale. La cât de fragilă e situația în Grecia, se pot trezi peste doi, trei ani cu un alt tip de guvern, care să-i investigheze, să-i aresteze, să-i analizeze personal pe cei care au decis asemenea mișcări“, spune Lionăchescu.

La fel de anevoioase au fost și privatizările porturilor, aeroporturilor și companiilor din sectorul energetic, cu toate că investitorii s-au angajat să le modernizeze, ceea ce ar asigura nu doar plata datoriilor pe care statul elen le are, dar și un flux constant de investiții străine directe. Surse diplomatice, care au preferat să rămână anonime, spun că situația din Grecia nu mai suportă amânarea vânzărilor. „Cuțitul le-a ajuns la os și în acest moment nu mai au încotro“, a precizat un demnitar român.

PROBLEME. Pentru a salva sistemul bancar din Grecia de la faliment, UE a pompat zeci de miliarde de euro într-un fond public de stabilitate financiară. Acesta deține în prezent cel mai mare pachet de acțiuni la trei dintre cele patru bănci de mai sus (40% din NBG, 26,2% din Piraeus, 11% din Alpha Bank și 2,4% din Eurobank), poziție din care este în măsură să grăbească restructurarea. Misiunea este una dificilă, având în vedere că fondul a rămas fără conducere mai bine de jumătate de an, după ce mai mulți bancheri au refuzat sau au renunțat la funcția de CEO.

Situația băncilor din Grecia este în continuare una foarte delicată. Dacă, în 2008, la debutul crizei economice și financiare, portofoliul de credite neperformante (cu rate întârziate peste 90 de zile) era de 14,5 miliarde de euro, respectiv 5,5% din totalul creditelor din bilanțuri, la sfârșitul anului trecut rata a sărit de 50%, la 106,9 miliarde de euro.

PAȘI TIMIZI. Pentru a se putea concentra pe problemele de acasă, băncilor elene li s-a cerut vânzarea diviziilor din regiune. Bancherii de la Eurobank sunt în căutarea unui cumpărător pentru sucursala din România, în condițiile în care grupul nu mai poate susține financiar operațiunile locale.

„Nu vrem să ieșim cu totul din România, însă nu putem furniza capitalul de care are nevoie banca de acolo pentru a crește“, spunea pentru Reuters, sub protecția anonimatului, un bancher de la Eurobank, a treia cea mai mare instituție financiară din Grecia. Anul trecut, grupul a vândut divizia din Ucraina (Universal Bank) către grupul TAS.

Valoarea tranzacțiilor de fuziuni și achiziții din Grecia s-a triplat în 2016, ajungând la 4,4 miliarde de euro. Circa 75% din piața de M&A a fost dominată de sectorul bancar, mai exact de vânzarea unor divizii non-core, potrivit datelor PwC. NBG și-a vândut divizia din Turcia și cea de investiții, Piraeus a renunțat la ATE Insurance, iar Alpha la sucursala din Bulgaria.

ÎNCERCĂRI EȘUATE. Grupul Piraeus are în plan vânzarea mai multor active, la care deține pachete minoritare de acțiuni, multe dintre ele din afara sectorului financiar (ferme piscicole, terenuri, infrastructură rutieră, spital, feriboturi etc.), potrivit celui mai recent raport privind strategia băncii pentru următorii trei ani, publicat pe bursa de la Atena. În raport nu există alte mențiuni cu privire la o eventuală vânzare a sucursalei din România sau a altor divizii din regiune. O tentativă în acest sens a eșuat la sfârșitul lui 2015, când boardul Piraeus a refuzat, fără prea multe explicații, oferta de preluare făcută de fondul britanic de investiții J.C. Flowers, care avea de gând să preia și Banca Comercială Carpatica. Cea din urmă a fost achiziționată până la urmă de fondul de private equity Emerging Europe Accession Fund (EEAF), administrat de Axxess Capital, și a fuzionat cu Patria Bank (fostă Nextebank).

AVANTAJE PUȚINE. Un alt motiv care explică întârzierea tranzacțiilor de fuziuni și achiziții din sectorul bancar românesc este structura acestuia. Pe plan local există puțini jucători mari (posibili cumpărători), cu cote de piață de peste 10%, și foarte mulți jucători foarte mici. Doar cinci bănci au active cuprinse între 5% și 10%, peste 60% dintre cele 36 de bănci din România având cote de piață de sub 2%.

În consecință, acestea sunt puțin atractive pentru băncile mai mari care fac achiziții în special pentru a-și consolida poziția. „Pentru noi (Grupul Transilvania, n.r.) nu prezintă interes achiziții potențiale care nu adaugă valoare, cotă de piață“, spune Lionăchescu.

După preluarea Volksbank, activele BT au înregistrat un salt spectaculos, de 33%, iar din 2016 banca se află pe locul doi ca dimensiune. Clujenii s-ar fi arătat interesați de preluarea Băncii Românești, iar zvonurile legate de o nouă achiziție au ridicat acțiunile BT la un maxim istoric la sfârșitul lunii mai, în condițiile în care investitorii s-au bucurat de dividende consistente din profitul făcut de banca din Cluj după fuziunea cu Volksbank.

Acționarii Băncii Românești ar fi purtat discuții și cu ungurii de la OTP pentru vânzarea activelor de pe plan local, potrivit unor informații din presă. Banca Românească a trecut pe profit anul trecut, însă a pierdut din cota de piață care a scăzut la 1,6%, de la 1,8% cu un an înainte. Alte scenarii au vizat o eventuală fuziune între ele a băncilor grecești, discuții în aces sens având loc la Atena și vizând și operațiunile din statele vecine.

În afară de băncile grecești, pe plan local mai există și alte bănci de vânzare, însă cotele lor de piață sunt atât de mici, încât acestea nu sunt foarte ofertante pentru jucătorii locali.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Troika dictează” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Pentru salvarea Greciei de la faliment, Troika (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional) a intervenit nu doar în bilanțurile statului, ci și în planurile de business ale marilor creditori eleni.[/vc_column_text][vc_column_text]

RETRAGERE. Ca parte a bailout-ului, băncilor grecești li s-a cerut vânzarea tuturor diviziilor din afara sectorului financiar, într-un orizont prestabilit de timp. De asemenea, a existat o presiune pe renunțarea la operațiunile din zona Balcanilor, o parte din retrageri producându-se începând cu anul trecut.
PRUDENȚĂ. Băncile cu capital grecesc din România respectă toate cerințele BNR-ului, în ciuda problemelor pe care le au băncile-mamă acasă. Rata fondurilor proprii este semnificativ peste pragul cerut de reglementator, în timp ce gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante s-a menținut la 50,3% în 2016.
RETRAGERE. Începând cu 2015, băncile-mamă elene și-au redus expunerile pe România cu aproape trei miliarde de euro. Din analizele băncii centrale rezultă totuși că diviziile de pe plan local dispun de mijloacele necesare pentru a face față unui șoc de retragere a finanțării de la instituțiile străine.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Guliver / Getty Images