Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

A trăit visul american, dar a decis să-i pună punct și să se întoarcă în România. A făcut-o (și) cu un business de nișă, descins direct din Marele Măr și al său Madison Avenue.

Madeleine Florescu (fără vreo legătură cu familia boierească Florescu) a vrut să își lase amprenta pe nișa luxului din România. Iar povestea ei și a Madison Perfumery se ciocnesc, înainte de toate, cu constrângerile regimului comunist și oportunitățile (aproape nes­fârșite) ale țării tuturor posibilităților.

ROMÂNIA-AMERICA-ROMÂNIA. S-a născut în Militari, dar avea să se formeze profesional în Statele Unite. Fugit din România în anii ’80, tatăl său a fost catalogat „trădător de țară“ și despărțit forțat de familia sa. Madeleine a ajuns în Statele Unite imediat după Revoluție, când s-a trezit „arun­cată“ din car­tierul Militari în New York. „România a beneficiat de o perioadă de tranziție, eu nu“, povestește acum antreprenoarea, care avea atunci doar 14 ani.

A început să lucreze de la 16 ani, a urmat Relații Economice Internaționale la NY University și apoi şi-a continuat studiile la Fashion Institute of Techno­logy. Carieră a făcut însă în domeniul cosmeticelor, ajungând directorul de vânzări pentru Statele Unite al companiei japoneze Kanebo. „Mereu nostalgică după România“, așa cum mărturisește chiar ea, a de­cis în 2004 să se întoarcă în țară, chiar dacă atunci câștiga „un salariu de șase cifre în SUA“. Nu avea un plan anume, dar și-a impus un termen de doi ani la finalul cărora să decidă dacă poate într-adevăr să construiască ceva aici. „Nu mă gândeam că mă voi întoarce la lumea cosmeticelor, îmi imaginam, cumva, că o să o las în urmă“, își amintește ea. A iden­tificat însă o nișă, a cos­meticelor exclusiviste de lux, și a început cu 16 branduri (acum sunt aproape 70) și un magazin de 40 de metri pătrați deschis pe strada General Berthelot.

Investiția inițială a fost de aproximativ 150.000 de euro, bani împărțiți aproape egal între amenajarea spațiului și asigurarea stocului de produse. Finan­țarea a venit jumătate din surse proprii, iar restul dintr-un credit bancar. Dar marea provocare a fost să convingă bancherii că niște branduri aproape necunoscute și foarte scumpe pot constitui un business sustenabil, dacă nu chiar unul de succes. A reușit în cele din urmă să obțină împrumutul dorit, care a venit de la o femeie ofițer bancar.

Ideea în sine a afacerii a fost cât se poate de clară, de a aduce Madison Avenue la București, iar background-ul ei a contat foarte mult și în atragerea brandurilor de lux în România, la vremea aceea o piață relativ necunoscută pentru marile case.

ÎN EXTINDERE. Între timp, a mutat magazinul din strada Berthelot într-un spațiu mai generos, de 150 de metri pătrați, pe Calea Dorobanți, iar în paralel a început să se extindă și în afara granițelor. Mai întâi la Budapesta, în 2011, iar doi ani mai târziu în capitala Islandei, Reykjavik.

Extinderea nu a venit însă și fără bătăi de cap – la câteva luni de la deschiderea magazinului din Budapesta, compania aeriană națională a Ungariei dădea faliment – o lovitură și pentru piața luxului –, în timp ce TVA-ul creștea la 27%, cel mai ridicat nivel din în­treaga UE. Într-un cuvânt: „Groaznic“. În Islanda, în schimb, au un parteneriat local și vând produse de bază din zona de lux, deoarece clientela de acolo are o altă tipologie, fiind mult mai atentă la modul în care sunt cheltuiți banii în ciuda veniturilor mai mari.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.