Editura Fayard a anunţat marţi că va publica în acest an o ediţie ştiinţifică a „Mein Kempf” (Lupta mea), manifestul politic şi autobiografic al lui Adolf Hitler, potrivit Le Figaro.
Rezultat al unei munci de câţiva zeci de ani, lansarea unei ediţii critice a „Mein Kampf”, vine după publicarea în 2016 a textului pe domeniul public.
Reapariţia lucrării, care expune ideologia rasistă şi antisemită a lui Adolf Hitler, face obiectul numeroaselor dezbateri în spaţiul public.
Anunţul editurii Fayard vine în săptămâna publicării unei ediţii ştiinţifice a cărţii în Polonia, la Bellona. O ediţie germană a apărut în 2016. Publicată de IfZ, un centru public de cercetări în istorie, s-a vândut în 100.000 de exemplare.
Dacă data şi conţinutul exact al „Mein Kampf” în Franţa nu au fost încă anunţate, directoarea de comunicare de la Fayard, Catherine Bourgey, a confirmat că lansarea ediţiei franceze a fost prevăzută iniţial pentru anul trecut. „Această ediţie critică a fost amânată din cauza izolării şi a situaţiei sanitare”, a explicat ea pentru AFP.
În octombrie 2015, Fayard afirma că o reeditare va apărea în librării în 2016, „într-o nouă traducere a lui Olivier Mannoni”, care l-a tradus pe Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, sau pe scriitorul austriac Stefan Zweig, între alţii, „însoţită de adnotări critice, stabilite de un comitet ştiinţific de istorici francezi şi străini”.
Redactat de Adolf Hitler între 1924 şi 1925, pe când liderul Partidului nazist ispăşea o pedeapsă cu închisoarea în Bavaria, după eşecul unui puci, „Mein Kampf” este un lung manifest al unui om politic care, marginal, va ajunge la putere prin vot în 1933, înainte de a-şi angaja ţara într-un război mondial şi într-o întreprindere de genocid a evreilor din Europa. Hitler revine în carte asupra parcursului său şi îşi expune viziunea lansând injurii violente contra celor pe care îi consideră duşmani al Germaniei, începând cu evreii.
Prima ediţie franceză a „Mein Kampf”, sub titlul „Lupta mea”, a apărut în 1934.
În 1938, Germania nazistă a promovat o nouă ediţie, cu titlul „Doctrina mea”, care conţinea numeroase pasaje antifranceze. Editorul era atunci tot Fayard.