Numărul băncilor din România, în scădere. Ce surprize ne pregătește sistemul bancar

Previziunile legate de evoluția numă­rului de bănci din România par a se ade­veri, în procesul de consolidare a sis­temului implicându-se tot mai mulți actori, cu ambiții tot mai mari.

Acest articol a apărut în numărul 67 (10 – 23 iunie 2019) al revistei NewMoney

Procesele de fuziuni și achiziții din ulti­mii ani au dus la o modificare însemnată a clasamentului celor mai mari creditori din sistemul bancar local.

Grupul financiar Banca Transilvania a urcat pe pri­mul loc după integrarea activelor Bancpost. Tot în 2018 a dispărut și brandul Piraeus, odată cu preluarea creditorului cu acționariat grecesc de către fondul american de investiții J.C. Flowers și transformarea sa în First Bank.

La începutul acestei luni, pe masa Con­siliului Concurenței a ajuns și tran­zac­ția prin care același J.C. Flowers do­rește preluarea Leumi Bank, sucursala locală a celei mai mari bănci din Israel. Leumi este prezentă pe piața locală din 2006, prin preluarea Eurom (fosta Dacia Felix), însă rezultatele israelienilor au fost modeste. În 2017, cota de piață nu depășea 0,3%, nivelul activelor fiind de circa 1,1 miliarde de lei, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR).

Anul trecut a marcat și o premieră în ceea ce privește procesul de consolidare a băncilor, odată cu respingerea de către BNR a tranzacției prin care maghia­rii de la OTP vizau preluarea activelor Na­tional Bank of Greece (Banca Româ­nească). O eventuală fuziune ar fi dus la dublarea cotei de piață a OTP și la intrarea sa în top 10 creditori din sistem.

De preluarea Băncii Românești s-a ară­tat interesat și fondul J.C. Flowers, dar o even­tuală fuziune ar fi însemnat un aport de capital, situație care, dublată de incertitudinile privind taxa pe activele bancare introdusă prin OUG 114, i-a descurajat pe americani să mai facă vreo mișcare pe acest front.

Surse bancare susțin că, în prezent, pe primul loc în cursa pentru activele ultimei bănci grecești aflate la vânzare este Eximbank. Banca de stat ar putea face o afacere bună, rapoartele financiare ale gru­pu­lui-mamă indicând faptul că acesta se așteaptă să iasă în pierdere în urma tran­zacției.

„Veniturile din vânzare sunt de aș­teptat să fie mai mici decât valoarea con­tabilă a activelor nete aferente și, prin ur­mare, au fost recunoscute pierderi din depreciere acumulate de 110 milioane de euro la nivel de grup“, se arată într-un do­cument prezentat investitorilor National Bank of Greece.

10 ÎN 10 ANI. Odată finalizate aceste procese, numărul băncilor din România ar putea scădea la 32, cu 10 mai puține decât în urmă cu un deceniu, reiese din datele băncii centrale. Specialiștii sunt de părere că acest număr ar putea scădea în conti­nuare, pe piață operând mai mulți cumpă­rători activi. Unii dintre aceștia vor avea însă nevoie de timp pentru a integra ope­rațiunile creditorilor deja preluați, în contextul în care incertitudinile generate de autorități în prima parte a anului au dus oricum la amânarea oricăror planuri majore de investiții.

„Nu cred că până la sfârșitul anului se va mai anunța inițierea altor proiecte de vânzare în sistemul bancar, cu toate că, la finalul anului trecut, erau discuții cu privire la o altă bancă care analiza un posibil exit. Câteva dintre marile grupuri bancare din CEE (prezente și în România) și-au anunțat, de altfel, dorința de creștere, inclusiv prin achiziții, iar România este o piață de interes în acest sens. Prin urmare, cumpărători activi se pare că există, să vedem dacă apar și oportunitățile“, a explicat, pentru NewMoney, Vlad Năstase, CEO-ul companiei de consultanţă Conci­lium.

Fragmentarea încă evidentă a sistemului bancar îi face și pe specialiștii BNR să întrevadă o continuare a efervescenței acti­vității de fuziuni și achiziții (M&A). Rezultatele băncilor mici sunt slabe, profi­tabilitatea fiind concentrată în continuare la nivelul băncilor mari. O creștere a cotelor de piață ar putea determina o îmbu­nătățire a eficienței operaționale, precum și o creștere a efectului de volum asociat veniturilor nete din dobânzi, reiese dintr-o analiză a băncii centrale. Dimensiunea redusă a unor bănci este asociată cu o vo­la­tilitate mai ridicată a pierderilor din acti­vitatea de creditare, ceea ce ar putea sus­ține continuarea procesului de consolidare.

„O astfel de evoluție ar fi susținută de fragmentarea existentă în sector: un nu­măr ridicat de instituții de credit (80%) au o cotă cumulată redusă (de sub 25%) și operează la un raport cost-venit cumulat de peste 70%“, se arată în documentul citat. Oportunitățile oferite de consolidare constau atât în realizarea de economii de scală, prin scăderea costului mediu total pe unitatea de produs sau serviciu bancar, pe măsură ce volumele cresc, cât și în economii asociate diversificării, respectiv prin utilizarea acelorași resurse pentru vânzarea unei game mai ample de servicii.

Vlad Năstase este de părere că un nu­măr optim de bănci în sistemul bancar local ar fi în jur de 15, însă avertizează asupra altor provocări cărora acestea vor fi nevoite să le facă faţă, odată cu avansul noilor tehnologii. „Luând însă în calcul și procesul de digitalizare a băncilor și a produselor bancare, cred că modelul de a face banking se va schimba semnificativ în următorii cinci ani. Astfel, cred că se va pune mai puțin accentul pe un număr optim de creditori și mai mult pe un număr suficient de bănci cu activitate în România care au reușit să își adapteze modelul de business la noile tendințe ale consumatorilor de servicii bancare“, explică el.

STRATEGII POST-PRELUARE. Boardul First Bank a aprobat în martie strategia pentru anul în curs, banca vizând investiții în tehnologie, precum și reducerea numă­rului de sucursale. În ceea ce privește even­tuale fuziuni, americanii rămân des­chiși oportunităților, dar urmăresc și o creș­tere organică, prin lansarea de produse optimizate.

Banca Transilvania s-a concentrat anul trecut pe integrarea activelor Bancpost – o misiune nu tocmai simplă, având în vedere că elenii dețineau o cotă de piaţă de 2,5% –, dar și pe curățarea noului portofoliu, prin promovarea unei oferte de conversie a creditelor în franci elvețieni de­ținute de circa 2.300 de clienți ai Bancpost. BT și-a concentrat eforturile și în Re­publica Moldova, unde a devenit, tot în 2018, acționar al Victoriabank, al treilea cel mai mare creditor local.

Consolidări au avut loc și la alte bănci care au trecut în ultimii ani prin procese de fuziune. Patria Bank a anunțat, spre exemplu, in­trarea pe breakeven începând din a doua jumătate a lui 2018, ca urmare a intensifi­cării activității comerciale, a op­timizării în zona activelor fixe neproductive și a in­ten­sificării recuperării creditelor neperformante. Parte a strategiei a fost și renunța­rea la unele unități bancare, în favoarea diversificării canalelor de dis­tribuție cu ajutorul unor soluții mai eficiente din punct de vedere al costurilor.

Anul trecut, de la nivel local au dispărut peste 200 de sucursale bancare, o conti­nuare a tendinței de optimizare a costurilor. De asemenea, peste 1.300 de angajați au părăsit sistemul, numărul total al acestora fiind acum de sub 54.000. Față de anii anteriori, reducerea numărului de sucursale s-a menținut constantă. Pe de altă parte, numărul angajaţilor care au plecat a înregistrat o creștere însemnată, acesta fiind de sub 400 de persoane cu un an înainte.

Repere de sistem

Sistemul bancar din România a traversat, de-a lungul istoriei sale, mai multe perioade de consolidare, pe parcursul cărora numărul instituțiilor de credit a scăzut spectaculos.

• Prima bancă. Prima ins­tituție bancară de stat de pe teritoriul României mo­derne a fost înființată în 1864 și se numea Casa de Depunere și Consemnațiuni. Aceasta a fost temelia CEC-ului, care s-a constituit prin unificarea și consolidarea tuturor caselor de economii și cecuri poștale.
• PRIVAȚII. Primele instituții financiare private au apărut tot cu sprijinul statului, dar la inițiativa proprietarilor funciari, care doreau evitarea sistemului cămătăresc. În 1873 a apărut prima societate de credit funciar-rural, iar ulterior − două de credit funciar-urban, la București și la Iași.
• Evoluție. În 1889, România avea nouă bănci. Numărul acestora a crescut vertiginos și a ajuns la 1.097 la nivelul anului 1929. Criza economică și bancară care a lovit lumea în acel an a dus la o reducere cu circa 400 a numărului de bănci din România. În anii ’40 a urmat o concentrare puternică a sistemului, cu 5 bănci mari care controlau peste 50% din piață. Revoluția a găsit România cu 4 bănci plus CEC.

FOTO: Guliver / Getty Images