Modelul norvegian

Fondul suveran de investiții norvegian este un exemplu de succes din mai multe puncte de vedere: a arătat că o resursă naturală a unei țări poate fi utilizată în folosul cetățenilor și, totodată, a demonstrat că un fond suveran poate fi administrat eficient, după principiile bunei guvernanțe și fără clasi­cele influențe politice. Mai precis, veniturile statului norvegian provenite din extragerea țițeiului din Marea Nordului au fost acumulate într-un fond de investiții. Fondul nu s-a limitat la a strânge banii, ci a acționat ca un clasic fond de investiții, plasând sumele încasate pe piețele financiare internaționale, în acțiuni, obligațiuni, pe piața imobiliară sau chiar în proiecte de producere a energiei regenerabile. Aproximativ două treimi din activele fondului sunt investite în acțiuni, ceea ce face, în mod evident, ca performanța fondului să depindă de evoluția bur­selor mondiale.

1.200 DE MILIARDE DE EURO. Trebuie remarcat faptul că bugetul Norvegiei a putut funcționa și fără sumele încasate din exploa­tarea resurselor energe­tice. În felul acesta, Fondul petrolier norvegian a ajuns la active de 1.200 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă echivalentul produsului intern brut al unei țări dezvoltate din Uniunea Europeană.

În România, de exemplu, se pune problema, de câțiva ani, să se înființeze un fond suveran, dar întrebarea care a venit de fiecare dată a fost: ar putea bugetul de stat al României, care are și așa venituri, ca procentaj din PIB, mult sub media europeană, să reziste dacă o parte din încasări se mută către fondul suveran? Răspunsul de până acum este că buge­tul capturează orice venit îi iese în cale.

Exemplul clasic este cel al veniturilor obținute din privatizări, care, parțial, au fost folosite pentru cheltuielile curente ale bugetului, iar o altă parte a fost strânsă într-un așa-numit fond bugetar, complet netransparent, care se află de fapt în cadrul bugetului și nu este administrat separat.

Fondul suveran norvegian este un bun exemplu de viziune și administrare. Cu toate acestea, nici in­stituția financiară norvegiană nu a putut sta în ulti­mele luni în afara piețelor financiare. În sensul că scăderea cotațiilor acțiunilor pe piețele internațio­nale a afectat și valoarea portofoliului fondului suveran. De exemplu, directorul general al fondului suve­ran norvegian a declarat recent că acțiunile la companiile rusești pe care le are în portofoliu nu se pot vinde, practic, ceea ce înseamnă că există un blocaj de aproximativ 2,8 miliarde de dolari. Dar nu este totul.

În primul trimestru al acestui an, fondul suve­ran norvegian a pierdut 68 de miliarde de euro din acti­vele deținute. În primul trimestru al acestui an, acți­u­nile, care înseamnă 71% din portofoliul fondului, au scăzut cu 5,2%. De asemenea, valoarea acti­ve­lor investite în obligațiuni, care reprezintă 26% din pa­trimoniul fondului, a scăzut cu 4,8% în primul trimestru al acestui an. Singura piață care a performat (a adus câștiguri investitorilor) a fost cea imobiliară, care a avansat cu aproximativ 4%, dar care repre­zintă doar 2,7% din portofoliul fondului.

CEL MAI RĂU SCENARIU. Activele fondului împăr­țite la 5,4 milioane de cetă­țeni norvegieni înseamnă aproximativ 218.000 de euro per capita. Dar vremurile sunt complicate chiar și pentru profesioniștii norvegieni din domeniul investițiilor. Recent, Nicolai Tangen, directorul general al fondului suveran petrolier al Norvegiei, a vorbit despre așteptările privind următoarea perioadă. Astfel, acesta ia în calcul chiar și un scenariu extrem și anume posibilitatea ca acti­vele fondului să scadă cu până la 40%. Este doar un scenariu. Nicolai Tangen spune că din cauza consecințelor geopolitice ale răz­boiului din Ucraina ne aflăm în fața celei mai importante schimbări din ultimii 30 de ani. Tensiunile dintre marile puteri economice și militare și punerea în discuție a globali­zării vor afecta piețele financiare. Stagflația este cel mai mare rău care se poate întâmpla pentru economie, crede Tangen.

Chiar și în aceste condiții, fondul suveran norve­gian inovează. Astfel, companiile care nu vor promova testele de mediu, sociale și de guvernanță (așa-numitele criterii ESG) vor obține tot mai greu fonduri și vor atrage tot mai puțini investitori de pe piețele financiare internaționale. Iar fondul suveran norvegian dorește să devină un lider mondial în finanțarea companiilor care răspund criteriilor ESG, respectiv să ajungă, în următorii ani, să plaseze bani exclusiv în companii care respectă criteriile ESG.

Ceea ce arată că, indiferent de cât de complicată este situația pe piețele financiare (în sensul că oricât de mult ar coborî indicii bursieri), fondul norvegian inovează și impune standarde pe piață.

Pentru România este un exemplu. De administrare, de viziune, de curaj în a deveni pionieri într-un domeniu și chiar de responsabilitate în ceea ce pri­vește comunicarea. Pentru că directorul general al fondului suveran norvegian nu se sfiește să spună că lucrurile vor putea merge prost în următoarea perioadă. Dar adevărul este totdeauna mai bun decât o minciună, chiar și frumos ambalată.