Modă românească get-beget: povestea brandului de fashion care a pus ia la loc de cinste în online

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ia românească a dovedit că poate ține pasul cu moda, conturându-se în ulti­mii ani nu doar ca un brand de țară, ci și ca o piesă de rezistență în ținutele urbane. Dar cum reușești să împaci o piață tot mai însetată de creații vestimentare cu amprente etnice, când tai­nele meșteșugurilor tradiționale mai sunt știute doar de o mână de oameni?

„Dacă te uiți la compoziția unei ii, este matematică 100%“, spune Alina Isako­vic (34 de ani), cea care în urmă cu patru ani punea bazele unui business în domeniul modei, Iiana, intuind po­ten­țialul uriaș pe care îl au ia românească și hainele moderne care reinterpretează motivele portului tradițional. Și tot ma­tematic vorbind, creațiile vestimentare de inspirație etnică sau neo-etnică încep să fie din ce în ce mai vizibile pe o piață locală a modei evaluată anual la 3-4 miliarde de euro.

Alinei Isakovic, care a lucrat anterior în modelling și a fondat și o agenție de modele și de implementare promoții, fascinația pentru portul popular i-a fost insuflată încă din copilărie de către pă­­rinți, astfel că direcția de business alea­­să – un magazin online unde vinde ii, su­­mane, fote sau alte produse de ins­pi­­ra­­ție etnică –, alături de cunoștin­țele an­terioare în domeniul modei i-au venit ca o mănușă.

Citiți și: Cu o rețea de peste 50 de magazine, România aduce 1% din vânzările H&M

Citiți și: Tendințe în fashion: noi branduri din Polonia și Turcia ar putea intra pe piața locală

Cu o investiție inițială de circa 40.000 de euro, provenită din surse pro­prii, ale sale și ale familiei, Alina Isakovic a pornit la drum cu ideea că ținutele vestimentare pe care va pune brandul Iiana trebuie să poarte, dincolo de inspirația din motive tradiționale românești, și eti­cheta „Made in Romania“ de la A la Z.

MESERIA, BRĂȚARĂ DE AUR. Aici a avut însă de înfruntat primele provocări în drumul său antreprenorial, în condițiile în care fabricile de textile din România lucrează aproape exclusiv în sistem lohn, astfel că a trebuit să găsească o soluție pentru a produce singură hainele. În acest context, și-a deschis propriile ateliere, la București și în Oltenia (județul Gorj), unde realizează partea de design, croitorie și broderie manuală. Recu­noaște însă că aceste etape ale procesului de pro­ducție nu sunt floare la ureche într-o Românie în care școlile de meserii se nu­mără pe dege­tele de la o mână, iar recrutarea angaja­ților care să stăpâ­nească arta croitoriei sau a broderiei tradiționale este de multe ori dificilă. „Avem anunțuri în toate zia­rele, căutăm cusătorese cu expe­riență, însă nu găsim“, mărturisește Alina Isakovic, explicând, totodată, că tainele bro­­deriei tra­diționale mai sunt știute doar de puține femei, în general în vârstă.

Iar cifrele pe care antreprenoarea le pune pe masă nu fac decât să îi confirme spusele: Iiana are 18 angajați în atelierul din București, cu o medie de vârstă de 45 de ani, și alți 20 în atelierul din Gorj, cu o medie de vârstă de 70 de ani. Pe lângă aceștia, Iiana mai are o serie de colaboratori în zonele rurale din România.

În ciuda faptului că intenția sa era să integreze în hainele Iiana exclusiv materiale românești, antreprenoarea s-a lovit de greutatea de a lucra cu furnizori locali pe acest segment, astfel că până la urmă a recurs la importuri din Franța, unde a reușit să găsească producători care să livreze pe tiparele și criteriile de calitate stabilite de ea.

Antreprenoarea și-a stabilit foarte clar direcțiile de business, astfel că și produsele sale se împart în două categorii bine definite: cea etnică, ce reunește piese brodate manual după modele arhaice, respectiv cea neo-etnică, sub umbrela căreia se comercializează bluze, sacouri, rochii sau alte piese vestimentare moderne, dar care păstrează amprenta tradiționalului prin motivele pe care le împrumută. De altfel, grosul în­ca­sărilor Iiana, 70%, este generat de hainele neo-etnice. E și lesne de înțeles de ce: „Astfel de produse pot fi integrate mai ușor în ținute urbane, sunt mai vandabile. Ca tinerele să poarte astfel de haine trebuie să le înfățișezi cu un aer modern“, spune Alina Isakovic, care adaugă că prețul pieselor neo-etnice pleacă de la 180 de lei și poate ajunge la 600 de lei, pe când cele tradiționale, lucrate manual, ajung și la câteva mii de lei. Pe zona de pantofi și genți, în schimb, Iiana a prefe­rat să colaboreze cu alți producători sau designeri locali, precum Condur by Alexandru, respectiv Maestoso.

EXCLUSIV ONLINE. Încă de la început, Alina Isakovic a mizat pe un singur canal de distribuție prin care să ajungă la clienți, anume un magazin online. Antreprenoarea exclude din start posibilitatea deschiderii unui magazin fizic, cel puțin în următorii trei ani, aducând un argument greu de combătut: „Prefer să investesc echivalentul unei chirii în pro­duc­ție“. Singura excepție de până acum este prezența pieselor Iiana în galeriile multi­brand Victoria 46 și Victoria Gallery din cen­trele comer­ciale Băneasa din Bucu­rești, respectiv City Park Mall din Constanța.

În prezent, 50% dintre clienții Iiana sunt români din diaspora, 25% sunt persoane fizice, iar restul de 25% – firme mul­tinaționale, acestea din urmă fiind în special interesate de cadouri auentice românești pentru parteneri sau clienți. „Am avut surpriza plăcută să văd că ma­rile firme și-au îndreptat privirea către produsele românești“, recunoaște Alina Isakovic.

În 2016, Iiana a avut un rulaj de circa 250.000 de euro, în creștere cu 7% față de anul precedent, iar Alina Isakovic recu­noaște că, deși numărul de clienți nu crește „galopant“ de la lună la lună, totuși opt din zece cumpărători revin în magazinul online Iiana și fac achiziții periodic. În general, adaugă ea, profilul clientului este simplu de conturat: femei cu vârsta de peste 27–30 de ani, care „știu pe ce dau banii“.

MANIFEST ANTI FAST-FASHION. Fondatoarea Iiana mărturisește că decizia de a construi un business care mizează pe simboluri „evergreen“ ale culturii vestimentare românești, printre care ia, su­manul, paftalele sau brâul, a apărut și ca un soi de manifest împotriva curentului fast-fashion (colecții cu preț accesibil, care se schimbă rapid), care domină în prezent industria de modă, inclusiv locală.

De altfel, piața fashion s-a aglomerat rapid în România ultimilor ani, cu branduri noi, cu malluri noi și cu un apetit de shopping din ce în ce mai mare al româ­nilor, în ciuda faptului că puterea de cum­părare este mai mică decât în Occident. „Jocurile“ sunt făcute în această indus­trie de marii retaileri străini, precum H&M, Inditex sau C&A, dar în acest puzzle al fashi­on-ului sunt prezenți și o serie de produ­cători locali care încearcă să țină piept giganților, printre numele cele mai cunoscute numărându-se Nissa, Musette sau Benvenuti.

Indiferent însă că sunt români sau stră­ini, retailerii de modă au simțit din plin în ultimii ani „setea“ de shopping a consu­ma­torului român.

Într-o lume a globalizării, în care toate tendințele în modă sunt importate din Occident, ia și motivele etnice, în general, au devenit un simbol al iden­ti­tății naționale, dar și de diferențiere. Ba mai mult, înce­pând cu 2013 există și o „Zi Universală a Iei Românești“, sărbătorită în fiecare an pe 24 iunie, inclusiv în birourile marilor corporații din București sau din țară, unde angajații sunt îndemnați să poar­te tradiționala bluză românească. În tot acest tablou, o serie de designeri locali introduc tradiția românească în creațiile vestimentare, un exemplu fiind Adrian Oianu. Mai mult, oferta de ii sau de piese vestimentare inspirate din portul popular a devenit din ce în ce mai bogată în ultimii ani, după ce o serie de magazine online precum blouseroumaine-shop.com cu astfel de produse au ajuns să fie la doar un click distanță de poten­țialii clienți.

Privind însă retrospectiv și dincolo de granițele României, ia a fost de-a lungul anilor sursă de inspirație pentru o serie de mari creatori de modă, de la Yves Saint Laurent până la Tom Ford sau Oscar de la Renta. Dincolo însă de marii designeri, ia românească a ajuns chiar să fie produsă la scară largă inclusiv în China sau Turcia, iar apoi să fie importată în România. Bineînțeles, și prețurile sunt mai mici pentru astfel de produse, având în vedere că și materialele folosite sunt mai ieftine.

Asortate la blugi sau chiar la pantofi sti­lletto, iile au devenit un simbol inter­na­țional nu doar al culturii românești, ci și al modei. În orice caz, ia românească a trecut cu brio testul timpului, dar și al ape­titului de shopping al clienților moderni.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Dincolo de hotare” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Brandul de modă Iiana, lansat în urmă cu patru ani, mizează pe clienți din întreaga lume. Pe lângă creații vestimentare etnice și neo-etnice, magazinul online vinde și accesorii și produse home&deco tradiționale.[/vc_column_text][vc_column_text]

• REVIN LA CUMPĂRĂTURI. Opt din zece cumpărători revin în magazinul online Iiana și fac achiziții periodic.
• ROMÂNI ȘI STRĂINI. În prezent, 50% dintre clienții Iiana sunt români din diaspora, 25% sunt persoane fizice care locuiesc în România, iar restul de 25% – firme multinaționale. Clienții Iiana sunt, în general, femei cu vârsta de peste 27 de ani.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]