Mister Gary Lineker și blazonul BBC

L-am văzut jucând pe Lineker. A fost, de exemplu, în echipa Angliei care a pierdut în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din anul 1986 împotriva Argentinei, atunci când Maradona a înscris cu „mâna lui Dumnezeu“. Dar nu despre fotbal este acest comentariu. Gary Lineker a devenit prezentator la postul de televiziune BBC al unei emisiuni care este extrem de vizionată și pe care o realizează de 24 de ani.

Totodată, Lineker este cunoscut ca un om care spune lucrurilor pe nume. Așa s-a întâmplat și la jumătatea lunii martie, atunci când a scris pe Twitter un mesaj în care își exprima dezacordul față de politica britanică referitoare la imigranți, în special la copii. De altfel, nu este prima oară când Lineker s-a manifestat împotriva politicii antiimigraționiste britanice și chiar împotriva ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit).

O GREȘEALĂ. În perioada 2016-2018, BBC a apărat mesajele pu­blicate pe rețelele sociale ale colaboratorilor și anga­jaților săi, spunând că prezentatorii au in­depen­dența care le permite să fie prezenți pe rețe­lele sociale cu propriile opinii.

În ultimii ani însă, regulile BBC referitoare la social media au fost înăsprite. A fost introdusă o așa-numită „clauză Lineker“. Dar mai binele este dușmanul bine­lui. În anul 2020, atunci când s-a instalat actualul director general al BBC, Tom Davie, acesta a declarat principiul esențial al postului media ca fiind impar­țialitatea, iar pentru a-l pune în practică, a introdus o serie de norme interne.

A fost, probabil, o greșeală. Nu trebuie să fii director general al BBC și nici măcar nu trebuie să fii englez pentru a ști că postul public britanic este apreciat tocmai pentru imparțialitate. Această calitate trebuia doar păstrată și consolidată, dar nu forțată. Regulile au devenit mai aspre, pe măsura situației precare de pe rețelele sociale. Tom Davie a explicat că a fost nevoie de „o responsabilitate suplimentară pentru prezentatorii cu profil special“. Teoretic, este de înțeles. Practic, aplicarea noilor reguli a dus la un mic dezastru.

Lineker are foarte mulți suporteri în social media, aproximativ nouă milioane de urmăritori, ceea ce îl face un adevărat influencer. Este clar că mesajul său de pe Twitter, referitor la politica antiimigrație, a creat vâlvă. Tema era sensibilă pentru guvern, dar nu atât de explozivă (Atenție, însă, la limbaj! Și Gary Line­ker, ca mulți alții, face referire la Germania nazistă. Evocarea excesivă și fără lecturi solide pe temă aruncă în derizoriu un subiect extrem de dureros).

Ce a urmat depășește imaginația. Mister Lineker a fost suspendat de BBC, dar cu el s-au solidarizat colegii, în frunte cu Alan Shearer și Ian Wright, care au intrat în grevă, programul de sport cu cea mai mare audiență nu s-a putut desfășura în formatul obișnuit și, colac peste pupăză, antrenori și echipe din Premier League au boicotat postul BBC. Mai mult, Line­ker a primit de la o televiziune concurentă a BBC o ofertă cu un pachet salarial mai mare de trei ori de­cât ceea ce încasează de la postul public.

Subiectul nu este, însă, Lineker. Ci felul tot mai complicat în care funcționează societatea modernă, de la modul în care sunt comentate și analizate de­ciziile guvernului până la imparțialitatea risipită a mass-mediei. În toate marile democrații, mass-media a aruncat imparțialitatea peste bord. A făcut-o din rațiuni diferite, care au apărut în timp: fie din cauza presiunii patronilor săi asupra jurnaliștilor, fie din cauza simpatiilor politice ale patronilor săi, fie din motive legate de nevoia de finanțare, fie, cea mai fa­cilă scuză, din cauze legate de gustul publicului.

În urmă cu 20-25 de ani, mass-media tradiți­o­nală căuta cu obstinație echilibrul. Acum, publicațiile și televiziunile sunt clar părtinitoare. De aceea, in­sis­tența BBC pentru imparțialitate este binevenită, doar că, atunci când generează asemenea „furtuni“, efec­tul este mai degrabă invers, adică nu arată imparția­litate, ci obediență față de guvern.

În România, situația este degradată. Sunt două te­leviziuni nu doar orientate politic, ci, mai grav, profund populiste, suveraniste și antieuropene. Recent, într-o emisiune TV am văzut dialogul următor: „Cerealele din Ucraina sunt nu doar ieftine, ci contaminate radioactiv“, a afirmat un invitat. Moderatorul i-a cerut timid să arate probele unei astfel de fraze, altfel extrem de gravă. „Păi, a susținut acest lucru la dumneavoastră pe post cel mai mare fermier din țară“, a adăugat invitatul, un politician al partidului AUR. Și cu asta discuția s-a încheiat.

HAPPY-END. Așadar, în comparație cu situația din România, disputele de la BBC născute de mister Gary Lineker sunt de-a dreptul principiale. După o săptămână de suspendare pe postul național britanic, Gary Lineker s-a întors la emisiunea preferată de microbiști, chiar dacă o gripă rebelă l-a lăsat câteva zile fără voce.

„Cazul Lineker“ rămâne unul „școală“ într-un moment în care libertatea de expresie a presei și haosul de pe rețelele sociale sunt teme tot mai dezbă­tute. BBC și-a salvat blazonul. Cel puțin deocamdată.