Mai multe personalități propuse spre a fi comisari în viitoarea Comisie Europeană prezidată de Ursula van der Leyen au probleme de integritate.
Bunăoară, candidatul belgian, Didier Reynders, actualul ministru al afacerilor externe și apărării, a fost vizat de o anchetă pentru fapte de corupție, dar procurorii belgieni au închis dosarul cu puțin timp înainte ca parlamentarii europeni să înceapă examinarea candidaturii sale; candidatul polonez
Acest articol a apărut în numărul 75 (7 – 20 octombrie 2019) al revistei NewMoney
Janusz Wojciechowski, anchetat de OLAF (Oficiul European Antifraudă) într-un dosar cu privire la neregularități referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie în interes de serviciu; candidata Franței, Sylvie Goulard, asupra căreia planează suspiciuni într-un dosar de angajări fictive și venituri ilicite.
Să amintim că însăși președinta desemnată a Comisiei Europene, Ursula van der Leyen, a fost acuzată de plagierea unor paragrafe din teza de doctorat. Aceste exemple au fost folosite de unele voci din România pentru a banaliza candidatura noastră, ba chiar pentru a denunța existența unui dublu standard între candidații proveniți din Est și cei din Vest.
Influență redusă. Indiferent de candidații propuși de guvernele celorlalte țări membre, decidenții de la București nu își pot permite scăpări. Funcția de comisar, atribuită prin tratatul de funcționare al Uniunii Europene fiecărui stat membru, este singura poziție cu relevanță internațională pe care o are România.
Respingerea unei candidaturi nu înseamnă numai hibele găsite candidatului, dar și influența partidului care face propunerea în cadrul familiei europene în care este inclus, în cazul nostru, grupul socialiștilor europeni.
Or, prin adoptarea unui discurs public suveranist și populist, foarte apropiat de cel al reprezentanților din grupul de la Vișegrad, prin plângerea penală la adresa lui Frans Timmermans, unul dintre personajele reprezentative din grupul socialiștilor europeni, capacitatea de influență a PSD s-a redus semnificativ.
Eurodeputaților din Comisia Afaceri Juridice, care, după respingerea candidatului ungar, din rândurile popularilor, trebuiau să respingă și un candidat din grupul socialiștilor, le-a venit „servit pe tavă de argint“ dosarul de candidatură al doamnei Plumb. Să adaug și faptul că Timmermans, în calitate de vicepreședinte executiv pentru pactul climatic în noua Comisie Europeană, va avea în coordonare portofoliul transporturilor, obținut de România.
Un exemplu. Cazul Italiei, care trebuia privit cu mare atenție la București, ar fi fost bine să ne dea de gândit. După experiența cu Liga Nordului și având în guvern Mișcarea 5 Stele, Roma a propus candidatura lui Paolo Gentiloni, fost prim-ministru, social-democrat apropiat de președintele Franței, Emmanuel Macron, și cu o reputație de tehnocrat. Este surprinzător cum de nu au fost luați în calcul acești parametri atunci când s-a formulat o propunere, ținându-se cont de faptul că fragilitatea majorității politice din România o va determina pe Ursula van der Leyen să preseze în favoarea unei candidaturi care să fie acceptată și de președinte.
Din păcate, pe multe subiecte de politică externă, inclusiv europene, am dat imaginea unei țări care vorbește pe mai multe voci, iar acum plătim. Lupta politică ne orbește într-atât, încât nici măcar politica externă și europeană nu este ferită. În mesajul de condoleanțe de după moartea fostului președinte francez Jacques Chirac, fostul premier socialist Lionel Jospin a amintit cu satisfacție de coabitarea fără probleme (1997-2002) și de cooperarea perfectă în materie de politică externă pentru a susține interesele Franței. În cazul României, mai avem de așteptat pentru a avea o asemenea experiență.
Responsabilitatea. De altfel, politica externă și europeană reprezintă un subiect numai în măsura în care aduce un beneficiu politic în plan intern. Contează numai fotografiile alături de diverși decidenți occidentali, iar mai puțin spre deloc rezultatele. Este motivul pentru care producătorul de automobile BMW construiește o fabrică de un miliard de euro lângă Debrețin, la numai 40 de kilometri de frontiera cu România, iar Volkswagen a anunțat că pentru noua sa fabrică are în vedere Turcia sau Bulgaria. Iată de ce spun că nu avem niciun drept să formulăm vreo critică față de existența sau nu a vreunui dublu standard. Responsabilitatea se află exclusiv la noi! Să spun că, atunci când vrem să facem o propunere la un asemenea nivel, ar trebui să mai luăm în calcul eventuala compatibilitate și capacitatea de socializare cu ceilalți membri ai Colegiului Comisarilor?
