VIDEO Fenomenul Piața Universității: Cum au fost înăbușite demonstrațiile pașnice de cea mai sângeroasă mineriadă din istoria României

După ce, în 1989, Nicolae Ceaușescu îi numea „huligani” pe cei care au avut curajul să se ridice împotriva sa, șase luni mai târziu, Ion Iliescu avea să-i numească „golani” pe cei care îi contestau autoritatea, nemulțumiți de trecutul său comunist. Așa începea, acum 33 de ani, „Fenomenul Piața Universității”. Și cum putea fi el înăbușit? Doar printr-o mineriadă.

„Am găsit la PNȚ-eu droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, tipărit bani la PNL-eu.” Sunt  cuvintele rostite stâlcit, acum 28 de ani, de un miner semianalfabet care ajunsese la București adus de noua putere instaurată în România la începutul anilor `90, pentru a scăpa Bucureștiul de „golani”. Era cea de-a treia mineriadă din 1990, dar și cea mai sângeroasă.

Precedentele „vizite” ale minerilor la București au vizat dispute strict politice în care Iliescu s-a bazat pe forța ortacilor din Valea Jiului. Prima mineriadă a avut loc chiar în ianuarie 1990, când Ion Iliescu simțea că puterea pe care o obținuse în 1989 se clatină.

De această dată însă, minerii conduși de Miron Cosma veneau pentru a „educa” mulțimea din Piața Universității  care nu a fost pusă la punct de forțele de ordine ale generalului Mihai Chițac. Ca și la deplasările precedente, ortacii din Valea Jiului au beneficiat de aportul autorităților, care au pus la dispoziție trenuri directe către Gara de Nord din București.

Citiți și: Investitori: România este la al treilea punct de cotitură, după mineriada din 1999 și tăierile salariale din 2010

Cum a luat naștere „Fenomenul Piața Universității”

Dar cum s-a ajuns la acestă situație? La 22 aprilie 1990 avea să se declanșeze cel mai mare protest anticomunist din Europa de Est. Protest care a durat 53 de zile, până la 15 iunie, când avea să fie înăbușit de forțele de ordine ajutate substanțial de minerii din Valea Jiului. Protestatrii erau nemulțumiți de numele propuse pentru primele alegeri libere de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).

Demonstrațiile din Piața Universității se desfășurau în paralel cu campania electorală pentru alegerile din 20 mai. În ieșirile sale televizate, președintele CPUN de atunci, Ion Iliescu, nu ezita să-i numescă pe protestatari „golani”.

Acest lucru i-a făcut pe demonstranți să-și asume statutul de „golan”. Aceștia îi acuzau pe cei care acaparaseră puterea în 1989 că mimau democrația, iar România era încă la dispoziția celor care împărtășeau ideologia de stânga.

În perioada protestului, demonstranții au beneficiat și de ajutorul Ligii Studenților din Universitatea București, care aproape în fiecare seară punea la dispoziție un balcon de unde erau rostite discursuri. Protestele au continuat și după alegerile din 20 mai, când Ion Iliescu și acoliții săi au obținut o majoritate covârșitoare.

Citiți și: Ion Țiriac, cel mai bogat român, critică dur manifestațiile de stradă antiguvernamentale: „Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul”

În dimineața zilei de 13 iunie însă, demonstranții care amenajaseră o mică tabără au fost luați pe sus de forțele de ordine, scopul fiind cel de a elibera Piața Universității de „golani”. Pe 14 iunie au urmat lupte de stradă între forțele de ordine și protestateri, după ce în seara de 13 iunie către București au fost deplasate echipe de mineri din Valea Jiului care să vină în ajutorul forțelor de ordine. Așa începea cea de a treia mineriadă din 1990.

Echipele de mineri au fost organizate în așa fel încât să curețe Piața Universității de demonstranți, dar s-au deplasat și către sediile partidelor istorice, în special Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, pentru a le da o lecție liderilor acestora.

În perioada represaliilor comune sunținute de forțele de ordine și de mineri, peste 700 de persoane au fost rănite, iar șase au murit, din care trei prin împușcare. Bilanțul victimelor a fost ținut însă secret de autortățile din 1990, lucrurile fiind scoase la iveală ulterior, după ce s-au deschis dosare în instanță pentru tragerea la răspundere a vinovaților de evenimentele din 13-15 iunie.

Citiți și: Ion Țiriac, declarații năucitoare: Refuz să recunosc treburi ca DNA, ANI, money… Dosarele de corupție sunt ridicole. Ne facem de râs

Dosarul Mineriadei

Printre cei care au dosare legate de violențele din 13-15 iunie 1990 se numără Ion Iliescu, proaspăt președinte al României la acea vreme, Petre Roman, care deținea funcția de prim-ministru, dar și alte 12 persoane printre care fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu, și liderul de atunci al minerilor, Miron Cosma. Dosarul mineriadei din 13-15 iunie a fost trimis în judecată 13 iunie 2017.

Mai bine de doi ani a stat în Cameră preliminară la Curtea Supremă, iar în mai 2019, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au hotărât că ancheta nu este completă și trebuie retrimisă magistraților de la Parchetul General – este vorba de procurorii militari.

Judecătorii au constatat atunci nulitatea rechizitoriului și că dosarul nu este complet. Atunci, decizia nu a fost una definitivă, iar părțile din dosar au depus o serie de cereri și de excepții care au fost recent judecate de magistrații de la Curtea Supremă, iar astăzi judecătorii au decis, definitiv, că acest dosar nu este complet și nu poate fi judecat în forma în care acesta a fost întocmit de către procurorii militari.

Printre cei 13 inculpați din acest dosar se numără Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu. Lor le sunt aduse acuzații de infracțiuni contra umanității, fapte care se pedepsesc cu închisoare pe viață sau închisoare de la 15 la 20 de ani.

FOTO: Mediafax