Noi teorii privind rolul viselor în evoluţia omului

Visele ne pot oferi informaţii interesante despre vieţile noastre, însă în pofida convingerii răspândite că acestea reprezintă proiecţii ale dorinţelor şi temerilor noastre ascunse, de fapt, nu există studii care să demonstreze acest lucru, conform unui material publicat de Live Science.

„Chiar nu există studii care să susţină acest punct de vedere”, susţine Deirdre Barrett, psiholog şi cercetător în domeniul viselor de la Şcoala medicală a Universităţii Harvard. Visele nu conţin simboluri. Nici un dicţionar de vise şi nici un interpret de vise nu-ţi poate spune ce înseamnă acestea cu adevărat”, a adăugat ea, potrivit Agerpres. Oamenii însă au căutat dintotdeauna semnificaţii ascunse în spatele viselor. În Mesopotamia şi în Egiptul Antic visele erau considerate mesaje de la zei. Grecii şi Romanii le foloseau ca forme de divinaţie, pentru a afla ce le rezervă viitorul.

Însă credinţa că simbolurile din vise ascund adevăruri ascunse despre noi este mult mai modernă. Ea provine din secolul XIX, de la nimeni altul decât „părintele” psihanalizei, Sigmund Freud. El a propus ipoteza că visele funcţionează ca nişte supape care ne dezvăluie cele mai ascunse şi intime dorinţe pe care ni le reprimăm, şi ca o modalitate de a îndeplini aceste dorinţe.

Fantezii legate de dorinţele noastre

Studiile indică faptul că atunci când dormim, procesăm aceleaşi interese, amintiri, preocupări şi griji pe care le avem şi în timpul stării de veghe. „Avem fantezii legate de dorinţele noastre, ne gândim la posibile ameninţări sau pur şi simplu la ce se întâmplă în viaţa noastră socială sau cu cei dragi”, a declarat Barrett pentru Live Science.

Astfel, visele au, din punct de vedere psihologic, un înţeles ca extensii ale gândurilor, preocupărilor şi grijilor noastre din starea de veghe, explică şi G. William Domhoff, cercetător specializat în vise de la University of California, din Santa Cruz, într-o lucrare ştiinţifică publicată în revista The Scientific Review of Mental Health Practice. Studiile sugerează că visele sunt mai adesea naraţiuni plauzibile ale vieţilor noastre de zi cu zi decât „filme” fantastice şi pline de acţiune.

Creierul funcţionează diferit în somn

Însă, deşi visele sunt foarte similare gândurilor pe care le avem în starea de veghe, creierul funcţionează foarte diferit atunci când dormim. „Mintea noastră operează într-o stare biochimică foarte diferită atunci când dormim”, conform lui Barrett. Acest lucru înseamnă că în perioada somnului, cocktailul chimic din creierul nostru se schimbă.

Anumite regiuni ale creierului devin mult mai puţin active, iar altele devin mult mai active. Spre exemplu, cortexul vizual secundar – regiunea responsabilă de formarea imaginilor – devine mult mai activ în timpul somnului, el fiind răspunzător de imaginile deosebit de vii pe care le vedem în vis. De cealaltă parte, cortexul prefrontal, care în mod normal ne filtrează gândurile, este foarte puţin activ.

Unii psihologi consideră acest lucru un instrument extrem de valoros. Deşi psihologul şi psihanalistul Karl Stukenberg, de la Universitatea Xavier din Cincinnati, este sceptic cu privire la ipoteza că visele ar conţine în mod intrinsec unele simboluri pline de semnificaţii sau că ele canalizează dorinţe reprimate, el foloseşte însă interpretări ale viselor atât cu pacienţii cât şi cu studenţii săi.

„Apare un dialog între părţile minţii care operează prin simboluri şi cele care operează prin intermediul logicii”, a declarat el pentru Live Science. Nu există nicio formulă de interpretare a viselor. Visele nu sunt o comoară ascunsă ce aşteaptă să fie descoperită. Ele oferă însă informaţii importante cu privire la modul în care creierul nostru procesează lumea timp de aproximativ o treime din viaţă, atât cât petrecem dormind. Iar cel puţin în această privinţă Freud avea dreptate. „El a introdus ideea că visele au înţelesuri. Că ne pot spune despre noi”, a adăugat el.

Rol important în refacerea organismului

De peste un secol, psihanaliştii şi oamenii de ştiinţă încearcă să demonstreze implicaţiile incontestabile ale viselor în funcţionarea psihicului uman, printr-o serie de beneficii, precum consolidarea memoriei afective sau acumularea de informaţii şi abilităţi în rezolvarea unor probleme prin experimentare.

Însă, un alt studiu realizat de un grup de medici psihiatri şi specialişti în onirologie de la Universitatea Harvard relevă faptul că visele reglează şi funcţiile organice. Potrivit dr J. Allan Hobson, funcţia majoră a fazei de somn asociată cu vise REM (mişcarea oculară rapidă) este mai degrabă fizică decât psihologică. În timpul acestei faze, creierul este activat, iar prin intermediul „circuitelor sale calde” anticipează imagini, sunete şi emoţii specifice fazei conştiente.

Conform studiului, publicat în revista „Nature Reviews Neuroscience”, această descoperire se aseamănă foarte mult cu activitatea de jogging. Mai exact, oamenii de ştiinţă susţin că, la fel ca şi la jogging, organismul nu cunoaşte fiecare pas al alergării, însă ştie cum să execute această mişcare. Similar, se pare că, deşi nu ne reamintim multe dintre vise, mintea noastră ştie cum şi când să revină în stare de conştienţă.

O stare de conştienţă paralelă

Dr Hobson şi echipa sa de cercetători au descoperit că visele reprezintă, în fapt, o stare de conştienţă paralelă, dar care se întrerupe în momentul în care persoana se trezeşte din somn şi reintră în starea de veghe, adică revenirea la starea funcţională cerebrală prin restabilirea contactului conştient cu lumea înconjuratoare sau cu gândurile proprii.

Pe de altă parte, dr Mark Mahowald, neurolog la Centrul Medical Municipal Hennepin, din Minneapolis, atrage atenţia că este total greşită abordarea exclusivistă privind natura psihologică a viselor, deoarece starea de REM apare la om încă din etapa fetală, din al treilea trimestru de sarcină, şi ajută la formarea conexiunilor neuronale. Totodată, el consideră că doar 20% din totalul viselor unei persoane conţin imagini despre oameni şi locuri cunoscute.

Atunci cand dormim uşor, în creierul nostru sunt preponderente undele alfa, când somnul este adânc preponderente sunt undele teta, iar când suntem în stare de veghe predomină undele beta. Specialiştii susţin că, de regulă, cantitatea de somn de care avem nevoie zilnic variază de-a lungul vieţii. Un nou-născut doarme în reprize de o oră sau două, în total doarme aproximativ 16 ore pe zi. La vârsta de trei sau patru ani, cei mai mulţi copii dorm neîntrerupt cel puţin 12 ore pe noapte, iar un adult normal doarme şapte sau opt ore pe noapte.

Ritmul somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi; de aceea se mai numeşte ritm circadian sau victemeral. În timpul somnului se produce o diminuare a funcţiilor vegetative (respiraţie, circulaţie, digestie) şi metabolice (scade consumul de oxigen). Potrivit statisticilor, în timpul somnului profund ne schimbăm automat poziţia corpului din 6 în 6 minute în anumite perioade, iar în decursul unei nopţi în jur de 40 de ori.