Anul trecut, magazinul online de mobilier și articole de interior Vivre era întruchiparea perfectă a succesului în comerțul online. Restricțiile din pandemie ajutaseră mult businessul – vânzările creșteau în 2020 cu peste 50%, până la circa 62 de milioane de euro, și tot în acel an compania înregistra un profit de 1,5 milioane de euro. Monica Cadogan, imaginea Vivre, era una dintre cele mai cunoscute antreprenoare din România, motiv pentru care a făcut parte din garnitura de jurați de la prima ediție a show-ului „Imperiul Leilor“, de pe Pro TV. Nu în ultimul rând, retailerul online de mobilă era și unul dintre studiile de caz (evident, de succes) în ceea ce privește extinderea regională – compania este prezentă pe opt piețe din afara României, iar vânzările generate de acestea aduc peste 50% din veniturile consolidate.
CA UN TRĂSNET. Rezultatele financiare pentru anul trecut, publicate la sfârșit de aprilie, au căzut ca un trăsnet și au spart în mii de cioburi magia poveștii. Vivre a raportat venituri mai mici cu 16% și o pierdere uriașă, de peste 17 milioane de euro, ceea ce reprezintă cam 30% din cifra de afaceri. Cum este posibilă o așa răsturnare de situație? Aceasta e întrebarea care îi frământă pe investitorii care au cumpărat obligațiuni Vivre de peste 10 milioane de euro, emise în două tranșe pe Bursa de Valori București. Pe fondul entuziasmului care a dominat piața de capital românească în 2020 și 2021, obligațiunile Vivre au fost cumpărate ca pâinea caldă. Mai întâi, compania a emis titluri de 3,4 milioane de euro, cu o scadență de cinci ani și o dobândă anuală de 5,25%, pentru ca în primăvara lui 2021 să emită o a doua rundă, în valoare de 7 milioane de euro, cu scadență și randament comparabile. Stupefacția e cu atât mai mare cu cât rezultatele Vivre sunt audiate de unul dintre numele mari din Big Four – e vorba despre EY.
Câteva răspunsuri găsim chiar în raportul anual, publicat pe 29 aprilie. Managementul Vivre arată că profitabilitatea companiei a fost erodată de creșterea competiției și, implicit, a costurilor de marketing pentru achiziția și păstrarea clienților. De asemenea, sunt invocate o contractare a pieței odată cu ridicarea restricțiilor și încetarea perioadei de lockdown, precum și mai multe creșteri de costuri generate de valul inflaționist. Și poate cea mai importantă explicație este legată de „scoaterea la lumină“ a unor costuri (cele legate de atragerea de clienți noi) care până acum au putut fi amânate (în ideea că acestea vor genera venituri în viitor).
E adevărat că pierderile în comerțul online sunt parte din regula jocului. Elefant.ro, un alt retailer autohton, a avut în 2021 pierderi de aproape 3,5 milioane de euro, în creștere semnificativă față de 2020. eMAG, liderul detașat al pieței de comerț online din România, a redevenit profitabil, după problemele financiare întâmpinate în urmă cu un deceniu, de-abia în 2019. Și lista exemplelor poate continua.
VIITOR INCERT. De ce e atât de îngrijorătoare situația în care se află Vivre acum? O spune chiar EY în raportul de audit aferent cifrelor pe 2021: firma de consultanță exprimă îndoieli privind capacitatea grupului de a-și putea continua activitatea și, implicit, de a-și putea onora obligațiile de plată. Evident, este esențial – arată și consultanții – modul în care compania va fi susținută de acționarii actuali sau dacă va reuși să atragă investitori noi, care să o salveze de la o eventuală insolvență.
Deja Neogen, fondul de investiții care a investit de la bun început în start-upul Vivre alături de familia Cadogan (Monica și soțul său de origine irlandeză, Oliver), a făcut recent o majorare de capital în valoare de 1,5 milioane de euro și a și împrumutat societatea cu încă 1 milion de euro.
Acum, demisia Monicăi Cadogan, din august 2021, poate căpăta valențe noi, pentru că la momentul respectiv părea inexplicabilă. Atunci, aceasta (continuând să rămână în acționariat) a fost înlocuită cu investitorul în serie Călin Fusu – șeful Neogen.
Cât despre o preluare, toate posibilitățile sunt pe masă. Cumpărătorul ar putea veni tot din zona comerțului online (eMAG ar fi primul suspect) sau din piața retailului de mobilă – e cunoscut faptul că mai toate companiile care au început din brick and mortar întâmpină dificultăți reale în crearea de replici digitale.
De adăugat că tocmai am intrat într-o perioadă în care pierderile nu mai sunt tolerate de investitori, nici chiar în cazul companiilor high-tech, care au vândut până acum doar perspectiva creșterii (cu orice cost). Presiunile inflaționiste viitoare, cuplate cu adâncirea sincopelor din lanțurile de aprovizionare (generate de perpetuarea crizei COVID-19 din China), aduc nori negri asupra perspectivelor de creștere în mai toate domeniile, cu excepția energiei și a agriculturii. În aceste condiții, prețul pe care o companie îl plătește pentru a-și continua ascensiunea devine un element-cheie. Poate chiar cheia care închide ușa.
