Mic ghid de prevenție a nebuniei

Pe măsură ce tehnologia cucerește noi redute, viața locuitorilor acestei planete devine din ce în ce mai ușoară. Și mai grea, în același timp. Nu mai este o noutate faptul că folosirea intensă a rețelelor sociale generează, provoacă sau accentuează pro­blemele psihice ale adolescenților și tinerilor.

„Studii recente arată că tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani sunt cea mai singuratică generație și, totodată, cea mai conectată din toate timpurile“, declară pentru revista The Economist Matt Haig, un scrii­tor din Marea Britanie, care, afectat de depresie la 24 de ani, s-a dedicat cu totul cercetării tulburărilor sufletești cu care se confruntă omul modern.

Haig este autorul a două cărți pe această temă: „Reasons to Stay Alive“ și „Notes on a Nervous Planet“. Cea de-a doua, publicată chiar anul acesta, se concentrează asupra anxietății pe care o gene­rează rețelele sociale. De exemplu, preocuparea obsesivă pentru propria înfățișare (în comparație cu a altora) pe care o exploatează Instagram e o sursă de suferință pentru mulți adolescenți.

Probabil este relevant faptul că inventatorul butonului „Like“ de pe Facebook, Justin Rosenstein, a spus că tehnologia dă o dependență atât de ridi­cată încât și-a activat pe telefon funcția de control parental care să-l împiedice să descarce aplicații și să-i restrângă accesul la rețelele sociale. De ce e în stare butonul „Like“ am văzut cu toții în contextul recentului scandal Cambridge Analytica, agenție care ajun­sese să cunoască cei 50 de milioane de utilizatori spionați mai bine decât se cunoșteau ei înșiși.

O lume din ce în ce mai bolnavă. Statisticile referitoare la sănătatea psihică a pla­netei sunt ele în sine tulburătoare: 300 de milioane de oameni suferă de depresie și alte 260 de mili­oane se luptă cu anxietatea.

Atingerea targetului de vânzări sau respectarea deadline-ului sunt surse de stres permanent. Groaza că nu-l vom atinge pe primul și, după caz, că îl vom depăși pe celălalt ne asediază psihicul secundă de secundă. Cu alte cuvinte, experimen­tăm un fel de sfârșit al lumii (noastre) în ritm coti­dian. Iar dispariția lentă a religiei din viața de zi cu zi accentuează neplăcuta experiență. Cumva, ar trebui să trăim cu convingerea că sfârșitul nu există. Ușor de spus, însă greu, foarte greu de aplicat. Suntem (auto)condamnați la suferință.

Același scriitor britanic e de părere că înlocuirea omului cu inteligența artificială (în din ce în ce mai multe domenii de activitate) este un alt mare fac­tor de stres. Toate acestea îl fac pe Matt Haig să creadă că în punctul în care a ajuns omenirea lucrurile ar trebui privite mai degrabă prin prisma sănătății mintale decât prin cea a economiei. El merge mai departe și, în același interviu acordat revistei The Economist, propune ca fiecare angajator să pună la dispoziția angajaților un serviciu de prim ajutor în materie de sănătate mintală. Ideea este ca oamenii să aibă confort în a discuta despre problemele lor psihice cu angajatorii.

Ministrul sinuciderilor. Preocuparea pentru sănătatea mintală a popu­la­ției a căpătat atâta im­portanță în Marea Britanie, încât de luna aceasta premierul Theresa May a creat un nou post în Ca­binetul său prin desemnarea unui ministru care se ocupă de prevenirea sinuciderilor. Aproximativ 4.500 de britanici se sinucid anual, iar suicidul este principala cauză de mortalitate pentru bărbații de până în 45 de ani. Și, după principiul că acolo unde îți sunt vorbele trebuie să-ți fie și banii, Theresa May va finanța cu aproape două milioane de lire sterline un serviciu de consiliere de la dis­tanță a celor bântuiți de gânduri negre.

Făcând un mic popas pe tărâmuri mioritice, știm foarte bine că problemele psihice (ale celorlalți) sunt un bun prilej de amuzament. Există compasiune pentru suferința fizică a celuilalt, însă pentru „nebunie“, românul nu manifestă niciun pic de milă. Și, totuși, depresia face ravagii și pe aici. Potrivit unei statistici a Organizației Mondiale a Sănătății, circa două milioane de oameni, adică 10% din populație, suferă de această boală psihică. Cu toate acestea, nu foarte mulți ajung pe „canapeaua“ unui psiholog. Un studiu de anul trecut realizat de Atlas, cea mai mare platformă online de servicii psihologice, arată că un psiholog are, în medie, doar 3,9 ședințe pe zi. Cu alte cuvinte, îi mai rămâne destul timp neocupat din lipsă de clienți/ pacienți.

Este evident că lucrurile vor merge în direcția greșită și la noi, și la alții care nu iau taurul de coarne. Rețelele sociale vor fi tot mai prezente în viețile noastre, activitatea fizică pierde teren în favoarea orelor prelungite la birou, preocupările pentru spirit sunt înlocuite de preocupările pentru distracție. Problema e mult prea complicată pentru a fi rezolvată prin pârghii private. Din păcate este nevoie de sprijinul autorităților. Ajutor!

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.