Moștenirea lui Shinzo Abe. Povestea din spatele celui mai longeviv premier al Japoniei

Mimi Noel 24/09/2020 | 10:56 Global
Moștenirea lui Shinzo Abe. Povestea din spatele celui mai longeviv premier al Japoniei

Pentru a-i da cezarului ce-i al cezarului, trebuie spus că moștenirea premierului nipon Shinzo Abe este mai consistentă decât lasă să se creadă exitul său discret. A fost un lider care a arătat lumii o Japonie ce poate fi un model de raționalitate într-un moment de disfuncționalitate glo­bală.

La final de august, cel mai longeviv premier din istoria Japoniei, Shinzo Abe, își anunța demisia, cu mai bine de un an înainte de ter­men. Pentru neașteptata sa decizie, Abe a dat vina pe o problemă medicală, însă mulți spun că plecarea sa este, de fapt, acceptarea înfrângerii. Economia pe care s-a chinuit să o revigoreze după decenii de apa­tie este din nou în declin din cauza pandemiei, campania sa de a revizui Constituția pacifistă a eșuat, iar cântecul de lebădă pe care îl avea în plan, Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost amânat pentru 2021.

Este un moment destul de gri. Pe fondul ravagiilor economice făcute de pandemie, al agresivității tot mai mari a Chinei și al îmbătrânirii populației Japoniei, succesorul lui Abe va avea o misiune extrem de dificilă în perioada ce urmează. Totuși, în cei opt ani de mandat, prin măsu­rile luate, Abe a făcut ca toate aceste pro­bleme să fie mai ușor de gestionat.

Moștenirea lui Shinzo Abe

Înainte de declanșarea pan­de­miei, politicile fiscale botezate „Abeno­mics“ reușiseră, chiar dacă lent, să resusci­teze economia niponă. „Abenomics“ aveau scopul să scape economia niponă de defla­ție și să impulsioneze creșterea prin consum masiv, politici monetare radicale și reforme structurale. Abe nu și-a atins niciodată ambițioasa țintă de a duce inflația la 2% pe an, dar cel puțin a reușit să o ducă peste zero.

Înainte să preia mandatul, prețurile scă­deau de patru ani consecutiv. Cu el premier, au crescut în șapte din cei opt ani de mandat. Economia s-a bucurat de creștere 71 de luni în mandatul lui, în doar două luni înre­gistrând căderi-record. În plus, productivitatea a crescut în ritm mai alert comparativ cu SUA, de pildă.

Pentru a pune economia în mișcare, Abe a adoptat politici considerate anterior imposibile cultural sau prea politizate. În ca­drul Parteneriatului TransPacific (TPP), un acord comercial regional, Shinzo Abe a acceptat să reducă masiv tarifele și să crească cotele de import pentru mărfurile agricole, chiar dacă fermierii formează componenta cea mai loială a partidului său.

Tot mai multe femei au început să mun­cească, impulsionate de subvențiile acordate pentru îngrijirea copiilor și de gratui­tăți la creșe și la grădinițe. Forța de muncă aproape s-a dublat comparativ cu momentul în care Abe a preluat mandatul de premier, în ciuda presupusei fobii naționale cu privire la imigrare.

Și guvernanța corporatistă s-a îmbună­tățit spectaculos. Aproape toate marile companii listate au cel puțin un director independent, comparativ cu sub 40% în 2012, schimbare ce a crescut atractivitatea Japoniei în ochii investitorilor străini. Recent, magnatul american Warren Buffett a devenit acționar în mai multe conglomerate nipone. Totodată, principalul index bursier nipon s-a dublat în mandatul lui Abe și a înregistrat fluctuații minore comparativ cu deceniile anterioare.

Abe, diplomatul

Au fost și greșeli, cea mai no­tabilă fiind decizia de a dubla taxa pe vân­zări de două ori la rând, decizie care a tri­mis economia direct în recesiune. Aver­tis­mentele sumbre ale criticilor – că rata de împrumuturi guvernamentale va duce la o creștere a ratei dobânzii ce nu va putea fi plătită sau că adoptarea de către banca centrală a unei rate negative a dobânzii va da o lovitură letală marilor bănci – s-au dovedit însă eronate.

Abe a derutat așteptările și mai mult cu stilul său diplomatic extrem de abil. Nepot al unuia dintre arhitecții mașinii de război imperiale a Japoniei, mulți se așteptau să iște și să riște scandaluri periculoase cu China și să-i îndepărteze pe aliații Japoniei.

Pe de altă parte, este adevărat că s-a blo­cat într-o controversă istorică inutilă cu Co­reea de Sud. Dar, în cea mai mare parte, a reușit să alinieze guvernele regionale cu o abordare similară și să contracareze hegemonia militară și economică a Chinei fără să provoace Beijingul.

După retragerea SUA din TPP, premierul nipon a fost cel care a reușit să mențină funcțional parteneriatul regional (a creat o regiune de liber schimb care include 11 țări și un parteneriat care acoperă nu doar politicile tarifare, ci și drepturile de proprie­tate intelectuală, drepturile muncitorilor și protecția mediului). A făcut eforturi și pentru finalizarea unor negocieri aparent fără sfârșit cu Uniunea Europeană în vede­rea creării celui mai mare pact comercial de li­ber schimb din lume, notează și Foreign Policy la capitolul performanțe.

De asemenea, a consolidat cooperarea militară cu Australia și cu India și a păstrat o relație bună cu președintele american, Donald Trump, dar și, în mod remarcabil, cu omologul chinez al acestuia, Xi Jinping, care în aprilie ar fi trebuit să facă o vizită oficială în Japonia, anulată însă de pandemie, observă The Economist.

Și chiar dacă va rămâne nemodificată Constituția postbelică, Abe a reușit să facă Japonia o forță cre­dibilă pe scena globală. Lasă în urmă nume­roase probleme – scă­derea populației, progrese mărunte în materie de adoptare a ener­giei verzi în mixul energetic al țării etc. Dar chiar dacă rămân multe lucruri neterminate, Abe îi lasă succesorului instrumentele necesare pentru a le duce la bun sfâr­șit. Cel mai important – faptul că Japonia este azi mai guvernabilă, conchide The Economist.

Cel mai tânăr premier nipon

Shinzo Abe (65 de ani) a fost ales șef al gu­ver­nului pentru prima oară în 2006, deve­nind la 52 de ani cel mai tânăr premier al Japoniei după al Doilea Război Mondial.

  • Rădăcinile. Bunicul său, Kan Abe, a fost politician, iar tatăl său, Shintaro, a fost ministru de externe. Nobusuke Kishi, unchiul său, a fost prim-ministru între 1957 și 1960.
  • Plecarea. 58% din japonezi sunt dezamă­giți de măsurile guvernamentale în contextul coro­na­crizei, deși rata șomajului este de sub 3%, iar rata de mortalitate din cauza COVID-19 este de doar 1,8%.
  • Investiții. Berkshire Hathaway, vehiculul de investiții controlat de Warren Buffett, a investit șase miliarde de dolari în cinci conglomerate nipone.

Acest articol a aparut în numărul 99 al revistei NewMoney

FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.