Nu e glumă: Un prăjitor de pâine s-a înfuriat, a intrat pe internet și și-a căutat un nou proprietar

Romulus Deac 13/08/2018 | 09:41 Digital
Nu e glumă: Un prăjitor de pâine s-a înfuriat, a intrat pe internet și și-a căutat un nou proprietar

Almadem e pământul sacru al pasionaților de tehnologie. Amplasat pe o colină ier­boasă, la sud de San Jose, laboratorul IBM e locul în care s-au născut zeci de mii de brevete și au ajuns destule premii Turing și Nobel. Și tot aici, în urmă cu aproape 60 de ani, a apărut un prototip masiv al unei unități de stocare de date. Ceva de genul unui hard disk supradimensionat. De atunci, au luat-o în sens invers, miniaturi­zându-l și miniaturizâdu-l până într-un prezent în care și cele mai mici dispozitive pot colecta și înmagazina cantități impresionante de date.

Acest articol a apărut în numărul 46 (6-26 august) al revistei NewMoney

Astăzi, Marele Albastru pune această tehnologie la lucru pentru a dezvolta senzori polivalenți, care ar putea detecta și urmări amenințările biochimice în aeroporturi, de exemplu, sau ar putea depista cancerul de sân și alte boli grave printr-o banală analiză a respirației.

Senzori legați indisolubil de ceea ce e vă­zut drept următorul mare pas din teh­no­logie: Internet of Things (IoT) – Internetul Lucrurilor. În linii mari, IoT propovăduiește un viitor tot mai aproape de noi, în care orice obiect fizic ar putea beneficia de o co­nexiune la internet. Practic, un „lucru“ în IoT poate fi orice, de la o persoană cu un implant cardiac, un animal de fermă cu un biocip sub piele, o mașină cu senzori de presiune în roți și, în general, orice altceva cu abilitatea de a transfera date prin intermediul unei rețele și căruia i se poate aloca un IP.

La sfârșitul anului trecut, arată datele IHS Markit, în lume existau peste 20 de mi­li­arde de lucruri (inter)conectate – de la mașini inteligente, detectoare de fum, ro­boți industriali și sisteme de iluminat la monitoare cardiace, trenuri, turbine eoliene, aparatură electrocasnică sau rachete de tenis. Până în 2020, totalul obiectelor inteligente – capabile să transmită date fie direct către noi, fie în cloud sau între ele – ar urma să treacă de 30 de miliarde de unități, adică o piață de 8.900 de miliarde de dolari, pentru a ajunge în 2025 la mai bine de 75 de miliarde de unități.

ACASĂ. Aparatele inteligente au invadat târgurile și expozițiile, dar produsul sau brandul care să dea lovitura încă se lasă așteptat. O excepție ar putea fi, mai ales printre cei obsedați de facturile la electricitate, Nest Learning Thermostat. Cu un design curat, o interfață mai simplă decât termostatele programabile existente și cu suport de la Google (care a plătit 3,2 miliarde de dolari pentru startup în 2013), Nest învață comportamentul locatarilor casei și controlează consumul de energie al întregii aparaturi conectate la rețea, de la sistemul de iluminat la storcătorul de fructe. Poate fi accesat și de pe smartphone și economisește până la 20% din energia folosită anterior.

FOTO: Guliver / Getty Images

Canary este un sistem de securitate all-in-one, dotat cu o cameră HD, microfoane ultrasensibile și senzori pentru calitatea aerului, de mișcare, temperatură, vibrații etc. E capabil să învețe activitatea normală din casă și alertează proprietarii printr-o aplicație mobilă când depistează o schimbare de la tiparul normal. Amazon Dash este o linie de butoane inteligente care se pot lipi oriunde prin casă, pentru a comanda printr-o simplă apăsare consumabile precum detergent de vase sau hârtie igienică. Fiecare buton este asociat cu un produs stabilit printr-o configurare inițială, iar comenzile sunt transmise via WiFi către Amazon sau magazinele partenere. Rămâi fără pastă de dinți? Apeși butonul și ai re­zolvat problema.

Alte produse, în schimb, sunt avangardă pură. Una dintre atracțiile ediției de anul acesta a CES (Consumer Electronics Show – cel mai mare eveniment de tehnologie al lumii) a fost frigiderul inteligent LG Ins­taview ThinQ, echipat cu inteligență arti­ficială (Amazon Alexa) și un ecran touchscreen LCD de 29 de inci, care devine trans­parent odată ce este lovit ușor cu de­getele, permițându-ți să vezi în interior fără a mai deschide ușile; memorează și actualizează stocurile de alimente și termenele de expirare ale acestora, sugerează rețete și îți oferă asistență vocală în prepararea lor; dacă gătești lasagna, de exemplu, frigiderul poate avertiza cuptorul să se preîncălzească la temperatura optimă, iar apoi mașina de spălat vase pentru a-și pregăti program care să curețe toate resturile de brânză.

Și ar mai fi și Brad, prăjitorul de pâine cu personalitate. Unitățile individuale sunt conectate în rețea pentru a putea schimba informații, iar dacă una dintre ele află astfel că prăjește mai puțină pâine decât altele, începe să se supere. La propriu. Și își manifestă nemulțumirea agitându-și în sus și în jos o clapetă, până când primește pâine la prăjit. Dacă e ignorat pe termen lung, poate chiar să își caute un nou proprie­tar, anunțând online că este de vânzare. Ideea e nostimă, dar pleacă de la o îngrijorare reală: dacă obiectele inteligente ale viitorului nu vor fi doar inteligente, ci și potențial geloase, exagerate sau răzbu­nă­toare? Dacă se vor putea influența negativ unele pe altele în relația pe care o vor avea cu noi?

LA MUNCĂ. Fabrica Harley-Davidson din York, Pennsylvania, a fost construită ca o linie tipică de asamblare. Apoi a trecut printr-un update hitech grație Cisco, iar o rețea de senzori conectată prin IoT la un sistem de monitorizare a producției pri­mește acum informații de la fiecare echipament din fabrică, pentru a automatiza și eficientiza procesul de lucru astfel încât intervenția umană să nu mai fie necesară. „Probleme care înainte ne luau ore se re­zolvă acum în câteva minute“, spune David Gutshall, manager de infrastructură al Harley-Davidson Motor Company. În câ­teva cifre, productivitatea fabricii din York a crescut cu 25%, cu 30% mai puțin personal, în vreme ce costurile operaționale au scăzut cu 200 de milioane de dolari. Procesul e atât de eficient încât compania poate produce acum 1.700 de modele pe o sin­gură linie de producție, cu o motocicletă finalizată la fiecare 86 de secunde.

În Germania, fabrica Siemens din Amberg produce aproape 12 milioane de  automate de comandă și reglare programabile – așa-numitele PLC, Controlerele Programabile Logice –, folosite pentru con­­tro­lul mașinilor și proceselor industriale, de la linii de asamblare la teleschiuri și nave de croazieră. Microsenzori care comunică prin IoT au fost încorporați în linia de pro­ducție, reducând la minimum probabilitatea apariției unor defecte ale produselor finale. Oficial, Siemens declară că, odată cu noul sistem, 99.99885% din PLC-urile sale sunt perfecte.

Și la fabrica din Schenectady, New York, a General Electric, mii de senzori colec­tează date despre fiecare etapă a fabricării unei baterii. Senzorul știe, de exemplu, ce umiditate a avut podeaua într-o anumită zi sau ce presiune a fost aplicată de mașină asupra unei componente oarecare a bate­riei. Dacă polimerul folosit e aplicat într-un strat mai subțire, senzorul informează ope­ratorul uman, iar acesta poate compara datele pentru a descoperi dacă și unde este o problemă.

Dincolo de exemplele individuale, un studiu al Accenture arată că tehnologia IoT poate reduce cu 12% costurile de repa­rație ale unui utilaj, cu 30% ale celor de în­treținere și cu până la 70% timpul în care acesta ar fi inoperabil din cauza unor de­fecțiuni. O altă statistică, de data asta a Verizon, arată că numărul echipamentelor din sectorul de producție conectate la IoT crește în fiecare an cu 204%.

ÎN ORAȘ. Mai mult de jumătate dintre po­pu­­lația lumii trăiește acum în centre urbane, iar procentul va ajunge la două treimi până în 2050, dintr-o populație estimată la acel moment la 9,8 miliarde de oameni. Adică un coșmar de 6,5 miliarde de persoane încleștate într-o luptă pentru case, locuri de muncă și transport. Iar tehnolo­gii­le testate acum ar putea ajuta orașele viitorului să facă cu brio față migrării care se profi­lează la orizont. Semafoare cu came­re video încorporate reglează deja timpul de așteptare în funcție de trafic și de momentul zilei, reducând atât ambuteiajele, cât mai ales emisiile de noxe, în condițiile în care 17% din combustibilul consumat în zonele urbane e „ars“ așteptând pe roșu.

În Barcelona, în Mercat del Born, senzori încorporați în spațiile de parcare transmit în timp real informații despre locurile libere către o aplicație mobilă, în vreme ce Siemens a acordat un grant unui startup pentru dezvoltarea de drone care să conducă mașinile către parcările disponibile. O preocupare prea măruntă? Nu și dacă te gândești că peste 30% din blo­cajele din trafic sunt cauzate de șoferi aflați în căutarea unui loc de parcare.

În Tel Aviv funcționează din 2011 așa-numitul HOT Lane – High Occupancy Toll (HOT) Lane, un sistem de benzi administrate de o companie privată pe care autobuzele, taximetrele și mașinile cu cel puțin trei ocupanți le pot folosi gratuit. Restul mașinilor pot fi înscrise în baza de date a operatorului, astfel încât să fie monitori­zate printr-o rețea de senzori, care după ce au citit numerele de înmatriculare se co­nectează la cardul de credit al proprietarului și îl taxează automat în funcție de gra­dul de aglomerare al drumului. Cu cât nu­mărul mașinilor este mai mare, cu atât crește și taxa.

În San Diego, sistemul de leduri inteligente folosit la iluminatul stradal se acti­vează doar la apropierea unui pieton sau a unei mașini. Administrația orașului a am­plasat 3.000 de astfel de senzori și speră la o reducere cu 250.000 de dolari a cheltuie­li­lor cu iluminatul public. Într-o încercare de descurajare a huliganismului, Marea Britanie testează un sistem de lămpi stradale care devin superluminoase atunci când detectează strigăte sau lovituri, trans­mițând în același timp imagini video către o bază de date în cloud.

ÎN CĂLĂTORIE. Paradoxal, industria avia­tică asimilează mai greu noile tehnologii. Avioanele sunt de mult timp echipate cu sen­zori care colectează informații vitale despre parametrii de zbor și de men­te­nanță, numai că toate aceste date sunt procesate de regulă abia după aterizare. Cu sistemele avansate de conectivitate și procesare de date de acum, nu există niciun motiv pentru care aceste informații nu pot fi transmise și interpretate în timpul zborului – sisteme care ar putea permite inclusiv preluarea de la sol a controlului unui avion în situații de criză simi­lare celei din martie 2015, când un pilot al compa­niei Germanwings a prăbușit in­tenționat un avion cu 150 de oameni la bord. Totuși, schimbarea se apropie și aici.

Senzori integrați în motoarele aeronavelor pot detecta și izola eventualele pro­bleme, comunicând în timp real cu echipajul de la bord și echipele de mentenanță de la sol. Pe partea de eficiență, General Electric a dezvoltat un dispozitiv IoT care măsoară cantitatea de combustibil folosită în timpul zborului, modificând poziția flap­surilor aripilor pentru o frecare mai redusă cu aerul și, în consecință, un consum mai scăzut. Tehnologia a ajutat Alitalia să-și reducă cu 1% consumul de combustibil pe un an. Poate părea puțin, dar raportat la cheltuielile anuale cu combustibilul de 30 de miliarde de dolari/an ale în­tregii industrii, perspectiva se schimbă puțin.

Încet-încet, industria feroviară se conec­tează și ea la Internet of Things. Într-un parteneriat cu Cisco, căile ferate britanice au pus la punct un sistem de monitorizare în șine și în apropierea lor, pentru a anunța un centru de comandă când acestea au nevoie de mentenanță sau dacă sunt afectate de alunecări de teren sau inundații. O parte a metroului din New York folosește deja un sistem de șine inteligente fabricate de Siemens, care își comunică între ele po­ziția exactă a garniturilor, reducând consi­de­rabil timpii de așteptare în punctele de inter­sec­ție ale rutelor/trenurilor. Grație noului sis­tem, numărul garniturilor care deservesc o rută oarecare în perioadele aglome­rate a crescut de la 15 la 26.

ÎN SĂNĂTATE. Zilele de spitalizare sunt scumpe. Mai ales în țările cu sisteme de să­nătate performante. În SUA, de exemplu, costul mediu al unei internări a fost anul trecut de 10.700 de dolari, arată o analiză a Healthcare Cost and Utilization Project (HCUP). Sisteme precum BodyGuardian Remote Monitoring System permit însă mutarea acasă a pacienților și monitorizarea lor în timp real de echipele de medici specializați.

Irlandezii de la Medtronic au pus la punct un senzor care se implantează sub piele pentru a monitoriza 24 de ore din 24 nivelul de glucoză din sânge. Datele sunt transmise către un monitor extern, încorporat de regulă într-o pompă de insulină, notificând pacientul de fiecare dată când nivelul de glucoză iese din limitele normale.

Spitalul Presbyterian din New York a fost dotat cu paturi inteligente capabile să cântărească pacienții și să le schimbe po­ziția celor imobilizați pe perioade mai lungi, pentru a preveni bolile de piele și ulcerele de presiune asociate. În plus, un sistem de avertizare anunță asistentele când un pacient care nu se poate mișca fără ajutor încearcă să se dea jos din pat.

În viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi există deja trackerele de fitness precum FitBit, Apple Watch, Suunto și multe altele, reprezentând o piață ce ar putea ajunge anul acesta la peste opt miliarde de dolari, cu sute de milioane de unități vândute până acum. Acestea colectează date des­pre ritmul cardiac, dietă, somn și multe altele, pe care le transmit apoi către dispo­zitivele noastre mobile.

Următorul pas ar fi transmiterea acestor date direct către asigurătorii și furnizorii de servicii medicale. John Hancock, sub­sidiară a asigură­torului american Manulife, oferă de ceva vreme o reducere de 15% clienților care pot demonstra prin astfel de date că duc un stil de viață sănătos.

Erori de conectare

Cu siguranță, există de fiecare dată o anumită doză de entuziasm exagerat asociat noilor tehnologii și tendințe. E limpede că nu toate vor schimba lumea. Între noi și Minunata Lume Nouă vor exista întotdeauna obstacole.

  • BABEL 2.0. În cazul particular al IoT, bariera „lingvistică“ ar putea fi una dintre aceste pie-dici. Dispozitivele inteligente de acasă vorbesc în momentul de față de o ba-bilonie wireless, în funcție de limbajul producătorului. Termostatul și sistemul HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat) pot comunica prin Bluetooth, frigiderul și filtrul de cafea prin ZigBee, încuietorile și jaluzelele prin Z-Wave, iar detectorul de fum prin WiFi.
  • 2984. În plus, interpretarea corectă a acestor date – ca să nu mai vorbim de stocarea lor la nivel de exa sau zetabiți – reprezintă o uriașă provocare. Ce să mai spunem de securitatea lor? Un expert IT a demonstrat recent că poate fi extrem de ușor să preiei controlul unei pompe de insulină controlate prin unde radio și să administrezi doze letale unui bolnav de diabet. Dar aceste semne de întrebare, oricât de descurajante ar fi, sunt mai puțin tulburătoare decât cele legate de implicațiile legislative, sociale și de reglementare. Și pentru că obiectele dotate cu senzori și conectate la internet vor crește dramatic cantitatea de informații pe care le putem afla unii despre ceilalți, asocierea cu Fratele cel Mare e din nou la ordinea zilei.
  • DATELE PROBLEMEI. Marea întrebare pare să fie „Ale cui sunt toate aceste date?“. Informațiile personale colectate de trackerul de fitness și postate apoi pe Strava sau pe MyFitnessPal ne aparțin nouă sau platformei? Atunci când sunt purtați de mineri, senzorii Cisco detectează acumulările de gaze care le-ar putea pune viața în pericol. Alți senzori pot detecta dacă muncitorii din câmpurile petroliere sau din șantierele de mari dimensiuni se mișcă sau nu, sunt sau nu răniți. Numai că, în același timp, le permit companiilor să știe cum și unde și-au petrecut angajații lor fiecare moment. În realitatea de dincoace de sferele îngrijorărilor teoretice, noile mașini inteligente anunță însă o schimbare radicală a modului în care trăim și muncim.

 


FOTO: Guliver / Getty Images