O afacere de bun gust: cum încearcă un inginer și un pasionat de astrologie să-i facă pe români să renunțe la chimicale

Florel Manu 05/05/2017 | 12:09 Companii
O afacere de bun gust: cum încearcă un inginer și un pasionat de astrologie să-i facă pe români să renunțe la chimicale

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ce se poate întâmpla atunci când se întâlnesc un inginer și un pasionat de astrologie? Vă răspundem noi: învață din mers secretele unui business despre care spun că nu l-ar mai începe a doua oară de la zero.

Prin anii ’90, orice suc frumos colorat și dulce la gust se vindea bine. Era sete mare. Sătui de Cico, Brifcor și sirop concentrat cu sifon, românii voiau să încerce și altceva. Orice. Piața era invadată de băuturi contrafăcute și mai puțin de bran­duri cunoscute. În timp însă, gustu­rile s-au schimbat.

Pe o piață a băuturilor răcoritoare do­mi­nată de multinaționale, românul statistic bea anual circa 150 de litri de sucuri, arată datele INS pe anul trecut. Odată cu evoluția pieței, dar și a gusturilor româ­ni­lor, din marea industrie a băuturilor nealcoolice au început să iasă la suprafață și micii producători de sucuri naturale. Dar cine sunt cei care fac su­curi naturale într-o mare de răco­ri­toare?

În urmă cu șase ani, în timp ce era în va­canță la Paris, Marius Măcărescu a băut la hotel sucuri naturale. I-au plăcut atât de mult, încât a decis să facă pro­prii­le răcoritoare. Evident, naturale. Între in­tenție și Premium Fruct, deținătorul bran­dului Profructta, avea să stea o investiție de 600.000 de euro, pentru ca, în 2014, la Câmpulung Muscel, să producă primele sale sucuri naturale din mere.

Absolvent de inginerie metalurgică, Măcărescu intra atunci într-o zonă pe care nu o cunoștea bine și într-un business despre care citea doar în cărți. „Nu am găsit consultanți în acest domeniu și am făcut de toate. Am fost directori, sti­vui­toriști, macaragii și șoferi profesio­niști“, mărturisește Măcărescu. Și cum afacerea avea nevoie de un management, în 2016 a decis că e momentul să-și angajeze și un director general.

Alegerea sa avea să fie o absolventă de ASE pasionată de astrologie, Andreea Mureșeanu.

O piață în formare. Potrivit datelor Asociaţiei Europene a Producătorilor de Sucuri de Fructe, un român consumă anual cel mult 2,91 de litri de sucuri naturale din fructe și nectaruri, în timp ce în Germania consumul este de 29,4 litri per capita, în Malta 28 de litri, în Olanda de 25,9 litri, iar în Cipru și Austria, de 24 de litri de persoană. Consumul de sucuri naturale din aceste state, mai arată stu­diul asociației europene, a crescut în ur­ma intrării pe piață a mai multor jucători mici, care procesează răco­ri­toarele din fructe, nu din concentrate.

La noi însă, numărul celor care folosesc fructele ca materie primă este destul de mic, iar majoritatea pro­ducătorilor se îndreaptă către mere, pentru că sunt mai ușor de procurat. „Micii producători aleg merele pentru că obțin mai ușor materia primă. Caisele sau piersicile sunt importate în mare parte din Bulgaria”, explică președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Industria Alimentară (FNSIA), Dragoș Frumosu. Aceasta este de altfel și explicația pentru care nectarurile din caise și piersici au dispărut de pe piață.

Tot merele sunt și principala materie primă folosită pentru sucurile Profructta, iar zona în care a fost deschisă fabrica îi avantajează pe producători.

Miezul afacerii. Pentru a fi profitabili, cei care s-au angajat într-o astfel de afacere spun că trebuie să livreze la nivel regional. „Principala țintă pentru dis­tribuția produselor este Bucureștiul. Fa­brica este la 150 de kilometri de Capitală. Dacă transportăm produsele pe o dis­tanță mai mare, ne cresc costurile“, ex­pli­că Marius Măcărescu. Și asta pentru că materiile prime (în special merele și pe­rele) sunt obținute din livezile apropiate de Câmpulung. Fabrica lucrează cu cel mult patru producători locali, care își vând întreaga recoltă din livezi către Premium Fruct.

Fabrica mai procesează și fructe de pă­dure, obținute de la culegători inde­pen­deți. „Avem echipe de culegători. Aduc materia primă și le dăm banii pe loc, pe bază de borderou“, explică Andreea Mu­reșeanu. Iar introducerea în portofoliu a sucurilor din fructe de pădure deschide drumul companiei către zona premium.

Măcărescu nu ascunde că a încercat și producția de sucuri de portocale, pentru că erau cerute în cantități mari de parte­nerii din sectorul HoReCa. Avea să fie însă un experiment ratat – fără adaosuri de zahăr și potențiatori de gust, produ­sele finite erau amare. „Sucurile din citrice provin în mare parte de la marii producători. Conțin antioxidanți și zaha­ruri pentru ca produsul să fie bun și să re­ziste“, explică Dragoș Frumosu (FNSIA).

Strategia companiei este să crească producția de sucuri în recipiente din sticlă la 0,25 și 0,5 litri, pentru a-și întări poziția pe piața hotelurilor și restaurantelor. Și asta pentru că, în prezent, 40% din producție merge către sectorul HoReCa.

Anul trecut, după diversificarea afacerii și redesenarea etichetelor, fabrica de sucuri și-a du­blat cifra de afaceri față de 2015, la 110.000 de euro. Un ritm de creștere pe care cei doi speră să-l mențină și în 2017, an pentru care estimează vânzări de 200.000 de euro.

Între Elveția și Dubai. Chiar dacă producția zilnică de 2.000 de litri asigură deocamdată doar livrările pe piața in­ternă – o piață pe care au succes produ­sele ambalate în recipiente de tip bag-in-box, solicitate în marile rețele comerciale –, noua conducere a fabricii de sucuri de la Câmpulung se uită și că­tre export. Capacitatea maximă de pro­ducție este însă de 8.000 de litri/zi, iar Pemium Fruct a început să ia în calcul și exporturile.

Una dintre piețele vizate este cea el­ve­țiană, despre care Andreea Mureșeanu spune că „este mai educată în privința produselor naturale și bio“. Semnale au venit însă și din Dubai, unde sunt solicitate sucuri naturale în recipiente de sti­clă de 0,25 litri.

Cei doi spun că partenerii externi sunt interesați de produsele de la Câmpulung pentru că nu au zahăr și nici adaosuri pentru gust, iar tehnologia folosită este în totalitate din Occident. Recipientele din sticlă și dopurile sunt produse în Germania. „Doar sucul din sticlă e românesc“, glumește Măcărescu.

Problema care se pune este dacă furnizorii de materie primă pot susține o pro­ducție care să onoreze și piețe externe. Managerii spun asta pentru că la procesare sunt acceptate doar fructele culese direct din pom, nu și cele căzute. Natural, nu?

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”O piață fără acid” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Un studiu de anul trecut al Asociației Europene a Producătorilor de Sucuri și Fructe indică un consum în creștere pe piața sucurilor – mai mare pe piața europeană și ceva mai timid pe cea românească.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • Sucuri. Românii au consumat anul trecut 22 de milioane de litri de sucuri din fructe. Din acest volum, 19 milioane de litri au fost produși din concentrate, doar restul de trei milioane de litri provenind din fructe naturale. Producătorii de sucuri naturale cred că, anul acesta, consumul acestor produse ar putea crește cu circa 15%, pe piața românească.
  • Nectaruri. Consumul de nectaruri în România lui 2016 a fost de 36 de milioane de litri. 28 de milioane de litri au provenit de la producători consacrați, în timp ce restul de 27% din volume au fost produse no name.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


FOTO: Angela Mureșeanu a preluat conducerea Profructta în 2016 Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney

Cu o experiență de peste 20 de ani în presa românească, Florel Manu a debutat la Radio PRO FM, după care și-a continuat activitatea la mai multe trusturi media precum PRO TV, Antena1 și Antena3, Adevărul, The Money Channel. Acoperă domeniile retail, real estate și turism.